Scrisoarea lui Cristi, un student din Cluj, care vrea să înveţe în ţară ca afară. Cele 5 eşecuri ale educaţiei româneşti, în 2014
0Studenţii au transmis, ieri, 16 ianuarie, prin liderul lor, un mesaj rectorilor în care le-au cerut universitarilor să le fie alături în lupta pentru reformarea educaţiei.
Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a transmis ieri, 16 ianuarie, rectorilor universităţilor româneşti că studenţii au nevoie ca aceştia să le fie alături în lupta pentru reforma educaţiei. Mesajul studenţilor a fost transmis de preşedintele studenţilor, Cristi Popescu, în cadrul întâlnirii Consiliului Naţional al Rectorilor de la Universitatea Politehnică Bucureşti, se arată într-un comunicat.
Liderul studenţilor a subliniat că nici acum, în 2015, educaţia nu a primit 6% din PIB nici pentru anul 2015, că nu este există aprobată o metodologie stabilă de finanţare a universităţilor, că statul nu a depus eforturi pentru scăderea ratei de abandon universitar, că studenţii nu au garanţia accesului la servicii de consiliere de calitate care să îi apropie de aşteptările pieţei muncii, dar şi că nu există stabilitate în sistemul educaţional românesc.
Din mesaj nu lipseşte şi un ton critic. „Vă reamintesc că scrisoarea deschisă adresată Parlamentului şi Guvernului României în care am cerut 6% din PIB pentru educaţie a fost semnată de reprezentanţii studenţilor, de reprezentanţii elevilor, de reprezentanţii părinţilor, de reprezentanţii tuturor sindicatelor din învăţământ, dar nu şi de dumneavoastră. Vă reamintesc că în ultima perioadă nu am văzut nicio poziţie critică din partea Consiliului Naţional al Rectorilor faţă de acţiunile Ministerului Educaţiei, nici măcar la emiterea Ordonanţelor de Urgenţă, ba mai mult, într-una din poziţii aţi acuzat de interese ascunse opiniile critice care au apărut la acea vreme. Vă reamintesc că nu am văzut iniţiative de creştere a calităţii educaţiei venite din partea CNR, ori dacă ele au existat, nu au fost nici cu rezultate, nici suficient de transparente încât să aflăm şi noi de ele“, a afirmat Cristi Popescu.
Discursul integral al preşedintelui studenţilor ţinut în cadrul Consiliului Naţional al Rectorilor:
„Stimaţi rectori,
Stimaţi parteneri ai comunităţii universitare româneşti,
Numele meu este Cristi Popescu şi sunt preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), structura care reprezintă studenţii la nivel naţional şi internaţional şi care are la bază 4 caracteristici importante, pe care noi le considerăm pilonii mişcării studenţeşti – reprezentativitate, deschidere, democraţie şi independenţă.
Vreau să profit de ocazia de a fi azi în faţa dumneavoastră pentru a vă transmite câteva lucruri despre activitatea pe care am avut-o în ultimul an şi totodată pentru a vă împărtăşi câteva gânduri despre aşteptările pe care le avem de la relaţia cu dumneavoastră.
Cu permisiunea dumneavoastră, nu vreau să trec în revistă reuşitele pe care le-am avut, ci vreau să evidenţiez cele mai mari 5 insuccese pe care le-am avut în 2014:
1. Nici în 2014 nu am reuşit să obţinem 6% din PIB pentru educaţie
Deşi am participat la diverse întâlniri cu reprezentanţii Guvernului şi ai Ministerului Educaţiei, deşi am demarat campanii de informare şi conştientizare în rândul studenţilor, deşi am ţinut viu în opinia publică subiectul subfinanţării educaţiei, arătând efectele pe care acest fenomen le-a produs în sistem, deşi la finalul lui 2013 am fost 10.000 de studenţi în stradă în 10 centre universitare, iată că şi bugetul propus pentru 2015 este departe de dezideratul nostru şi de ceea ce spune Legea Educaţiei. Într-adevăr, există o creştere faţă de anul trecut sau faţă de acum 2 ani, însă creşterea e nesemnificativă faţă de nevoile reale din sistem.
2. Nu am reuşit să convingem Ministerul Educaţiei să adopte o metodologie stabilă de finanţare a universităţilor
Am participat la şedinţele CNFIS din acest an, am reuşit să influenţăm în interesul studenţilor propunerea de Metodologie discutată în Consiliu, am susţinut adoptarea acestei metodologii la diverse întâlniri cu Ministerul Educaţiei, însă iată că nici în acest moment nu avem adoptată o metodologie de finanţare clară, stabilă, care să permită universităţilor să dezvolte strategii pe termen mediu şi lung.
3. Nu am reuşit să reducem rata de abandon universitar, care a ajuns la o valoare de aproximativ 40%
În ciuda faptului că am semnalat această problemă de foarte multe ori, realizând şi primul studiu din ultimii 10 ani care arată rata de abandon universitar la nivel naţional, cerând apoi la fiecare întâlnire cu Ministerul Educaţiei găsirea unui mecanism de creştere a burselor sociale, iată că nici acum nu putem spune că studenţii din medii vulnerabile au primit mai mult sprijin din partea statului în 2014.
4. Nu am reuşit să le garantăm studenţilor acces la servicii de consiliere de calitate, care să îi apropie de nevoile pieţei muncii
Universităţile au fost obligate de lege în 2005 să înfiinţeze Centre de Consiliere şi Orientare în Carieră, însă până în 2014 nu a existat nicio reglementare care să precizeze modul în care acestea
trebuie să funcţioneze sau care să garanteze vreun standard minim de calitate. După lungi negocieri purtate cu Ministrerul Educaţiei, a fost adoptată o metodologie de funcţionare şi organizare a acestor centre, însă din păcate nu avem nicio garanţie că ea va fi implementată în toate universităţile din România.
5. Nu am reuşit să obţinem stabilitate în învăţământul superior
Faptul că legea educaţiei este modificată constant prin Ordonanţe de Urgenţă date fără consultări publice şi, mai grav, fără consultarea noastră şi a altor actori din domeniul academic, reprezintă un pericol grav la adresa interesului naţional de a avea un sistem educaţional de calitate, care să răspundă la nevoile societăţii. Deşi am reacţionat vehement la fiecare astfel de document emis de Guvern (de fiecare dată dat în perioada vacanţelor), cerând inclusiv demisia Miniştrilor Educaţiei în vara anului trecut, iată că şi finalul de an ne-a arătat că năravurile nu s-au schimbat şi am fost martorii unui nou document de acest fel, la care din nou nu am fost consultaţi.
Iar lista insucceselor pe care le-am avut faţă de nevoile şi interesele studenţilor români poate continua, însă ce pot să vă spun e că, uitându-mă în spate, pot spune, fără să am vreo remuşcare, că noi am făcut tot ce ne-a stat în putinţă ca să găsim soluţii la problemele pe care le-am semnalat şi să punem presiune pe Guvern sau Minister să ţină cont de ele. Evident, s-ar fi putut face şi mai multe, însă ceea ce ştiu e că fiecare acţiune şi efort al nostru a fost rezultatul celei mai bune decizii luate la acel moment în interesul studenţilor şi în limita puterilor noastre.
Vă rog acum, având în minte insuccesele noastre, să vă uitaţi şi dumneavoastră în spate şi să reflectaţi dacă nu aveţi nicio remuşcare faţă de activitatea pe care aţi avut-o şi dacă nu au fost momente când puteaţi să faceţi mai multe, dar nu aţi făcut, când puteaţi cere mai mult, dar aţi fost mulţumiţi cu ce este, când puteaţi să spuneţi, dar aţi tăcut.
Sunt convins că şi dumneavoastră aţi fi vrut să fie rezolvate problemele pe care noi le-am semnalat, însă din păcate nu sunt puţine momentele în care simţim că suntem singuri în lupta pe care o ducem pentru dezvoltarea sistemului educaţional românesc şi pentru dezvoltarea României prin educaţie de calitate, la care să aibă acces orice tânăr cu potenţial.
Noi singuri putem schimba sau propune metodologii, regulamente, chiar şi legi, putem obţine creşteri ale fondurilor alocate serviciilor studenţeşti într-o parte sau alta, putem pune presiune pe guvernanţi să nu mai ia măsuri care să afecteze sistemul universitar – lucruri pe care le-am făcut şi în 2014, însă schimbările reale, profunde din sistem nu le putem face dacă nu ne sunteţi şi dumneavoastră alături.
Nu e suficient ca studenţii să fie singurii care cer o finanţare corespunzătoare pentru eucaţie, să fie singurii care cer o metodologie stabilă de finanţare a universităţilor pe baza unor indicatori care să urmărească şi experienţele lor, să fie singurii care cer măsuri de sprijin pentru tinerii defavorizţi sau să fie singurii care cer calitate şi stabilitate în învăţământul superior.
Vă reamintesc că scrisoarea deschisă adresată Parlamentului şi Guvernului României în care ceream 6% din PIB pentru educaţie a fost semnată de reprezentanţii studenţilor, de reprezentanţii elevilor, de reprezentanţii părinţilor, de reprezentanţii tuturor sindicatelor din învăţământ, dar nu şi de dumneavoastră. Vă reamintesc că în ultima perioadă nu am văzut nicio poziţie critică din partea Consiliului Naţional al Rectorilor faţă de acţiunile Ministerului Educaţiei, nici măcar la emiterea Ordonanţelor de Urgenţă, ba mai mult, într-una din poziţii aţi acuzat de interese ascunse opiniile critice care au apărut la acea vreme. Vă reamintesc că nu am văzut iniţiative de creştere a calităţii educaţiei venite din partea CNR, ori dacă ele au existat, nu au fost nici cu rezultate, nici suficient de transparente încât să aflăm şi noi de ele.
Nu pot să nu recunosc faptul că au fost şi câteva universităţi care au avut curajul să spună lucrurilor pe nume când a fost cazul - şi aici vreau să felicit Universitatea Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea Babeş-Bolyai şi Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi pentru poziţiile critice pe care le-au luat public în ultimul an faţă de evenimentele care s-au întâmplat în sistemul educaţional, însă numărul lor a fost mult prea mic în faţa numărului mare de universităţi din România. Ştiu că probabil au existat şi alte universităţi care ar fi vrut să fie critice, dar nu au făcut-o de teama repercursiunilor financiare care ştim că există în contextul unei finanţări de multe ori pixiere, fără o constantă pe termen lung.
Pe de altă parte, vreau să vă amintesc că trebuie să încurajaţi spiritul critic şi în rândul studenţilor din universităţile dumneavoastră şi să nu încercaţi să anihilaţi orice răzvrătire venită din partea lor către conducerea universităţii. Spiritul critic este una din caracteristicile care ar trebui să definească tinereţea, iar o universitate care are studenţi care nu vor mai mult, care nu cer mai mult şi care nu luptă pentru mai mult, e o universitate care a eşuat în a-şi forma studenţii să devină oameni pregătiţi pentru societate, care înţeleg şi pot să apere valorile democraţiei.
Închei acest mesaj prin a vă spune că lucrurile pe care le-aţi auzit sunt un strigăt de ajutor venit din partea noastră, a studenţilor, care au nevoie de dumneavoastră pentru a construi sistemul educaţional de înaltă calitate, pe care cred că sunteţi şi dumneavoastră de acord că îl merităm. Noi avem încredere în dumneavoastră că, dincolo de manageri ai universităţilor, vă asumaţi şi rolul de vectori importanţi ai schimbării învăţământului universitar românesc şi ne punem speranţele că vom putea vedea în viitor în CNR un model de democraţie şi verticalitate pentru ANOSR.
Vă urez multe impliniri în 2015, multă înţelepciune, dar mai ales mult curaj!
Cristi“
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
