Sindromul metabolic, „bomba cu ceas“ care afecteză 25 la sută din populaţia lumii. De ce nu este diagnosticat în România

Sindromul metabolic, „bomba cu ceas“ care afecteză 25 la sută din populaţia lumii. De ce nu este diagnosticat în România

Medicul Horaţiu Albu a participat la o conferinţă despre nutriţie organizată de UMF Cluj. FOTO: R. Florescu

Federaţia Internaţională de Diabet estimează că 25% din populaţia lumii suferă de sindrom metabolic, o afecţiune care, netratată, duce la apariţia cauzei numărul unu a decesului în lume: bolile cardiovasculare. Preşedintele Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară, medicul Horaţiu Albu, explică de ce nu este diagnosticat sindromul metabolic în România şi ce putem face pentru a ne trata.

Ştiri pe aceeaşi temă

Federaţia Internaţională de Diabet estimează că 25% din populaţia lumii suferă de sindrom metabolic. Netratat la timp acesta duce la apariţia a două dintre cele mai grave afecţiuni ale secolului: diabetul zharat de tip II şi bolile cardio-vasculare, care reprezintă conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din septembrie 2016, cauza numărul I a mortalităţii pe glob (în 2012, 17,5 milioane de oameni au murit din această cauză), situaţie prezentă şi în România - conform Institutului Naţional de Sătătate Publică, 58% dintre decesele survenite în 2015 din cauze medicale (153.000 de persoane) au fost provocate de boli ale aparatului circulator.

Vestea bună este că vinecarea de sindromul metabolic este, relativ, uşor de realizat. Federaţia Internaţională de Diabet recomandă ca principal mod de tratament schimbarea stilului de viaţă astfel: scădera în greutate, schimbarea dietei şi mişcare fizică. Preşedintele Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară, Horaţiu Albu, prezent în weekend la Cluj-Napca, la conferinţa internaţională  „Nutriţia - medicina viitorului”, a vorbit cu „Adevărul” despre abordarea sindromului metabolic din punct de vedere al dietei ortomoleculare.
 

Bomba cu ceas a bolilor cardiovasculare 

 
„O acţiune rapidă şi agresivă va reduce în mod inevitabil riscul crescut pentru pacientul diagnosticat cu sindrom metabolic de a dezvolta boli cardiovasculare şi/sau diabet zaharat de tip 2. Simplu spus, avem potenţialul de a opri o bombă cu ceas a bolilor cardiovasculare”, arată Federaţia Internaţioanlă de Diabet într-un raport din 2015.
Vestea proastă este că în foarte multe ţări, printre care şi România, forte puţini medici pun diagnosticul de sindrom metabolic şi se ajunge la tratament abia când s-au instalat fie bolile cardio-vasculare, fie diabetul zaharat de tip II. Astfel, conform Anuarului statistic al României 2015, realizat de Institutul Naţional de Statistică, anul trecut medicii de familie au diagnosticat doar 586 de boli endocrine, de nutriţie şi metabolism, fără a putea preciza câte dintre acestea se referă la sindromul metabolic.
 
„Sindromul metabolic nu prea se diagnosticheză la noi, pentru că tratament lui, până în momentul în care ajunge într-un stadiu avansat, este pur şi simplu igieno-dietetic, iar noi ca medici suntem tribunari diverselor concepte şi prescripţiei anumitor medicamete furnizate de multinaţionale. Aproape că suntem, nu aş spune forţaţi, dar descurajaţi să  diagnosticăm acest sindrom metabolic în faza latentă, când tratamentul este foarte uşor de realizat”, crede Horaţiu Albu, preşedintele Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară.
 
„Sindromul metabolic nu prea se diagnosticheză la noi, pentru că tratament lui, până în momentul în care ajunge într-un stadiu avansat, este pur şi simplu igieno-dietetic, iar noi ca medici suntem tribunari diverselor concepte şi prescripţiei anumitor medicamete furnizate de multinaţionale. Aproape că suntem, nu aş spune forţaţi, dar descurajaţi să  diagnosticăm acest sindrom metabolic în faza latentă, când tratamentul este foarte uşor de realizat”
 
Horaţiu Albu, preşedintele Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară.
 

Ce este sindromul metabolic 

 
Sindromul metabolic, numit şi sindromul rezistenţei la insulină, a fost definit de Federaţia Internaţională de Diabet ca o asociere de factori de risc care duc la boli cardiovasculare sau diabet. Astfel, suferă de această afecţiune persoanele care au trei dintre următorii parametri: primul semnal şi cel mai uşor de verificat care ar trebui să ne dea de gândit este grăsimea abdominală, adică o circumferinţă abdominală de peste 94 de centrimetri la bărbaţi şi peste 80 de centimetri la femei; valoarea trigliceridelor din sânge să fie egală sau mai mare decât 150 mg/dl; colesterolul bun HDL să fie mai mic de 40 mg/dl la bărbaţi şi mai mic de 50 mg/dl la femei; tensiunea arterială crescută, adică fie tensiunea sistolică este egală sau mai mare cu 130 mmHg, fie tensiunea diastolică este mai mare sau egală cu 85 mmHg; glicemia à jeune (luată dimineaţa, înainte de a mânca) egală sau mai mare 100 mg/dl.
 

Dieta ortomoleculară, una dintre soluţii 

 
Medicina ortomoleculară este un concept definit în anii 60 de profesorul Linus Pauling,  laureat al Nobelului pentru Chimie în 1954, conform căruia funcţionarea optimă a organismului  şi prevenirea bolilor se face prin alimentarea acestuia cu micronutrienţii care-i sunt necesari la nivel celular. Pornind de la acest principiu s-a dezvoltat nutriţia ortomoleculară, care promovează ideea că în tratarea oricărei boali este esenţială o dietă care să elimine factorii alimentari care au acţiune de uzură asupra organelor (efectul aging) şi introducerea în alimentaţie a unor micronutrienţi care să permită funcţionarea optimă a acestora.   
 
Preşedintele Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară susţine că sindromul metabolic este extrem de frecvent în România: „Conform studiilor existente, mai bine de jumătate dintre cei din grupa de vârstă 20-50 de ani, care au o slujbă care prespune muncă sedentară, s-ar putea găsi în situaţia de a avea sindrom metabolic”. Sindromul debutează de la vârste destul de tinere (20-30 de ani) şi evoluează „în tăcere” 10-15-20 sau chiar 30 de ani „până la un moment-dat când pancreasul, care este spoliat de resurse, nu mai poate ţine în frâu glicemiile crescânde ale individului şi în acel moment sindromul nostru metabolic, care era în formă latentă, devine manifest şi apare diabet zaharat de tip II sau alte complicaţii”, arată nutriţionistul. El susţine că durata în care sindromul metabolic devine manifest, provocând înbolnăvirea depinde de „cât timp îşi bicuieşte individul respectiv aparatele şi sisteme vizate de afecţiune, este vorba despre două sisteme principale: pancreasul şi aparatul cardiovascular, respectiv două secundare: funcţia cognitivă şi ficatul”. 
 

Alimentele care vindecă

 
În ceea ce priveşte nutriţia în sindromul metabolic latent, medicul arată: „În primul rând trebuie să eliminăm alimentele care provoacă un proces pro-aging (de îmbătrânire) pe organele ţintite - pancreas,  sistemul cardiovascular, cel nervos şi ficat. Apoi, trebuie să introducem în dieta zilnică alimente care vor deveni obligatorii şi care ajută organele-ţintă să funcţioneze optim cât mai mult timp”. Astfel, alimentele pe care trebuie să le introducă în nutriţie cei care suferă de sindrom metabolic sunt: „acizii graşi polinesaturaţi Omega 3, pe care eu îi iau din uleiul nerafinat de in, două linguri pe zi. O lecitină granulară, una-doua linguri rase pe zi. Acestea au rolul să îmbunătăţească profilul lipidic. La masa de seară, trebuie să consumăm cantităţi impresionante, adică circa 100 de grame, de salată verde, lăptucă, rucola sau valeriană. Apoi, trebuie să introducem în alimentaţi zilnică, pe cât se paote, măcar 125 de grame de afine sălbatice, sunt bune şi cele de cultură”.

Ultimele alimente pot fi înlocuite cu extract de salată respectiv suc de afine sălbatice, câte 30 de mililitri de două ori pe zi, spune Albu, care recomandă şi introducerea a două sau trei ceşcuţe de ceai verde de foarte bună calitate, cum ar fi ceaiului Matcha. „Apoi ţinând cont că nu pot să trăiesc numai cu aceste alimente obligatorii, introducem în dietă alimente cu indice glicemic mic. Indicele glicemic se referă la viteza cu care este absorbită glucoza dintr-un aliment”, arată medicul care ne dă şi un exemplu: cartoful fiert sau prăjit are un indice glicemic imens, glucoza din acesta fiind absoarbită mai rapid ca zahărul. O absorbţie rapidă de glucoză pune pancreasul la activitate susţinută, fapt care în timp duce la degradarea acestuia. „Cartoful l-aş iclude în rândul alimentelor care trebuie evitate, alături de pâinea albă şi zaharoasele. Pâinea recomandată este cea care are cât mai puţină făină rafinată, şi care are adaos de fibre, iar în loc de cartof recomand orice tip de garnitură făcut din orice fel de legumă neaamidonoasă”, arată nutriţionistul. 
 

Partea cea mai importantă a dietei ortomoleculare ţine, conform preşedintelui  Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară de suplimentarea cu micronutrieţi: „Aceşti micronutrienţi ar trebui să fie conţinuţi în alimente, dar din anumite motive nu reuşim să-i asigurăm prin alimentaţie. Micronutrieţii prelungesc cu mult viaţa organelor vizate de sindromul metabolic, chiar dacă nu se respectă dieta. Este vorba despre unii aminoacizi,  cei care ajută pancreasul să facă mai uşor insulină. Carnitina ne ajută să ardem grăsimile. Zincul de asemenea uşurează efortul pancreasului de a face insulină. Arginina, pe lângă faptul că ajută la producerea insulinei, scade şi tensiunea arterială. Câteva vitamine din grupa B, adică B 5, B6, B9, B12, care fac profilaxia degenerării aparatului cardio-vascular, arteroscleroza şi acumulările de colesterol”. Albu susţine că toţi aceşti micronutrienţi se găsesc concetraţi în anumite pastile. „Eu iau două astfel de pastile înainte de fiecare masă cu circa 15 minute. Indicat ar fi să ne luăm aceşti micronutrienţi din alimentaţia naturală, dar din păcate acest lucru este foarte greu de realizat zilnic”, arată medicul. 

În plus, medicul recomandă suplimente separate de vitamina D, necesare atunci când nu se poate face expunerea la soare. „Un astfel de regim alimentar, cu suplimentare micronutriţională, combinat cu mişcarea fizică moderată, eu recomand plimbările sau înotul, dar şi cu scăderea nivelului de stres, ar avea ca efect faptul că am fi mai sănătoşi şi consumul de medicamente ar scădea drastic, dar am şi trăi mai mult”, concluzionează  Horaţiu Albu. 
 

Carte de vizită, Horaţiu Albu

 
Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, medic specialist în boli infecţioase şi Medicină de Familie, doctorul Horaţiu Albu este Preşedintele Societăţii Române de Medicină Ortomoleculară. Are un master în Biologia Moleculară a Cancerului la Madrid - Centro Nacional de Investigaciones Oncologicas/ European Scool of Oncology. A activat ca cercetător în cadrul Laboratorului Catálysis din Madrid. Până în 2011, a fost coordonatul laboratorului amintit în proiecte de cercetare privind dezvoltarea tumorilor, Alzheimer, diabet, colesterol, reumatism, cancer etc. Are aviz de Liberă Practică în România pentru Specialitatiea de Medicină Adjuvantă şi Complementară.
 
Citeşte şi
    
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: