Românul care a înfiinţat prima companie privată de operă din ţară. „Eram pregătit să-mi vând garsoniera în cazul unui eşec“

Românul care a înfiinţat prima companie privată de operă din ţară. „Eram pregătit să-mi vând garsoniera în cazul unui eşec“

Spectacol pe scena în aer liber de la Graz                                        FOTO Ioan Vrăsmaş

În urmă cu şapte ani s-a înfiinţat în România prima companie privată de operă care realizează spectacole integrale. La început, turneele s-au realizat în străinătate, apoi, treptat, au început să joace şi pe scene din ţară.

Ioan Vrăsmaş (39 de ani) este  cel care a pus bazele unei astfel de afaceri. Managerul este, în acelaşi timp solist de operă, absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, masterat la Academia Mozart din Salzburg, cu studii doctorale la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi.

„Opera Vox”, prima şi singura companie privată de operă din România, face spectacole integrale de operă, adică spectacole montate de la început până la sfârşit şi care includ: cor, orchestră, ansamblu de balet, figuranţi, scenografie, costume, lumini, recuzită. Un spectacol complex poate ajunge până la 100 de oameni angrenaţi în realizarea unui spectacol de operă.

Pregătit să-şi vândă garsoniera în caz de eşec

Ideea unei astfel de afaceri private, într-o piaţă în care monopolul este deţinut de stat s-a înfiripat în anul 2011, în timpul unui spectacol pe care solistul îl susţinea în Germania. „Am cântat în teatre de operă importante din lume şi la un moment dat, unul dintre parteneri, un impresar, m-a întrebat dacă aş fi în stare să-i ofer pentru producţiile lui din Germania un cor şi o orchestră de români. Fără să-mi dau seama ce presupune acest lucru, am acceptat”, povesteşte Ioan Vrăsmaş cum a făcut primii paşi în domeniu.

Întors în România, realizează că trebuie să alcătuiască un cor, o orchestră, un ansamblu de balet , solişti în rolurile secundare (în cele principale erau distribuiţi solişti care cântă frecvent la Scala din Milano sau Arenele din Verona), să închirieze autocare, să se ocupe de cazarea şi hrana artiştilor. Dar, cel mai important lucru de care avea nevoie era o asociaţie culturală pentru a crea cadrul legal desfăşurării activităţii. Aşa s-a născut „Opera Vox” care acum este constituită dintr-o asociaţie culturală şi o societate cu răspundere limitată (SRL).

„Mi-am asumat la acea vreme un mare risc. Mă gândeam ce s-ar întâmpla dacă partenerul german nu o să-mi plătească producţia, iar eu m-aş trezi în incapacitatea de a plăti artiştii, transportul, cazarea, mâncarea şi altele. Dacă urma să fie un fiasco, aveam o garsonieră în Cluj-Napoca în care locuiam şi pe care eram pregătit să o vând şi să plătesc datoriile. Era vorba de câteva zeci de mii de euro”, spune artistul.


                                        Ioan Vrăsmaş (dreapta) în Bărbierul din Sevilla

Pentru primul turneu a luat cei mai buni instrumentişti şi corişti de la Filarmonica din Cluj, de la Opera Maghiară şi de la Opera Română din Cluj. „Toţi au intrat în nebunia mea. Nu numai că au venit, chiar mă încurajau deoarece ei nu mai participaseră la turnee internaţionale de cel puţin 15 ani. Pe lângă mine, şi ei au văzut o mare oportunitate să cânte în străinătate”, adaugă solistul.

Primul spectacol a fost la Filarmonica din Bregenz în acelaşi an, 2011.

Spectacole în faţa a mii de spectatori

Primii bani câştigaţi din spectacole au fost investiţi în costume, instrumente muzicale, logistică pentru orchestră (pupitre, lumini). Ioan Vrăsmaş mărturiseşte că-şi dorea să „aibă lucrurile lui”, să nu fie nevoit să le închirieze.

După momentul 2011, Opera Vox a început să facă turnee cu producţii de operă în Germania, Austria şi Elveţia. Cântă în fiecare an opera Aida şi Nabucco în faţa a 7.000 de spectatori pe scena amenajată în aer liber la Palatul Imperial din Munchen, iar la Graz, anual, tot pe o scenă amenajată în aer liber, apar în faţa a circa 2.000 – 3.000 de spectatori.


                                   Spectacol în aer liber la Graz  FOTO Ioan Vrăsmaş

„Orice contract implică un teatru de afară, o companie de acolo care organizează, promovează, vinde bilete, iar eu, partener român, aduc forţa de muncă artistică, le vând producţia artistică. În general se fac turnee de 5-10 spectacole în mai multe locuri şi foarte rar se merge în străinătate pentru o singură reprezentaţie”, ne explică Ioan Vrăsmaş, manager şi solist în acelaşi timp. Toate cheltuielile se acoperă din vânzarea de bilete, preţul de intrare la un spectacol fiind cuprins între 50 şi 100 de euro.

Înainte de un astfel de turneu se fac repetiţii în ţară, la Cluj-Napoca, urmate de repetiţii pe scena unde urmează să fie spectacolul. Majoritatea artiştilor cu care lucrează managerul sunt colaboratori (din Cluj-Napoca, Arad, Iaşi, Braşov sau Oradea) deoarece nu-şi pot permite să aibă angajaţi precum o operă de stat. „Este o experienţă profesională importantă aceea de a susţine spectacole în străinătate. Sunt locuri unde se întâlnesc artişti de la mai multe instituţii din ţară cu cei din străinătate”, adaugă managerul Opera Vox. Anual au peste 80 de spectacole în străinătate.



Modelul străin, greu de implementat în România

În cele trei ţări unde compania lui Ioan Vrăsmaş are spectacole, opera nu este subvenţionată în totalitate de către stat. Şi atunci, pe lângă cele câteva opere naţionale de stat s-a dezvoltat foarte mult sistemul privat. Zona culturală este controlată de agenţiile private care livrează instrumentişti, corişti, solişti teatrelor de stat. „În Germania sunt cel puţin 300 de companii ca a mea”, spune solistul.

În Romania toată această nişă culturală (de muzică de operă) este susţinută 100% de către stat şi este încadrată în sistemul public. Astfel, o instituţie privată trebuie să se lupte cu operele naţionale care au infrastructură, sute de angajaţi şi bugete de milioane de lei alocate de Ministerul Culturii.

„Foarte rar am jucat în străinătate în teatre ocupate în proporţie de 90%. Majoritatea s-au jucat cu casa închisă. Nimeni nu-şi permite să joace ca la noi în ţară cu 20 sau 30 de spectatori în sală. Asta este şi diferenţa între managementul occidental şi cel românesc. Teatrele de la ei pun un manager care trebuie să aducă instituţia pe profit, deoarece statul nu oferă mai mult de 30-50% din cheltuielile anuale. În rest, este treaba managerului să aducă bani. La noi, şefii instituţiilor de operă sunt doar simpli administratori ai banilor publici, iar când nu le ajung banii se plâng că e statul de vină”, spune Ioan Vrăsmaş.



După trei ani de când au început turneele în străinătate, compania privată a simţit că este momentul să intre şi pe piaţa din România. Au început în mai multe oraşe care nu au teatru de operă dar care au o tradiţie de operă mai veche: Oradea, Arad, Satu Mare, Turda, Câmpia Turzii. De anul acesta vor începe seria de spectacole şi la Suceava.

„Oamenii sunt foarte primitori, se bat pe bilete. E un public educat, se informează înainte, citesc programe de sală, citesc sinopsisuri şi vin pregătiţi la spectacol. Suntem conştienţi că puterea de cumpărare a românului este mult mai scăzută, de aceea toţi artiştii acceptă să câştige mai puţin pentru a ajuta comunităţile mici să participe la spectacole”, conchide managerul Opera Vox.

Pe aceeaşi temă:

Românii care au înfiinţat prima livadă de migdali din ţară, după '89. Investiţia a ajuns la 200.000 de euro

Navomodelistul din Constanţa care transformă coloşii mărilor în superbe „jucării” pentru adulţi. Cum sunt realizate machetele de nave

Povestea unui accident aviatic: cum au scăpat românii de rechini după ce s-au prăbuşit în Atlantic

 





 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: