Secretele primului muzeu în aer liber din România. Ce moşteniri ale lumii rurale puteţi admira

1 iunie 1929. Este data la care Ministerului Cultelor şi Artelor înfiinţa, printr-o hotărâre, actualul Parc Etnografic ”Romulus Vuia” din Cluj, sau Muzeul Satului, cum mai e numit. Situat pe dealul Hoia, pe strada Tăietura Turcului, parcul găzduieşte diverse evenimente care promovează obieceiurile tradiţionale, înstruţatul boului sau sărbătoarea balmoşului de exemplu, dar şi ateliere de pictură şi creaţie pentru cei mici.

Sus, pe dealul Hoia, lângă strada Tăietura Turcului din Cluj, se află primul muzeu în aer liber din România. Parcul Etnografic a fost înfiinţat de 1 iunie 1929, şi recunoscut oficial prin Legea privitoare la organizarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi a Parcului Naţional din Cluj, în aprilie 1932.

Funcţiona, ca şi acum, ca secţie a Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Cel care I-a creat este etnologul Romulus Vuia, al cărui nume îl poartă azi parcul. Acesta gândise parcul în aşa fel încât el să fie viu şi unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de ţărani, antrenaţi în activităţi economice tradiţionale, se arată pe site-ul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj (sursa foto şi a imaginilor de mai jos).

Scurt istoric. Primele gospodării ţărăneşti

Până în 1940 au fost aduse mai multe gospodării: o casă din Vidra (1929), o stână din Poiana Sibiului împreună cu ciobanul şi 75 de oi (1930), Troiţa din Lupşa (1931), o gospodăria din Telciu (1932) - donaţia locuitorilor comunei Telciu şi o şura maghiară din Stana (1936).

Din nefericire, multe dintre aceste moşteniri ale lumii rurale au fost distruse de război. La revenirea administraţiei româneşti la Cluj mai rămăseseră casa unui moţ din Vidra, comuna Avram Iancu, şi restaurantul muzeului, Gaudeamus. Autorităţile se apucă de treabăşi reconstruiesc parcul. În 1956, este regândit planul tematic al parcului de către Teodor Onişor şi Valer Butură. 

Au vrut să facă patru sectoare tematice, cum este în majoritatea muzeelor de profil din Europa: primul cu tipuri zonale de gospodării şi cu monumente de arhitectură, al doilea cu instalaţii şi ateliere ţărăneşti, al treilea sector cu culturi tradiţionale şi construcţii aferente din hotarul satului şi al patrulea sector cu construcţii pastorale şi animale de rasă locală. Însă din acest plan s-a pus în practică, pe 16 hectare, doar sectorul tehnic şi cel al gospodăriilor zonale, după modelul unui sat tradiţional răsfirat.

Ce nu trebuie să rataţi la o vizită

La Muzeul Satului din Cluj se află cea mai veche casă românească din lume. ”E vorba de o casă din localitatea Cămârzana, din Ţara Oaşului, care datează din 1725”, spune directorul Muzeului Etnografic, istoricul Tudor Sălăgean. În grajdul acestei gospodării a fost „cazat“, pentru câteva luni, un măgăruş pe nume Ică.
Cel mai vechi obiectiv din parc este o casă din 1678, adusă din localitatea Imper, judeţul Harghita (casa, în catalogul muzeului se numeşte Caşin-Imper). Iar ultima ”achiziţie” este o gospodărie care datează din 1778 şi e din localitatea Gârda de Sus din judeţul Alba.

În primul muzeu în aer liber din România sunt şi două biserici unde se oficiază slujbe religioase duminica. Una dintre ele – biserica lui Horea, din satul natal al lui Horea, Cizer, judeţul Sălaj - se află acum în renovare.
Muzeul este gazda unor numeroase evenimente fie de organizare a unor obiceiuri şi tradiţii - înstruţatul boului, sărbătoarea balmoşului -  fie de creaţie şi design modern cum a fost proiectul ”Nu Mă Uita”, gândit ca un omagiu adus lui Constantin Brâncuşi sub forma unor piese de decor interior, de ii stilizate şi bezele care te duc cu gândul la marmură albă ce aşteaptă mâna sculptorului.

Mai puteţi citi:

Colecţia neconvenţională expusă într-o şură: canapea din rumeguş, masa din gheaţă - o poveste cu şase artişti, flori de nu-mă-uita şi Brâncuşi

EXCLUSIV Crăciunul care atestă primul dans românesc în Ardeal. Cum au petrecut împreună măcelarii unguri şi români în urmă cu 400 de ani