România anului 1900, model pentru cremaţioniştii sârbi. Acum, în secolul al XXI-lea, e invers
0
Cremaţioniştii ardeleni au semnat recent un protocol de colaborare cu cei din Serbia care presupune consultare periodică şi promovarea ideii de incinerare în cele două ţări. Ardeleanul Marius Rotar spune, pentru „Adevărul“, că Asociaţia Cremaţionistă „Oganj“ din Serbia, înfiinţată în 1904, a avut ca model activitatea adepţilor incinerării din ţara vecină.
„Pentru cremaţioniştii sârbi, ceea ce s-a întâmplat în Romania a constituit un model, România fiind prima din Balcani şi prima ţară ortodoxă din lume unde s-a deschis un crematoriu“, afirmă universitarul ardelean Marius Rotar.
Acesta, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Cremaţioniste Amurg, spune că a încheiat, de câteva zile, un parteneriat de colaborare cu Asociaţia Cremaţionistă „Oganj“ din Serbia. Rotar afirmă că această colaborarea nu face decât să reia o mai veche legătură curmată prin desfiinţarea societăţii Cenuşa în 1948.
„Avem nevoie de experienţa sârbilor, de cultivarea în rândul populaţiei ortodoxe din ţara noastră a modelului sârb, la fel cum avem nevoie şi noi de o Biserică Ortodoxă mai tolerantă, mai deschisă înspre nevoile societăţii româneşti“, susţine preşedintele Asociaţiei Amurg.
Tradiţie de aproape 100 de ani
Adepţii incinerării din Serbia au creat Asociaţia Oganj în 1904. Iniţiatorul a fost medicul Vojislav Kujundžić. Azi numără circa 5000 de membri. Ceea ce suprinde în cazul Serbiei, ţară majoritar ortodoxă, este rata ridicată a incinerărilor: 21,64%, conform statisticilor International Cremation Federation.
Iniţial, Biserica Ortodoxa Sârbă a respins categoric ideea cremaţiunii ca şi Biserica Ortodoxă Română. Deşi, oficial, Sinodul nu acceptă incinerarea, preoţii ortodocşi sârbi săvârşesc, într-o majoritate covârşitoare, servicii religioase pentru incinerare.
„Directorul crematoriului din Belgrad mi-a spus că prezenţa preoţilor ortodocşi în capela crematoriului este deja un lucru obişnuit de mai mulţi ani“, susţine Rotar.
Cum reacţionează sârbii vs cum reacţionează românii
Un cunoscut opozant al regimului lui Slobodan Milosevic, Aleksandar Tijanića, director al radioteleviziunii publice sârbe (2004-2013), a murit pe 30 octombrie 2013 şi dorinţa sa a fost să fie incinerat.
„Reactia societăţii sârbe a fost similară cu ceea ce se petrece într-o ţară europeană, nimeni nu s-a isterizat, nu s-au exercitat presiuni asupra familiei să nu respecte dreptul legal exprimat de cineva de a fi incinerat şi nici vreun preot ortodox n-a fost pus de Patriarhie să vegheze ca nu cumva vreun confrate să săvârşească serviciu religios pentru cel decedat.
Mai mult, episcopul ortodox Porfirije a slujit pentru Tijanića în capela destinată celor care se incinerează la cimitirul Novo Groblje din Belgrad. Astfel, pentru prima data un episcop ortodox sârb face un asemenea gest, ceea ce semnifică confirmarea acceptării, încă tacite, a incinerarii de către Biserica Ortodoxă Sârbă“, explică Marius Rotar.
Poziţia Bisericii Ortodoxe Româneşti
Preoţii ortodocşi sunt împotriva incinerării pentru că, potrivit ritul creştin, morţii trebuie îngropaţi.
„Au mai fost discuţii pe această temă în perioada comunistă, dar creştinismul e o altfel de credinţă tocmai pentru că presupune înmormântarea persoanelor decedate“, afirma, în contextul construirii unui crematoriu uman la Cluj, Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
