Scriitorul şi istoricul de artă Grigore Arbore va primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea UBB

Scriitorul şi istoricul de artă Grigore Arbore va
primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea UBB

Grigore Arbore FOTO: zf.ro

UBB îi va acorda miercuri, 16 aprilie, de la ora 11.30, în Aula Magna, titlul de Doctor Honoris Causa universitarului italian de etnie română, Grigore Arbore (pseudonimul lui Grigore Popescu).

Ştiri pe aceeaşi temă

Titlul va fi acordat în urma propunerii formulate de reprezentanţii Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Cuvântul de dinaintea acordării titlului (laudatio) va fi rostit de academicianul Marius Porumb.

Prof. dr. Grigore Arbore (pseudonimul lui Grigore Popescu) Popescu este un scriitor, critic şi istoric de artă român stabilit în Italia. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, secţia istorie veche şi arheologie (1965), precum şi Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, secţia istoria şi teoria artei (1970).

În 1975 primeşte titlul de doctor la Pisa, unde susţine la Scuola Normale Superiore o teză în istoria artei, pentru ca în 1981 să obţină doctoratul şi în filologie la Universitatea din Bucureşti.

Din 1982, Grigore Arbore Popescu este Cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Italiene, iar din 2003, Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios al României.

Debutează cu versuri în „Luceafărul", în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la „Scânteia" (1967-1968), „Luceafărul" (1968-1969), „Scânteia tineretului" (1969-1970), „Amfiteatru" (1971-1973, 1975-1982), „Viaţa studenţească" (1975-1982). A publicat articole şi cronici de artă nu numai în periodicele la care a fost redactor, ci şi în „România literară", „Contemporanul" etc. În 1987 se stabileşte în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle Ricerche (Consiliul Naţional al Cercetării), potrivit crispedia.ro.

Opera
• Exodul, Bucureşti, 1967;
• Cenuşa, Bucureşti, 1969;
• Auguralia, Bucureşti, 1972;
• Chagull, Bucureşti, 1972;
• Piero della Francesca, Bucureşti, 1974;
• Poeme, Bucureşti, 1974;
• Futurismul, Bucureşti, 1975;
• Averse, Bucureşti, 1976;
• Cetatea ideală în viziunea Renaşterii, Bucureşti, 1978;
• Bellini, Bucureşti, 1978;
• Stolul de argint, Bucureşti, 1979;
• Retrageri, postfaţă de Paul Dugneanu, Bucureşti, 1982;
• Din toate părţile, Bucureşti, 1984;
• Forma ca viziune, Bucureşti, 1984;
• Paul Vasilescu, Bucureşti, 1987.

Traduceri
• J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, Bucureşti, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roşu);
• A. Tabucchi, Piaţa Italiei, Bucureşti, 1981;
• A. Chastel, Artă şi umanism la Florenţa pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, prefaţa editorului, Bucureşti, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roşu);
• E. Garin, Umanismul italian, prefaţa editorului , Bucureşti, 1982.

Mai puteţi citi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: