Reportaj din capătul lumii: Comuna cea mai săracă din judeţul Cluj

Reportaj din capătul lumii: Comuna cea mai săracă din judeţul Cluj

Comuna Unguraş este privită şi de localnici ca fiind la capătul lumii/ Foto: Vakarcs Lorand

Localitatea de la capătul judeţului figurează în acte ca fiind localitatea cu cel mai mare şomaj din judeţ: 18%. Locuiesc la doar 16 kilometri de Dej, dar localnicii din Unguraşu se consideră la capătul lumii. Asta şi pentru că, dacă te uiţi pe hartă, acolo se termină şi drumul.


Comuna, aflată la limita cu judeţul Bistriţa-Năsăud, nu are legături terestre cu acesta, ci doar cu Dejul. Într-acolo se îndreaptă şi speranţele oamenilor care îşi caută un loc de muncă. Cu o populaţie îmbătrânită (trei sferturi peste 45 de ani), Unguraşul este, potrivit statisticilor, polul şomajului din judeţ, cu 18% din populaţie neocupată. Puţinii tineri care au mai rămas în comună spun că îşi caută de lucru, dar fără prea mulţi sorţi de izbândă, şi din cauza crizei.

„Am lucrat în Ungaria în construcţii, dar şi acolo s-a cam terminat treaba. Am venit acasă şi nici aici nu găsesc nimic”, spune Mate Jeno, de 26 de ani, tatăl unui băieţel de doi ani. Familia Mate trăieşte dintr-un ajutor social de 95 de lei. Noroc că îi mai ajută prăinţii, la care şi locuiesc de altfel. Însă cei mai mulţi care iau ajutor social sunt de vârste de peste 40 ani. „Am făcut o campanie prin care am cerut primăriilor să-şi ia în evidenţe şomerii, ca să poată primi locuri de muncă în folosul comunităţii”, explică directorul Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Cluj, Daniel Don.

De la Unguraş la Jucu

Cei care au lucrat până acum în construcţii spun că acum trăiesc din banii câştigaţi atunci. „Nu ştiu ce voi face atunci când se termină banii”, spune Balint Jeno, de 37 de ani. Pentru o parte dintre localnici, salvarea a venit tocmai de la localitatea cu cel mai mic şomaj din judeţ: Jucu. Au găsit de lucru la Nokia, dar şi la ACE Fujikura. Din păcate, prea puţine locuri şi se intră greu. Însă suficiente pentru ca localitatea să aibă acum transport în comun, care să îi ducă până la muncă.

„Nu e ca pe vremuri. Mai demult, făceam coloană cu maşinile când plecam la muncă, în fiecare dimineaţă”, povesteşte cu nostalgie Toma Mocodean, acum pensionar.

Albine, oi, cireşe şi mere

Dacă pentru unii construcţiile au înseamnat o sursă bună de venit, pentru o parte din localnicii din Uguraş, agricultura, dar mai ales creşterea animalelor înseamnă supravieţuirea. „Am tot organizat cursuri de calificare pentru oamenii de aici, ca să fie apicultori, crescători de oi sau chiar comercianţi”, spune primăriţa Unguraşului, Ildiko Mureşan. Livezile cu cireşi, meri şi peri sunt o sursă de venit, dar nu iarna. Oile sunt şi ele o sursă de hrană şi venit, spun localnicii. În plus, au de lucru şi ciobanii satului, doar au 10 turme, glumesc ei. Satul are şase stupine private,  făcute pe bani europeni, din care proprietarii scot miere atât pentru consum propriu, cât şi pentru vânzare.

Cât despre agricultura clasică, aici nu prea merge. „Suntem zona agricolă defavorizată recunoscută, din cauza terenului deluros”, spune primăriţa. Se gândeşte că ar merge şi turismul în zonă, cel puţin cel cultural: comuna are patru formaţii de dansuri populare, trei tarafuri şi un ansamblu pentru păstrarea tradiţiilor.

Şomajul multietnic

Comuna Unguraş are 2950 de locuitori, din care1773 sunt maghiari, 1068 sunt români şi 115 romi. Are cinci sate în jurisdicţie, din care două sunt doar cătune. La tot pasul, în comuna sunt biserici. Localitatea are reformaţi, ortodocşi, adventişti de ziua şaptea, romano şi greco-catolici, dar şi penticostali.

Mâine în Adevărul
Citiţi despre cum decurge viaţa la Jucu, localitatea cu cel mai mic şomaj din Cluj şi unul dintre cele mai mici din ţară

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: