România nefericită: de ce sunt românii condamnaţi să nu trăiască cea mai bună dintre vieţile posibile

România nefericită: de ce sunt românii condamnaţi să nu trăiască cea mai bună dintre vieţile posibile

România este depăşită de Republica Moldova în raportul mondial privind fericirea. FOTO: Adevărul

Conform World Happiness Report 2016, ultimul raport privind fericirea în lume, România se situează pe locul 71 din 157 de ţări analizate. Specialişti români de prestigiu explică cum se cuantifică ştiinţific fericirea şi de ce românii stau atât de prost în clasamentul privind starea personală de bine.

Ştiri pe aceeaşi temă

Danezii sunt cei mai fericiţi oameni din lume, iar românii se află la jumătatea (poziţia 71) unui clasament care analizează 157 de ţări, conform World Happiness Report 2016, ultimul raport privind fericirea, făcut public la finalul lunii martie. 
 
Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor, colectate de Gallup World Poll - una dintre cele mai importante agenţii de sondare a opiniei publice din lume, la întrebarea: dacă pe o scară de la 0 la 10, notăm cu 0 cea mai rea posibilă viaţă pe care puteţi s-o aveţi şi cu 10 cea mai bună posibilă viaţă, în acest moment unde vă situaţi. 
 
Pe primele 10 locuri se află pe lângă Danemarca, în ordine, Elvetia, Islanda, Norvegia, Finlanda, Canada, Olanda, Noua Zeelanda, Australia şi Suedia. Pe ultimele locuri sunt Burundi, Siria, Togo, Afganistan şi Benin. În ceea ce priveşte ţările vecine României, doar Republica Moldova ne-a devasat, clasându-se pe locul 55, Serbia fiind pe locul 86, urmată de Ungaria (locul 91), Bulgaria (129) şi Ucraina (123).
 

Ce este fericirea

 
„Fericirea e, aparent, un termen omogen, în realitate însă este un construct foarte divers. Foarte simplu spus, fericirea este o atitudine pozitivă despre propria viaţă în care eşti împăcat cu trecutul, eşti mulţumit cu prezentul şi  priveşti cu optimism spre viitor“, susţine pshologul Daniel David, autorul volumului „Psihologia poporului român“, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). 
 
Studiile mai iau în calcul alte două componente: satisfacţia în viaţă şi emoţionalitatea pozitivă: „ţările mai dezvoltate economic, cum ar fi cele din nordul şi vestul Europei, au un nivel mai ridicat de satisfacţie în viaţă văzută ca element relativ stabil, care are legătură cu o anumiă siguranţă socială şi economică. Pe lângă aceasta, mai apare ceea ce se cheamă emoţionalitate pozitivă, adică ce emoţii pozitive ai pe parcursul zilei, câte emoţii pozitive, cât durează, raportul dintre emoţiile pozitive şi cele negative. Foarte interesant este că, în ceea ce priveşte raportul emoţii pozitive-emoţii negative, stau foarte bine ţări mai puţin dezvoltate economic, cum ar fi ţări din America latina, de exemplu Costa Rica“, adaugă David. 
 
Se întâmplă ca studiile privind fericirea să dea rezultate contradictorii. „Într-un top este Costa Rica pe primul loc, în alt top e Danemarca sau Suedia. Trebuie întotdeauna să ne uităm ce se înţelege în studiul respectiv prin fericire. Dacă se înţelege o atitudine stabilă şi satisfacţie în viaţă, ţările mai dezvoltate economic sunt mai fericite, dacă se înţelege emoţionalitate pozitivă, ţările care sunt mai orientate spre distracţie stau mai bine“, arată universitarul clujean. 

Există trei tipuri de fericire. FOTO: Shutterstock

Cele trei fericiri

David susţine că nu există fericire, ci fericiri, mai exact trei tipuri de fericire, aşa cum le-a definit psihologul american Martin Seligman: viaţă plăcută (pleasant life) – adică să faci acele lucruri care-ţi produc plăcere, de exemplu să joci fotbal, să mergi la plimbare cu familia, să vizionezi un film; viaţă bună (good life) – să fii implicat în acele activităţi în viaţă care corespund cu abilităţile pe care le ai, de exemplu, dacă eşti un om creativ să ai o slujbă la care îţi foloseşte creativitatea, dacă ai talent vocal să ai o slujbă care-ţi permite să cânţi. Să faci activităţi pentru care ai abilităţi nu înseamnă întotdeauna că aceste activităţi îţi fac şi plăcere; viaţa cu sens (meaningful life) – toate activităţile pe care le ai sunt ghidate de valori şi principii pe care ţi le-ai asumat.
 
„Unii pot să aibă toate cele trei componentele, toate cele trei fericiri, alţii au combinaţii de câte două şi alţii doar una. Problema este că oamenii cred că fericirea depinde de evenimentele de viaţă. Fericirea dacă o defineşti prin prisma celor trei componente depinde foarte mult de tine, iar evenimentele de viaţă au o contribuţie doar de 10%. Prin evenimente de viaţă înţeleg o promovare, căsătoria, să ai un copil pe care ţi l-ai dorit“, explică psihologul. 
 
O contribuţie importantă la starea de fericire o are genetica, până la 50%. Există un studiu care arată că gemenii monozigoţi, care au gene identice în proporţie de 100%, au niveluri de satisfacţie în viaţă similare, deşi sunt  crescuţi în medii diferite. În cercetarea citată, publicată în „The Journal of Neuroscience, Psychology and Economics“, de profesorul Jan-Emmanuel De Neve, de la University College Londra, s-a indentificat o aşa-numită „genă a fericirii“.
 
„Unii pot să aibă toate cele trei componentele, toate cele trei fericiri, alţii au combinaţii de câte două şi alţii doar una. Problema este că oamenii cred că fericirea depinde de evenimentele de viaţă. Fericirea dacă o defineşti prin prisma celor trei componente depinde foarte mult de tine, iar evenimentele de viaţă au o contribuţie doar de 10%. Prin evenimente de viaţă înţeleg o promovare, căsătoria, să ai un copil pe care ţi l-ai dorit“,
 
Daniel David, psiholog  

Fericirea depinde de tine

 
David susţine că elementul fundamental de care depinde fericirea este factorul personal, care „are o contribuţie de circa 40%, dar este esenţial întrucât poate influenţa importanţa celorlalte două în ceea ce priveşte starea generală de fericire“. 
 
Psihologul a analizat cum factorul personal poate să influenţeze cele trei fericiri: viaţa plăcută, viaţa bună şi viaţa cu sens. „Dacă vorbim despre viaţa plăcută, la mulţi dintre oameni le va fi greu să facă o listă cu zece comportamente care le produc plăcere şi satisfacţie. După ce spun trei lucruri, se opresc să se gândească. Nu au clar în minte o astfel de listă, care ţine de factorul personal pentru că tu trebuie să-ţi clarifici aceste lucruri, le poţi stabili ca priorităţi şi le poţi planifica pe parcursul săptămânii, aşa cum îţi planifici orice alte activităţi“, spune David. 
 
Unii, deşi au o listă clară cu ceea ce le produce plăcere, nu fac acele activităţi. „Dacă îi întrebi când au făcut ultima dată un lucru care le-a produs plăcere, o să-ţi spună că n-au timp. Ei pierd din vedere faptul că trăiesc şi pentru a fi fericiţi“, explică psihologul. El precizează că pe această listă trebuie să apară activităţile care-ţi produc plăcere, dar care să ţi le şi permiţi. „Problemele sunt că oamenii fie n-au lista clară a activităţilor care le produc plăcere, fie acestea nu sunt realiste, fie nu le implemenează. Toate aceste probleme se pot corecta cu un consilier psihologic bun. Noi facem aceste ajustări cu persoanele depresive, pe care după ce le vindecăm de depresie încercăm să le facem să fie mai fericite. Cu un om normal care e nefericit nu poţi să lucrezi, pentru că un astfel de om nu ajunge la psiholog. Se plânge, dar nu vine la psiholog. Depresivul vine trimis de boală“, explică David. 
 
În ceea ce priveşte viaţa bună, psihologul susţine că „în primul rând trebuie să ne clarificăm abilităţile, punctele forte sau, altfel spus, la ce suntem buni“. „De foarte multe ori e important să fii implicat într-o sarcină, chiar dacă nu o s-o duci la bun sfârşit. Dacă ai un plan pe care să-l implementezi, te simţi util, ai sentimentul de autoeficienţă, care îţi oferă o stare de fericire de timp viaţă bună“.
 
„Dacă cer cuiva să-mi spună repede 3-5 valori pe care le are, puţine persoane vor reuşi. Puţini sunt cei care au clarificate valorile astfel încât să le poată spune la fel de repede ca numele şi adresa din buletin. Studiile au arătat că dacă ai valorile clar precizate, ele nu trebuie să fie constante, putând varia în funcţie de diferitele perioade ale vieţii, pe care le conştientizezi. Probabilitatea să fii fericit este mai mare şi eşti protejat de evenimentele stresante. E importat ca toate comportamentele tale să fie ghidate de acele valori“. 
Daniel David, psiholog


  Cea mai „ieftină“ fericire 

A treia componentă, viaţa cu sens, este, conform lui David, „cel mai simplu de atins pentru că nu costă nimic. Dacă viaţa plăcută ar putea costa un abonament la un bazin de înot, de exemplu, iar viaţa bună uneori nu depinde de tine, pentru că nu poţi să găseşti o slujbă care se potriveşte cu abilităţile tale, viaţa cu sens depinde de tine“. 

Psihologul crede că foarte mulţi oameni nu conştientizează valorile pe care le au: „Dacă cer cuiva să-mi spună repede 3-5 valori pe care le are, puţine persoane vor reuşi. Puţini sunt cei care au clarificate valorile astfel încât să le poată spune la fel de repede ca numele şi adresa din buletin. Studiile au arătat că dacă ai valorile clar precizate, ele nu trebuie să fie constante, putând varia în funcţie de diferitele perioade ale vieţii, pe care le conştientizezi. Probabilitatea să fii fericit este mai mare şi eşti protejat de evenimentele stresante. E importat ca toate comportamentele tale să fie ghidate de acele valori“. 
 
Este posibil, mai spune profesorul clujean, ca respectarea acestor valori să fie dificilă pe termen scurt: „Dacă ai ca valoare cinstea, de exemplu, într-o anumită situaţie e posibil ca apropiaţii să se supere pe tine că nu ai vrut să închizi ochii la anumite probleme. Valorile au costuri şi beneficii, dar pe termen mediu şi lung beneficiile sunt mai importante“, spune David.  
 
România este o societate colectivistă. FOTO: Adevărul

Românii şi fericirea 

 
Întrebat cum poate influenţa starea de fericire trăsăturile psihologice ale popoarelor şi, în speţă, al celui român, David a explicat: „În general, nivelul de fericire ca satisfacţie în viaţă este mai crescut în societăţile autonome, decât în cele colectiviste (n.r. - România este considerată o societate colectivistă). Asta probabil deoarece în societăţile autonome individizii sunt încurajaţi să-şi urmăreasca propriile scopuri şi nu, în principal, pe cele ale grupului de apartenenţă. Adesea, într-o formula a «pleasant life» – viaţă plăcută şi «good life» - viaţă bună. Aşadar, dacă «meaningful life» - viaţa cu sens poate să fie comună celor două tipuri de societăţi, «pleasant life» şi «good life» pot fi mai încurajate în societăţile autonome“. 
 
Dacă în societăţile autonome sunt preţuite valori precum fi asertivitatea, exprimarea liberă, autonomia, libertatea, spiritul critic, în cele colectiviste oamenii exprimă interesul grupului, sunt mai nesiguri în valoarea lor şi încearcă „să nu iasă din front“. 
 
De obicei societăţie colectiviste, precum România, Bulgaria, Grecia, Portugalia, au şi un nivel de dezvoltare economică mai slab decât cele autonome - ţările din Vestul Europei, SUA sau Canada. Aceste împrejurări pot afecta viaţa plăcută şi viaţa bună. 

„Dacă nivelul economic e scăzut şi trebuie să munceşti mult pentru a-ţi câştiga existenţa, nu prea ai timp să faci activităţile care-ţi aduc plăcere. Pe de altă parte, într-o societate nedezvoltată economic sau sub aspect civilizaţional ai mici şanse să reuşeşti să-ţi găseşti o slujbă care să se potrivească cu abilităţile tale. De multe ori, iei ce ţi se oferă. Deja primele două tipuri de fericire sunt afectate. Viaţa cu sens însă nu depinde de aceste aspecte“, arată psihologul.   
 

Fericiţii trăiesc mai mult

 
Cercetătorul clujean concluzionează: „Există fericiri, nu fericire. Poţi să le ai pe toate trei sau unele dintre ele, dar e importat să ai cel puţin una dintre ele. Cea mai ieftină şi mai uşor de implementat este viaţa cu sens, pentru că nu presupune bani. Unii pot să fie fericiţi doar având o viaţă cu sens, gândiţi-vă la călugării care stau izolaţi. Ei nu au viaţă plăcută sau bună, trăind fericiţi datorită valorilor pe care le au“, explică David. Studiile arată că persoanele fericite, într-o variantă sau alta, sunt mai sănătoase şi trăiesc mai mult cu până la 7-10 ani decât persoanele nefericite. 
 

Cine este Daniel David 

 
Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca. În ianuarie 2013, a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american „Albert Ellis“ din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român“.
 

„Oamenii pot fi fericiţi în condiţii modeste“

 
Sociologul clujean Petru Iluţ comentează, la rândul lui, rezultatele World Happiness Report 2016: „Prima observaţie este că întrebarea nu vizează direct starea de fericire, care prin excelenţă este o stare subiectivă. Propoziţia standard în toate manualele, de sociologie, de antropologie, este că fericirea nu depinde de statutul socio-economic al individului, că oamenii pot fi fericiţi în condiţii modeste. Cu toate acestea, eu cred că acest clasament este realist şi, cu foarte mici excepţii, reflectă starea de fapt a acestor comunităţi şi ţări şi faptul că totuşi starea de bine, calitatea vieţii depind de statutul economic, de dezvoltarea naţiunii respective“, susţine sociologul clujean Petru Iluţ, profesor universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, coordonatorul volumului „Dragoste, fericire şi familie. Spre o sociologie a seninătăţii“.  
 

Succesul modelului nordic

 
Sociologul susţine că poziţionarea unor ţări precum Danemarca, Islanda, Finlanda, Norvegia şi Suedia în primele loc al raportului privind fericirea în lume atestă succesul modelului nordic care pune foarte mult accentul pe protecţia socială. „Un alt element pe care îl au în comun ţările din topul clasamentului este că au o populaţie relativ mică şi sunt ţări bogate“, arată sociologul. 
 

Factorul „Ce suntem şi ce am putea fi“

 
Legat de faptul că Republica Moldova se situează pe o poziţie mai bună decât România în raport, Iluţ spune: „Satisfacţia şi faptul că suntem sau nu fericiţi depinde de doi parametri – comparaţia cu modul de viaţă al altora şi aspiraţiile tale. Diferenţa o face nu neapărat nivelul de aspiraţii pe care-l ai, ci întrevederea posibilităţii de a le atinge. Satisfacţia depinde de diferenţa dintre ceea ce suntem şi ceea ce am putea să fim. Astfel se explică faptul că, în general, o populaţie, cu cât e mai primitivă, cu atât e mai fericită“. 
 
Sociologul crede că motivele pentru care ţări precum Siria, Burundi, Togo sau Afganistan sunt pe ultimele locuri în raportul privind fericirea sunt reprezentate de sărăcie şi de conflictele violente din societate. Concluzia volumului „Dragoste, fericire şi familie. Spre o sociologie a seninătăţii“, al cărui coordonator este Iluţ, este că „fericirea este legată de dragoste, nu neapărat erotică, ci şi dragostea manifestată în familie şi comunitate“.
 

Carte de vizită Petru Iluţ 

 
Petru Iluţ este profesor universitar doctor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca. Predă cursuri de psihologie socială, sociologia familiei, multimetodologie. Este preşedinte al secţiunii Psihosociologie din cadrul Societăţii Sociologilor din România. A publicat 60 de studii şi articole. 
 

Românii în studiile despre fericire 

 
Pe lângă World Happiness Report 2016, românii apar şi în alte studii care măsoare nivelul de fericire. În „World Database of Happiness“, un studiu realizat în 2015 de Universitatea Erasmus din Rotterdam şi Happiness Economics Research Organization (n.r. - organizaţia de cercetare a economiei fericirii), citat în volumul „Psihologia românilor“, al psihologului Daniel David, România are un scor de 5,7 pe o scală de la 1 la 10 pentru nivelul global de fericire. În clasament, românii sunt pe locul al 49‑lea din 169 de ţări. Cel mai mare scor îl are Costa Rica (8,5), urmată de Danemarca, Islanda, Elveţia etc., iar cel mai scăzut îl au Togo (2,6) şi Tanzania. Fericirea este măsurată aici ca stare subiectivă de bine, combinând satisfacţia în viaţă şi emoţionalitatea pozitivă.
 
Un alt studiu, World Value Survey (2010‑2014) arată că respondenţii din România s-au declarat „foarte fericiţi“ în proporţie de 14%. Ţările care s-au situat mai bine ca România sunt Turcia (37,5%), SUA (36%), Japonia (32%), Germania (23%), Polonia (22%), Ucraina (16%), China (16%), Spania (15,5%), Rusia (15%). 
 
Un studiu despre nefericire realizat în toamna anului 2011 de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES arată că există mai mulţi români nefericiţi decât fericiţi (47% faţă de 40%). De asemenea, 63% dintre respondenţi cred că sunt mai nefericiţi decât înainte de 1989. 12% dintre români nu se consideră nici fericiţi, nici nefericiţi. Potrivit studiului, categoria persoanelor cele mai nefericite este cea a persoanelor între 51 şi 65 de ani. Cele cu studii superioare sunt mai fericite (51,7%) decât cele cu studii elementare (24,1%) şi cele cu studii medii (38,2%).
 
Citeşte şi
 

România vrajbei noastre. De ce suntem construiţi psihologic să ne urâm: scandalul Antenelor şi ce a fost greşit în „Ne-am luat ţara înapoi”

citeste totul despre: