Românca plecată în SUA cu 500 de dolari în buzunar şi ajunsă la şefia unei bănci de top. „Mulţi ani m-am întreţinut făcând curăţenie în case şi spaţii comerciale“

Românca plecată în SUA cu 500 de dolari în buzunar şi ajunsă la şefia unei bănci de top. „Mulţi ani m-am întreţinut făcând curăţenie în case şi spaţii comerciale“

Adriana Tache a muncit până la epuizare pentru a cunoaşte succesul FOTO Arhivă personală

Adriana Tache (35 de ani) a plecat în Statele Unite cu bani împrumutaţi, a muncit câte 12 ore pe zi în timp ce studia şi a absolvit o facultate de top cu magna cum laude, după care a ajuns să lucreze pentru două dintre băncile-simbol de peste Ocean.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adriana Tache (35 de ani) a plecat în urmă cu 15 ani spre SUA, în speranţa că va putea trăi visul american, despre care auzise atât de multe, dar practic nu ştia aproape nimic. Studentă pe atunci în anul doi la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, tânăra originară din Topoloveni, judeţul Argeş, a decis, într-o primă fază, să plece în America prin intermediul programului studenţesc Work and Travel.
 
De la bun început a riscat, aventurându-se în necunoscut cu numai 500 de dolari în buzunar, bani împrumutaţi. Un prieten virtual pe care îl cunoscuse pe internet şi care venise în America, tot printr-un program studenţesc, a fost cel care a ajutat-o într-o primă fază şi a pus-o în legătură cu viitoarea sa gazdă.
 

Emoţiile începutului

 
Începuturile nu au fost deloc uşoare. Pentru a se întreţine, pentru a-şi plăti chiria şi pentru a strânge câţiva bani, ea a muncit pe brânci.
 
„Gazda mea, Eva, m-a ajutat să-mi găsesc două locuri de muncă. În paralel lucram la KFC şi la un supermarket. Lucram în medie 12 ore pe zi, cinci-şase zile pe săptămână, iar în timpul liber făceam curăţenie în caselor vecinilor ei. Mă plăteau cu circa 6 dolari pe oră, în timp ce la joburile oficiale făceam cam 7 dolari pe oră“, susţine Adriana.
 
Cele trei luni, perioada pe care avea viza, au trecut rapid, iar tânăra se afla în faţa unei decizii importante. Deşi era clar că va trebui să se întoarcă în ţară, Adriana a hotărât să rămână în SUA, cu orice preţ, mai ales că a fost acceptată la Fox School of Business and Management din cadrul Universităţii Temple din Philadelphia.
 
„M-am mutat din casa Evei pentru a-mi încerca norocul în altă parte. Mulţi ani m-am întreţinut din banii câştigaţi făcând curăţenie în case şi spaţii comerciale. Au fost cei mai grei ani din viaţa mea. Lucram şi 15-17 ore pe zi uneori, expusă la tot felul de chimicale. Între timp, am fost acceptată la Universitatea Temple din Philadelphia. Aveam un program încărcat: mers la cursuri, mers la făcut curăţenie, dormit şi învăţat. Eram ca un roboţel programat la minut, aveam doar două setări: «on» şi «off»“, mai spune Adriana.
 

A luat-o de la zero cu studiile

 
Dificultăţile nu au oprit-o să termine facultatea cu magna cum laude, fiind desemnată şi student onorific. Datorită rezultatelor de la facultate, a fost recrutată înainte să-şi finalizeze studiile de către două dintre instituţiile financiare majore din America – JPMorgan Chase şi Citigroup.
 
 
„Am ales JPMorgan Chase , unde mi-am petrecut următorii cinci ani şi jumătate analizând diverse baze de date şi coordonând proiecte legate de noile reglementări impuse de administraţia preşedintelui Obama. Primii doi ani şi jumătate am lucrat într-un stat apropiat de Philadelphia, apoi m-am mutat la New York“, mai spune Adriana.
A urmat decizia să-şi continue studiile şi să urmeze un master de doi ani la prestigioasa Columbia University, chiar dacă asta a însemnat să demisioneze de la JPMorgan Chase.
 
„Studiile la Columbia au fost foarte scumpe. Este o şcoală Ivy League, una dintre cele opt de pe coasta de Est recunoscute pentru prestigiul academic. Taxa de şcolarizare a fost aprope 55.000 de dolari pe an, iar cheltuielie de întreţinere în New York erau în jur de 25.000 de dolari pe an. Progamul este de doi ani, deci în total costurile s-au ridicat la peste 150.000 de dolari. Din fericire, când am fost admisă, am primit o bursă de merit parţială din partea universităţii. În anul doi am lucrat în campus la biroul de relaţii cu studenţii unde mă plăteau 12 dolari pe oră şi mi-au redus din taxa de şcolarizare. De asemenea, mai făceam şi cercetare pentru unul dintre profesori, unde eram plătită cu 15 dolari pe oră, câteva ore pe săptămână. Cu toate acestea, la finalul programului tot am rămas cu vreo 90.000 de dolari datorie la statul american, care mi-a oferit împrumuturi să îmi pot achita costurile legate de aceste studii“, calculează românca.
 
Deşi dificili, anii petrecuţi la Universitatea Columbia au fost cei mai frumoşi din viaţa sa. Şi pentru că venea din domeniul privat şi avea suficientă experienţă în sistemul financiar, a ales să studieze politică economică. De altfel, perioada petrecută aici avea să fie decisivă pentru viitorul ei. „După terminarea studiilor, am aflat că instituţia financiară Citigroup angaja în domeniul de fraudă cibernetică, pe partea de investigaţii. Am fost angajată ca şi vicepreşedinte. În prezent lucrez pe partea de strategie şi cercetare a diverselor grupuri şi technici infracţionale“, spune românca.
 

S-ar întoarce în ţară

 
Chiar dacă s-a realizat profesional in Statele Unite, ea urmăreşte cu interes tot ceea ce se întâmplă în România. Uneori, în adâncul sufletului, visează că într-o zi va reveni acasă. Dar lucrurile nu sunt atât de simple.
 
 
„Mă bucur să văd că tinerii acum au multe oportunităţi de realizare în afară. Citesc cu mândrie şi cu lacrimi în ochi articolele din presa românească şi internaţională despre performanţele noastre în lume. Majoritatea suntem oameni muncitori şi cu multă perseverenţă. Mă îngrijorează însă faptul că ţara rămâne secată de talente, de forţa de muncă tânără şi cinstită, de generaţia care să ducă ţara mai departe, de oamenii care sunt în cea mai bună poziţie să revină acasă cu tot ce au învăţat în afară şi să producă prosperitate în România. Avem nevoie de oameni cu gândire independentă, care să nu poată fi controlaţi de bani sau de clasele politice, avem nevoie de oameni cu idei noi care să militeze pentru binele ţării, nu doar pentru binele personal, de oameni care să unească, nu să creeze diviziune. Însă rămân optimistă. Văd tineri care au ales să rămână în ţară şi sunt însetaţi după schimbare. Şi asta mă motivează şi pe mine să mă gândesc la întoarcere şi să pun umărul alături de ei pentru clădirea unei Românii mai bune“, încheie Adriana.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: