Românul care a contribuit la misiunea robotului Perseverance. „Nu e exclus să găsim viaţă pe Marte“

Adrian Stoica şi roverul „Curiosity” în Mars Science Laboratory FOTO:  Arhivă personală

Cel mai performant robot trimis pe Marte, roverul Perseverance, a amartizat pe 18 februarie, după ce a parcurs 470 de milioane de kilometri. La realizarea acestui robot ultrasofisticat şi-a adus contribuţia şi Adrian Stoica (59 ani), românul care a condus timp de 10 ani departamentul de robotică de la NASA.

Amartizarea roverului Perseverance a fost evenimentul tehnologic al ultimilor ani, iar o contribuţie însemnată a fost adusă de Adrian Stoica, românul care a coordonat echipa ce a creat şi a manevrat roverele trimise pe Marte, celebrele Curiosity, Opportunity, Sojourner şi Spirit, dar şi-a adus contribuţia şi la realizarea roverului Perseverance.

„Contribuţia mea a fost în principal de management şi puţin la partea tehnică, de algoritmi, venind cu idei ajutătoare în şedinţele de lucru cu oamenii mei, care făceau asta ca activitate de zi cu zi”, a spus Stoica. Inclusiv elicopterul care însoţeşte roverul poartă amprenta sa, deşi Adrian Stoica se fereşte să se laude. 

De altfel, după ce a condus un deceniu departamentul de robotică al NASA, el deţine în prezent funcţia de adjunctul coordonatorului Biroului de Planificare Strategică din cadrul celui mai important departament al NASA, Jet Propulsion Laboratory. În ultima perioadă, el s-a dedicat unui alt proiect, cel al turnurilor solare care ar urma să asigure energia pentru primele baze permanente umane pe Lună.

Întrebarea la care am putea găsi răspunsul

În ultimii ani, rând pe rând SUA, Rusia şi China şi-au anunţat planurile pentru cucerirea lui Marte, iar Agenţia Spaţială Europeană şi cea Japoneză ar putea să o facă în anii care urmează. Miza e enormă, pentru că omenirea ar putea coloniza pe termen lung Planeta Roşie şi există informaţii că sub solul acestei planete ar exista bogăţii uriaşe care aşteaptă să fie descoperite. Însă înainte ca acest lucru să se întâmple, ştiinţa are nevoie de câteva răspunsuri esenţiale. 

Roverul Perseverance Sursa NASA

Deşi roverele NASA au explorat Marte, toate misiunile de până acum au acoperit mai puţin de 1% din suprafaţa planetei. În acest moment, mai mult de 99% din suprafaţă reprezintă o enigmă, iar surprizele nu sunt excluse. Pe lângă zăcăminte de metale rare, preţioase, aici s-ar putea descoperi chiar şi viaţă. 

„Se poate spune că Marte a fost explorat foarte, foarte puţin, mai puţin de 1%. Surprizele pot să apară oricând. De fapt nici nu ştiu dacă ar trebui nuimite surprize. Mulţi experţi cred că am putea găsi viaţă. Noi ştim că viaţa este legată de apă, aşa că acolo unde găsim apă e posibil să existe viaţă. Iar pe Marte avem apă, aşa că avem principalul ingredient pentru a descoperi viaţă”, spune Adrian Stoica. 

Un răspuns la eterna întrebare pe care şi-o pun oamenii de ştiinţă, dacă există viaţă pe Marte, ar putea să capete un răspuns mai devreme decât s-ar aştepta unii. Iar în cazul unui răspuns pozitiv, probabil că multe lucruri se vor schimba. Totuşi, în cazul în care există viaţă pe Planeta Roşie, ar fi vorba doar despre microorganisme, ceea ce nu înseamnă că în imensul Univers nu ar putea să existe alte civilizaţii, unele dintre ele infinit superioare omenirii.

Începem cucerirea spaţiului cu Luna, continuăm cu Marte 

Însă până când omenirea ar putea să aibă aceste răspunsuri, mai sunt de făcut mulţi paşi. Luna ar urma să fie primul astru cucerit de oameni, iar marile puteri vor ca în mai puţin de 10 ani să ajungă din nou acolo şi să înfiinţeze baze permanente. Următorul pas ar fi, cel mai probabil, Marte.  

Printre experţii care lucrează la planurile de colonizare a Lunii se numără şi românul Adrian Stoica. El a conceput turnuri mobile cu suprafeţe reflectorizante şi celule fotovoltaice pentru a obţine energie, ce va fi folosită pentru alimentarea bazelor la revenirea astronauţilor pe Pământ. Ulterior, turnurile mobile solare pentru obţinerea energiei ar urma să fie utilizate şi pe Marte, atunci când se va trece la următorul pas, cucerirea Planetei Roşii.

„După părerea mea, am putea avea primele activităţi economice şi primele avanposturi umane pe Lună chiar în următorii 20-30 de ani. Marte este însă prea departe, iar pentru a ne stabili acolo avem nevoie de mult mai mult timp. Probabil că în următorii 20 de ani oamenii vor ajunge acolo, ba poate chiar mai repede, însă ne va lua mult mai mult timp pentru a construi primele avanposturi ale civilizaţiei umane şi pentru a înfiinţa primele baze permanente”, adaugă expertul.

Adrian Stoica în deşertul Mojave, locul în care NASA realizează o bună parte din teste cu roverele sale Sursa arhiva personală

De altfel, în opinia sa, în acest moment nu este foarte clar cum ar putea ajunge primii oameni acolo, din cauza distanţei şi a costurilor exorbitante, dar mai ales a pericolelor care ar putea pune în pericol orice misiune de acest gen. „Radiaţiile din timpul călătoriei i-ar ucide pe astronauţi, probabil că ar muri chiar pe drumul spre Marte. Evident că soluţii există, acum se lucrează intens la metode protective împotriva radiaţiilor, dar totul va mai dura. În mod sigur, până când omul va pune piciorul pe Marte, vom mai trimite alţi roboţi să exploreze această planetă pentru a aduna date”, punctează omul de ştiinţă.

Însă, în clipa de faţă, adevărata miză ar fi Luna, mai spune el. Selena este mult mai accesibilă pentru că este aproape, iar tehnologia existentă acum le permite oamenilor să ajungă din nou acolo. Pe termen lung, după ce oamenii vor cuceri Luna, va urma Marte, iar apoi doar limitele vor exista doar în imaginaţia noastră. Următoarele ţinte ar fi Europa şi ceilalţi sateliţi ai lui Jupiter, care au oceane de apă sub gheaţă şi unde ar putea fi de asemenea descoperită viaţă.

Cine este Adrian Stoica 

A absolvit Facultatea de Electrotehnică, secţia Electronică şi Telecomunicaţii, din cadrul Institutului Politehnic din Iaşi. O perioadă, a fost şi asistent universitare la această facultate.

A lucrat ca inginer electronist la Întreprinderea de Traductoare şi Regulatoare Directe din Paşcani şi la Centrul Teritorial de Calcul din Iaşi. 

Între 1992 şi 1995, a fost în Australia, pentru a urma studiile doctorale la Universitatea de Tehnologie „Victoria“ din Melbourne, cu o teză despre metodele prin care roboţii pot învăţa mişcările prin imitarea membrelor omului care îi instruieşte.

În 1995, s-a mutat în SUA, după ce a câştigat la loteria vizelor.

În perioada 2008-2018 a condus departamentul de robotică al NASA.  Locuieşte în: Los Angeles, California, SUA

Vă mai recomandăm şi: 

Adrian Stoica, expert NASA: „Cursa reală e pentru Lună. Călătoria pe Marte e legată de propagandă”

Românca de la NASA care caută viaţă în spaţiu. „E foarte probabil să existe alte civilizaţii în galaxia noastră, doar că s-ar putea să nu ne întâlnim niciodată“

Visul american trăit de un român: de la vânzător ambulant la om de afaceri în Silicon Valley şi consul onorific în SUA