Trăsăturile care-i fac pe români vulnerabili la manipulare. Metode practice de a rezista contaminării psihologice
0
Activitatea noastră online poate fi folosită pentru a prezice comportamentul nostru viitor şi pentru a ne manipula, susţine Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”. Psihologul analizează trăsăturile poporului român care ne fac vulnerabili la manipulare şi explică metode practice de a ne apăra de contaminarea psihologică.
Scandalul Facebook-Cambridge Analytica a declanşat o situaţie de teamă faţă de posibilitatea de a fi controlaţi psihologic prin analiza datelor personale. Psihologul Daniel David, prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) responsabil de cercetare, competitivitate-excelenţă şi publicaţii ştiinţifice, a făcut pentru „Adevărul” o analiză a fenomenului. „Contaminarea psihologică se referă la faptul că răspunsurile noastre emoţionale/cognitive/comportamentale/psihobiologice sunt influenţate de informaţii false/nerelevante. Dacă aceste informaţii false/nerelevante sunt plasate de alţii cu scopul de a ne influenţa şi sunt crezute de noi, atunci vorbim despre manipulare psihologică. Dacă nu sunt crezute de noi, dar, totuşi, ne influenţează inconştient, atunci vorbim despre contaminare mentală”, explică David.
Autorul „Psihologiei poporului român” a încercat să răspundă dacă românii sunt mai uşor sau mai greu de manipulat în comparaţie cu alte naţii.
Putem fi manipulaţi pe baza activităţii online
ADEVĂRUL: Se pot construi profiluri psihologice pe baza acestor datelor culese din activitatea online care să fie utilizate apoi pentru a prezice răspunsurile subiectului uman sau pentru a-l influenţa?
DANIEL DAVID: Da şi da! Pe baza unor indicatori precum date demografice generale (ex. gen/vârstă/profesie), indicatori lingvistici (ex. lungimea textelor scrise, valenţa cuvintelor folosite), indicatori comportamentali (ex. gradul de accesare a reţelei sociale, numărul de like-uri) etc. putem elabora profiluri psihologice riguroase (ex. de personalitate, de psihopatologie), individuale şi/sau de grup. Spre exemplu, analiza like-urilor tale pe Facebook – efectuată de către un sistem artificial de analiză/învăţare – poate duce adesea la o predicţie a profilului tău de personalitate mai bună decât cea pe care o pot face cei apropiaţi ţie (ex. colegi/prieteni/familie). Similar, acurateţea predicţiei prezenţei depresiei, în baza unor analize lingvistice (ex. numărul de cuvinte/prezenţa cuvintelor încărcate emoţional) şi comportamentale (ex. momentul când subiectul intră în reţeaua socială şi cât stă) din diverse reţele sociale, poate ajunge până la peste 80% din cazuri. Aceste profiluri psihologice pot apoi să fie utilizate astfel:
I. Pentru a prezice comportamente viitoare. Spre exemplu, deja ştim din psihologie la ce să ne aşteptăm de la un subiect depresiv sau de la subiect uman cu un profil de personalitate caracterizat de extraversiune mare şi conştiinciozitate scăzută.
II. Pentru manipulare. În acest sens se pot transmite subiectului uman mesaje manipulatorii, informate de profilul psihologic pe care îl are. Spre exemplu, dacă din analiza profilului psihologic al unui subiect ţintă rezultă că acesta are frică de schimbare, un fake news poate să-i mobilizeze atitudinea negativă faţă de o personalitate, dacă în fake news se promovează ideea că acea personalitate promovează/susţine tocmai schimbările de care se teme subiectul ţintă.
Prof. univ. dr. Daniel David, autorul „Psihologie poporului român”. FOTO: Arhivă personală
Eficacitatea tehnicilor de control psihologic poate să fie influenţată de profilul psihologic al diferitelor popoare? Dacă da, care este trăsătura psihologică care poate influenţa acest proces şi care este mecanismul de funcţionare?
Este greu de dat un răspuns clar, deoarece nu există studii riguroase dedicate acestui lucru. Putem însă încerca să formulăm anumite ipoteze/concluzii preliminare, pe baza unor studii indirecte. Astfel, indivizii mai emancipaţi, conştienţi de propriile valori, pot fi mai rezilienţi la contaminare psihologică, în condiţiile în care ştim că manipularea/contaminarea psihologică se întâmplă mai ales în situaţii de incertitudine/indecizie.
De asemenea, indivizii autonomi şi mai educaţi pot fi mai rezilienţi la manipulare/contaminare psihologică, deoarece se protejează mai bine prin selecţia surselor de informaţie (mai de calitate) la care se expun şi printr-o gândire critică mai accentuată.
Cât de vulnerabili sunt românii, din perspectiva profilului lor psihologic, faţă de controlul psihologic bazat pe analiza datelor personale? Un popor colectivist precum cel român este mai suspicios faţă de cei din afara grupului; se extinde această suspiciune într-un sens pozitiv asupra încercărilor de control psihologic?
Da, în principiu, colectivismul te face să fii mai neîncrezător faţă de ce este în afara colectivului. Asta i-ar putea face pe unii să creadă că o cultura colectivistă ar fi astfel mai protejată la manipularea/contaminarea psihologică. Dar contaminarea psihologică nu se referă la acest lucru, ci la faptul că o informaţie te influenţează chiar dacă tu ştii că este falsă/nerelevantă. Iar în acest sens, o cultură colectivistă nu este mai protejată în comparaţie cu una definită de indivizi autonomi. Dimpotrivă! Un nivel ridicat de gândire critică poate să fie un antidot minimal la contaminare, iar românii, în condiţiile în care aproximativ 40% dintre tinerii de 15 ani au o formă de analfabetism funcţional şi şcoala/societatea nu mizează pe a-i echipa cu abilităţi cognitive avansate, pot fi în acest context chiar mai vulnerabili. Într-adevăr, într-o societate a indivizilor autonomi, aceştia sunt echipaţi cu instrumente psiho-culturale pentru a se putea descurca şi singuri, atunci când nu au un suport al comunităţii la îndemână. În societăţile colectiviste, individul trebuie protejat mai mereu de colectiv, deoarece adesea acesta nu este echipat cu instrumente psiho-culturale avansate pentru a se descurca eficient singur. Mai mult, dacă într-o cultură colectivistă cineva dobândeşte controlul surselor principale de informare, atunci oamenii sunt mai vulnerabili la manipulare, individul fiind mai uşor influenţat de grupul în forma colectivului; uneori aşa se nasc şi se menţin (o vreme) societăţile mai totalitare. Într-o societate a indivizilor autonomi, unde adesea puterea socială este distribuită, concentrarea puterii şi controlul informaţional sunt mai greu de obţinut.
Un nivel ridicat de gândire critică poate să fie un antidot minimal la contaminare, iar românii, în condiţiile în care aproximativ 40% dintre tinerii de 15 ani au o formă de analfabetism funcţional şi şcoala/societatea nu mizează pe a-i echipa cu abilităţi cognitive avansate, pot fi în acest context chiar mai vulnerabili.
Reţeta pe care o prescrii (concentrată la maximum şi simplificată) împotriva manipulării psihologice sună cam aşa: „să nu ne temem, dar nici să fim naivi”. Dacă e să facem din nou apel la profilul psihologic al românilor, cum stăm în ceea ce priveşte teama aceasta de potenţiale pericole, avem o slăbiciune în a exagera aceste pericole? Dar în ceea ce priveşte naivitatea?
Da, avem tendinţa să exagerăm şi pozitivul şi negativul, generând adesea discrepanţe şi confuzii între cum suntem, cum ne credem şi cum vrem să fim prin prisma unor atribute psihoculturale. De aici o mulţime de conflicte între noi şi între noi şi alţii! Mai mult, vedem impredictibilităţile presupuse de viitor ca pericole, nu ca oportunităţi. Aceste aspecte, reunite, ne fac adesea mai defensivi.
Suntem naivi? Nu, nu suntem naivi în sens psihocultural, în condiţiile în care avem un nivel crescut de cinism şi neîncredere interpersonală. Dar avem naivitatea tuturor oamenilor când credem că dacă ştiu că ceva este fals/nerelevant, atunci acel ceva nu mă va influenţa (exemplu de iluzie/naivitate: <<Voi putea controla impactul informaţiei asupra răspunsurilor mele, odată ce ştiu că aceasta este falsă>>).
România este împărţită între cei care susţin continuare luptei anticorupţie şi cei care susţin schimbările promovate de PSD.
Una dintre cele mai mari probleme actuale ale României este „conflictul” dintre România generaţiei trecutului (persoanele în vârstă colectiviste şi sceptice) şi generaţia viitorului (tinerii cu personalitate autonomă şi cu grade crescute de încredere în alţii). Aceste două generaţii gândesc diferit, votează diferit, se uită la televiziuni diferite intrând fiecare în contact cu obiective/metode diferite de control psihologic. La ce tip de argumente manipulatorii este mai sensibilă generaţia viitorului? Dar generaţia trecutului? Se poate face o reţetă personalizată anti-control psihologic pentru fiecare generaţie şi dacă dacă da, în ce ar consta?
Mecanismele de contaminare şi cele de decontaminare psihologică sunt general valabile, făcând parte din structurile de bază ale minţii umane. Aceste fiind spuse, conţinuturile lor se pot uneori particulariza generaţional (dar să nu uităm, că această particularizare este statistică, fiecare individ trebuind în final să fie tratat ca atare!). Spre exemplu, un mesaj manipulator legat de pericolul străinilor, al schimbărilor, al descentralizării (puterii) este mai probabil să mobilizeze emoţional generaţia seniorilor. Aceştia se vor pune în opoziţie cu cei cărora li se atribuie (fie şi în mod fals) intenţii de acest tip (ex. deschidere faţă de străini) şi se vor solidariza cu cei care se opun unor astfel de demersuri. După acelaşi mecanism, un mesaj manipulator legat de controlul instituţiilor/puterii, de închidere socială etc. este mai probabil să manipuleze emoţional generaţiile mai tinere.
Acest conflict între generaţii duce pe de o parte la un blocaj – dacă unii merg într-o parte, iar alţii în cealaltă, rezultatul este că stăm pe loc - dar şi la adevărate probleme în multe familii, unde se ceartă părinţii cu copiii din cauza opţiunilor diferite, mai ales politice. Cum ar trebui să abordeze „generaţia viitorului” acest conflict pentru a debloca această situaţie?
Părinţii ar trebui să ştie/înţeleagă aceste mecanisme psihoculturale. Iar dacă nu le ştiu, copiii, mass-media şi specialiştii ar trebui să le explice. Apoi, copiii ar trebui să ceară părinţilor să-i susţină şi să susţină împreună o Românie a viitorului. Iar părinţii care înţeleg aceste lucruri şi îşi iubesc copiii, o vor face în mod natural. Dacă nimeni nu le explică şi nimeni nu le cere să facă altceva, vor face ceea ce ştiu mai bine: vor exprima o Românie a trecutului şi o vor apăra, crezând, paradoxal, că fac un lucru bun pentru ei şi pentru copiii lor!
Reţeta psihologică de protecţie faţă de controlul psihologic
Daniel David a publicat pe blogul său reţeta psihologică de protecţie faţă de un potenţial control psihologic prin analiza datelor personale:
(1) Fii un cetăţean activ şi proactiv. În acest sens, este important să-ţi stabileşti un set valoric (aş sugera iniţial maximum trei valori cardinale), care să-ţi ghideze viaţa, cel puţin în domeniile majore (unde vrei să nu fii controlat psihologic). Spre exemplu, o valoare asumată ca „Tradiţia”, te poate face să preţuieşti seniorii şi trecutul şi să contribui, alături de alţii cu care împărtăşeşti această valoare, la naşterea unor comunităţi puternice, deschise şi generoase dedicate preţuirii trecutului şi seniorilor. O valoare ca „Excelenţa” te poate face să doreşti mereu să atingi cele mai ridicate standarde în tot ceea ce faci. În principal, ceva (X) este o valoare, dacă acel ceva (X) este considerat bun/valoros într-o societate (exemplu de valori: familia, armonia, munca, cariera, tradiţia, excelenţa, etc.) M-aş bucura dacă cât mai mulţi oameni şi-ar stabili acest set valoric şi l-ar şti aşa cum îşi ştiu numele, lăsându-l apoi să le coloreze/influenţeze viaţa. În acest fel, spre exemplu, dacă ai opţiuni clare, eşti mai puţin vulnerabil la mesaje trimise pentru a te controla, de cineva care îţi cunoaşte deja profilul psihologic. Controlul psihologic acţionează mai eficient în zonele de incertitudine şi indecizie.
(2) Dezvoltă-ţi ca abilitate fundamentală gândirea raţională/critică, prin logică şi teoria argumentării.
(3) Selectează şi analizează sursa informaţiilor, cu relevanţa pentru deciziile tale în domenii majore. Aşa cum atunci când îţi este foame nu mănânci de oriunde/orice (sigur, cu excepţia situaţiilor triste/nedrepte, în care încă unii oameni sunt forţaţi de sărăcie să facă asta!), nu accepta să te expui la informaţie transmisă de orice sursă. Poate că unele informaţii sunt de tip Fake News şi ţintesc controlul tău psihologic, pe baza profilului psihologic pe care cineva ţi-l ştie deja. Dacă hrana nesănătoasă te îmbolnăveşte/contaminează fizic, sursele proaste de informaţii de îmbolnăvesc/contaminează psihologic!
(4) Nu te expune informaţiilor relevante pentru tine atunci când eşti obosit, stresat sau presat de timp, deoarece nu ai resursele cognitive pentru a analiza adecvat – cât de cât critic – informaţiile primite.
(5) Ai grijă la datele personale pe care le oferi în spaţiul public. Reglementările europene şi acum româneşti, deşi sunt complicate şi enervante, încearcă să ne ajute, dar trebuie să ne ajutăm şi singuri!
(6) Utilizează Reţeta de prevenţie a contaminării psihologice.
(7) Utilizează Reţeta de decontaminare psihologică, dacă eşti deja contaminat psihologic.
Cine este Daniel David
Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca. În ianuarie 2013, a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american „Albert Ellis“ din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român“. David este şi prorectorul pentru cercetare, excelenţă şi competitivitate al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
