Românul care lucrează la kilometrul zero al lumii privind casele viitorului. Cum reduci factura la căldură cu 90%: „Aici e magia. Plăteşti 10 lei în loc de 100”
0Dragoş Arnăutu este singurul român care lucrează la Institutului Casei Pasive din Germania, kilometrul zero al lumii în ceea ce priveşte construcţiile care consumă foarte puţină energie. Specialistul a explicat, pentru ”Adevărul”, care sunt cele trei lucruri pe care le pot face românii pentru a-şi reduce cu până la 90% factura la încălzire.
Dragoş Arnăutu (30 ani) este singurul român care lucrează la Institutului Casei Pasive (Passivhaus Institut) din Darmstadt, Germania, kilometrul zero al lumii în ceea ce priveşte construcţiile viitorului: casele care nu consumă deloc sau foarte puţin curent electric pentru asigurarea confortului termic.
Cei 60 de specialişi care lucrează la Institut sunt adevăraţi “apostoli” ai protecţiei mediului, lucru care poate fi văzut observat chiar din parcarea insituţiei, care are doar două locuri pentru maşini, din care unul este pentru vizitatori, restul angajaţilor circulând cu bicicletele. Arhitectul Dragoş-Ionuţ Arnăutu, absolventul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, care lucrează la Institutul Casei Pasive în calitate de consultant energetic şi certificator, a dat pentru cititorii „Adevărul” trei sfaturi care vor duce la reducerea facturii la căldură de până la 90% la o locuinţă existentă.
Primul pas – schimbarea ferestrelor
Un prim pas este schimbarea ferestrelor. „În climatul Continental European, cum există în România, e recomandat ca noua fereastră, tâmplărie plus sticlă, să aibă un coeficient de transfer termic Uw ≤ 0,85 W/(m²K). E de dorit ca sticla să fie triplu strat şi Low e – adică să fie compusă din trei foi de sticlă din care pe cel puţin una se aplică o stratificaţie fină de argint ce permite accesul radiaţiei solare în casă şi simultan diminuează considerabil pierderile de căldură la suprafaţa sticlei”, a detaliat Arnăutu. Un aspect important în ceea ce priveşte ferestrele este poziţia lor optimă de montare.
„Metoda tradiţională prevede montarea ferestrelor în perete, în zidărie, situaţie în care se pierde extrem de multă căldură. În termeni de specialitate spunem că se formează o punte termică, pe suprataţa de contact a celor două materiale ale căror capacităţi de transmitere termică sunt diferite. O astfel de punte termică apare pe suprafaţa de contact dintre tocul tâmplăriei şi peretele exterior al clădirii. Contactul neizolat termic între aceste două elemente duce la pierderi considerabile de căldură, la apariţia condensului, la formarea mucegaiului şi implicit la scăderea confortului. Soluţia constă în montarea ferestrei în exteriorul zidăriei”, mai arată specialistul.
Pasul a doilea – termoizolaţia
„Următoarea etapă constă în termoizolarea pereţilor, a acoperişului şi în general a tuturor elementelor constructive care alcătuiesc anvelopanta termică a clădirii”, a precizat specialistul. Coeficientul de transfer termic al unui perete izolat corespunzator în zona climatică a României este între 0,10 şi 0,15 W/(m²K). „Dacă vorbim de un perete clasic de zidărie termoizolat cu polistiren expandat, soluţia uzuală în România, sunt necesari 25-30 de centimetri de termoizolaţie. Acest coeficient se poate obţine folosind orice material termoizolant de pe piaţă. Tabelul de mai jos face o trecere în revistă a celor mai uzuale materiale termoizolante, fie ele naturale sau rezultate din procesarea chimică a altor materii prime”, a explicat Arnăutu. Prin procesul de reabilitare a pereţilor se astupă fisurile şi crăpăturile constructive, prin care înainte aerul se infiltra necontrolat în clădire.
Reabilitarea termică din România, realizată incomplet
Reabilitarea termică a imobilelor din România este prezentată în mare parte eronat şi realizată incomplet, este de părere specialistul. Aplicarea corectă a primilor doi paşi menţionaţi izolează foarte bine locuinţa, transformând-o într-o structură asemănătoare unui termos. În această situaţie pentru a aerisi locuinţa este nevoie de deschiderea fereastrelor fapt care duce la două situaţii. „Dacă se aeriseşte prea mult, se pierde energie termică. Aceste pierderi de căldură se pot ridica la circa 50% din întregul pierderilor de căldură dintr-o clădire”, detaliază Arnăutu. Pe de altă parte, „locuitorii acestor construcţii nu sunt de cele mai multe ori conştienţi de necesitatea ventilării controlate a încăperilor. În cazul în care se aeriseşte prea puţin se poate forma condens, mucegai pe pereţi, construcţia deteriorându-se, iar sănătatea locuitorilor având de suferit”, arată specialistul.
Mecanismul centralei de ventilaţie cu recuperare de căldură. Când este evacuat aerul din casă transmite căldura aerului rece din exterior. FOTO: Passive House Institute, © BiTri Rukna-M
„Aici se întâmplă magia”
Soluţia este instalarea unei centrale de ventilaţie cu recuperare de căldură la un preţ ce variază între 2.000 şi 5.000 de euro. „Aici se întâmplă magia şi îşi câştigă omul banii investiţi înapoi. Aici vorbim despre o sinergie în care centrala de ventilaţie cu recuperare de căldură, împreună cu anvelopanta termoizolată şi etanşă, funcţionează extrem de eficient oferind un confort interior superior şi un consum energetic redus cu până la 90%”, spune Arnăutu. Practic, acest sistem face inutilă deschiderea ferestrelor întrucât „aerul consumat va fi aspirat din zona superioară a încăperilor şi transportat prin centrala de ventilaţie, spre exterior. Simultan, centrala aspiră aer proaspăt din exterior, îl filtrează şi transportă spre încăperile destinate”. Partea interesantă este schimbatorul de căldură al centralei. „Iarna la o temperatură exterioară de -10° C, sistemul preîncălzeşte aerul proaspăt ce vine din exterior cu ajutorul aerului cald evacuat din clădire, la o temperatură de +15, +17° C, folosindu-se de energia electrică necesară acţionării a doar două ventilatoare”, detaliază Arnăutu. Practic, când este evacuat aerul din încăpere încălzeşte aerul proaspăt din exterior. Sistemul funcţionează vara în sens invers, în cele mai multe cazuri putându-se renunţa la aparatul de aer condiţionat. Sistemul oferă 30 de metri cubi de aer proaspăt şi preîncălzit pe persoană pe oră.
„În ceea ce priveşte economia realizată, factura lunară de încălzire cu care se confrunta omul iniţial se împarte cu un număr ce variază de la 7 la 10. Aşadar la o factură pentru încălzire de 100 de lei, se vor plăti între 10 şi 14 lei”
Dragoş Arnăutu, arhitect, consultant energetic la Institutul Casei Pasive
20 de lumânări pentru încălzirea casei
„După ce s-au realizat aceşti paşi, sarcina termică pentru încălzire este atât de mică (în medie între 10 şi 15 W/m2 pe an), încât întreaga casă poate fi încălzită cu aproximativ 20 de lumânări. Din acest punct de vedere, sistemele de încălzire convenţionale, folosite până în prezent sunt supradimensionate, ineficiente şi nenecesare”, explică Arnăutu. El susţine că în cel mai răcu caz trebuie instalat un radioator în baie, unde este nevoie de un confort termic sporit, iar acela este suficient pentru încălzirea unei locuinţe unifamiliale eficiente energetic. „În ceea ce priveşte economia realizată, factura lunară de încălzire cu care se confrunta omul iniţial se împarte cu un număr ce variază de la 7 la 10. Aşadar la o factură pentru încălzire de 100 de lei, se vor plăti între 10 şi 14 lei”, arată Arnăutu.
40% din consumul energetic al Europei
„Confortul termic oferit ce o clădire pasivă împreună cu rentabilitatea financiară sunt beneficiile principale de care s-au convins şi se bucură din ce în ce mai mulţi oameni. La acestea se adaugă responsabilitatea faţă de mediul înconjurător, pe care fiecare din noi trebuie să ne-o asumăm. În prezent, încălzirea, răcirea, iluminarea şi utilizarea clădirilor însumeaza 40% din consumul energetic total al Europei. Prin urmare, clădirile pot servi la reconcilierea relaţiilor omului cu mediul înconjurător. Arhitectura pasivă şi responsabilă a devenit o necesitate. Principiile sale vor sta la baza proiectării şi vor schimba înfăţişarea oraşelor noastre”, a mai spus arhitectul.
Cum a ajuns la Institutul Casei pasive
Dragoş-Ionuţ Arnăutu, absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, cu specializarea Arhitectură, a ajuns la Institutul Casei Pasive datorită unei burse acordate de Federaţia Germană de Mediu pentru tinerii din Europa de Est. Timp de un an, Arnăutu a fost bursier la Institutul din Darmstadt, perioadă în care i-a convis pe specialiştii de acolo că merită să lucreze alături de elita lumii în ceea ce priveşte casele eficiente energetic. Dragoş este consultant energetic şi certificator, el oferind sfaturi antreprenorilor în legătură cu modalităţile prin care să obţină eficienţa energetică maximă în cadrul caselor pe care le construiesc, iar într-o fază ulterioară verificând dacă sunt respectate cerinţele Institutului şi clădirea poate primi certificatul de casă pasivă. De asemenea, clujeanul face management de proict şi ţine cursuri specializate. Circa o treime dintre colegii săi lucrează pe partea de cercetare, iar două treimi, la fel ca şi Dragos, se ocupă de implementarea proiectelor. În paralel, Arnăutu a înfiinţat, la Cluj, Asociaţia Casa Pasivă, prima de genul acesta din ţară, prin care doreşte să popularizeze în România principiile promovate la Institutul din Darmstadt.
Evo House , singura casă pasivă din Ardeal care a fost precertificată de Institutul Casei Pasive.
O casă pasivă costă cu 10% mai mult. Banii sunt recuperaţi în 10 ani
Primul lucru care-ţi trece prin minte când auzi despre case pasive este că trebuie să scoţi din buzunar foarte mulţi bani. Arnăutu susţine tocmai contrariul: „interesul meu este să coste cât mai puţin”. Din acest motiv încearcă să diminueze cât de mult costurile, atât în ceea ce priveşte consultanţa pe care o acordă, cât şi costurile de ridicare a clădirilor pasive. „Am câteva proiecte de case familiale în România; am un proiect în Jakarta, unde se doreşte transformarea unei şcoli în clădire pasive, dar şi în China – unde lucrez la un proiect din provincia Suzhou, o clădire industrială ce va fi transformată în clădire de birouri. Pentru a evita cât mai mult cheltuielile, deplasările la faţa locului le fac doar cât este absolut necesar”, explică Arnăutu. Cuvântul cheie al discuţiilor despre eficienţa energetică este sustenabilitatea. „Noi urmărim dezvoltarea sustenabilă, adică dezvoltarea care satisface nevoiele generaţiei actuale fără a periclita nevoile generaţiilor viitoare”, explică Arnăutu.
Arnăutu susţine că în România are în lucru trei proiecte. Spre deosebire de Germania, care este pe primul loc în ceea ce priveşte construcţiile eficiente energetic, în România se fac paşi foarte timizi. „Clienţii din România nu vor să plătească 10% în plus pentru a face o construcţie pasivă, dar nu realizează faptul că vor plăti mai puţin la factura pentru energia termică. O casă construită cu standarde normale consumă 85- 100 kw/oră pe metru pătrat pe an, în timp ce o casă pasivă costumă 15 kw/oră pe metru pătrat pe an. Banii plătiţi în plus se recuperează în 10 ani”, mai spune clujeanul.
Institutul Casei Pasive
În 1989, un profesorul german Wolfgang Feist a inventat casa pasivă – o construcţie pentru a cărei încălzire iarna şi răcire vara nu e nevoie de mai mult de 15 kilowaţi/oră pe metru pătrat pe an (cam cât consumă un bec normal). Feist a pus bazele Institutului Casei Pasive care certifică construcţiile pasive din întreaga lume şi le numerotează într-un sistem similar cu cel acordat autoturismelor. În momentul de faţă în lume există mai multe sisteme care certifică construcţiile pasive, cel mai riguros însă este cel al Institutului Passivhaus (3.258 de clădiri ceritficate).
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
