„Recrutarea teroriştilor se face pe Facebook. Tinerii nu calcă în moschei“. Viaţa secretă din cartierul Molenbeek

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lângă femei cu hijab întâlnim şi tineri îmbrăcaţi modern. Propaganda jihadistă pentru tineri se face şi pe internet. FOTOGRAFII: Remus Florescu
Lângă femei cu hijab întâlnim şi tineri îmbrăcaţi modern. Propaganda jihadistă pentru tineri se face şi pe internet. FOTOGRAFII: Remus Florescu

Serialul „Reportaj în «dormitorul» teroriştilor europeni“ continuă cu prezentarea vieţii ascunse a moscheilor din Molenbeek, finanţate de Arabia Saudită şi care propovăduiesc wahabismul, un curent islamic ultraordox, cu scopul de a menţine prăpastia culturală dintre musulmani şi europeni. „Adevărul“ a ajuns la casa unde a fost prins teroristul Salah Abdeslam, unul dintre capii atentatelor de la Paris .

„Adevărul“ vă prezintă un serial în patru părţi, „Reportaj în «dormitorul» teroriştilor“, o incursiune în Molenbeek, cartier al Bruxelles-ului puternic legat de multiplele atentate teroriste care au avut loc în ultima perioadă. Dacă în prima parte v-am introdus în atmosfera cartierului, continuăm acum parcursul, alături de ghidul nostru, Cristophe Devriendt, jurnalist belgian care cunoaşte din interior rău-famatul cartier Molenbeek.

 

„Noi ne-am pierdut religia, de fapt, religia noastră este Samsung sau Apple“, spune Cristophe, arătând spre telefonul mobil pe care-l ţine în mână. „Rugăciunea tinerilor de astăzi este «Vreau un Samsung». Mi se pare că aici, în Molenbeek, creştinismul nu mai e important, spre deosebire de islam. Dar şi asta se va schimba“, îmi spune belgianul, în timp ce privim mai mulţi bărbaţi cum intră în moschea El Mostakbal, de pe Rue de L`Avenir 18 (n.r. - Strada Viitorului) din Molenbeek. Sunt oameni obişnuiţi care merg într-un imobil obişnuit, de pe o stradă obişnuită din Bruxelles. 

„Nu cred că dacă ajungi să controlezi moscheile vei rezolva problemele. Poate trebuie să controlezi Facebookul.

Cristophe Devriendt, jurnalist

„Sunt musulmani, dar nu citesc Coranul“

Multe moschei sunt construite în case deja existente, pentru că a fost mai uşor din punct de vedere financiar, îmi explică jurnalistul. Există totuşi un detaliu care face ca acest imobil să iasă în evidenţă: a apărut într-un reportaj la CNN, întrucât ar fi găzduit una dintre moscheile radicale din cartier. „Nu ştim ce se întâmplă în moschee, dar pot să-ţi spun sigur că nu prea merg tineri acolo, ci oameni de vârsta noastră, oameni maturi. Realitatea este că mesajele extremiste sunt tranmise acum mai mult pe internet, pe Facebook, decât în moschei. Nu cred că dacă controlezi moscheile vei rezolva problemele. Poate trebuie să controlezi Facebookul“, concluzionează bărbatul. Cristophe crede că tinerii care se îndreaptă spre grupările teroriste din Belgia sunt atraşi mai tare de activităţile criminale, decât de islam: „Sunt musulmani, într-adevăr, dar nu citesc aşa de mult Coranul“.  
 

image

Bărbat intrând într-una dintre cele mai radicale moschei din Molenbeek, pe Strada Viitorului 18. FOTO: Remus Florescu

 

Imamii saudiţi din „capitala“ Europei

Nu este un secret pentru niciun begian că majorititatea moscheilor din Molenbeek sunt finanţate de Arabia Saudită. „Imamii din moschei spun ce decide Arabia Saudită, pentru că ei le finanţează. Există un centru pentru imami în Arabia Saudită unde cei ce predică sunt instruiţi. Acolo li se spune: «asta poţi spune, asta nu poţi spune»“, explică tânărul Omar, un marocan de 31 de ani, pe carel-l întâllnim în apropierea străzii unde locuieşte Cristophe. 
 

Jurnalistul belgian este, de asemenea, foarte supărat pe Arabia Saudită. El crede că una dintre marile probleme care duc la radicalizarea tinerilor din Molenbeek este cea economico-socială, iar Arabia Saudită nu face decât să înrăutăţească lucurile propovăduind wahabismul, un curent religios care promovează islamul pur, radical: „Ei încă decapitează oameni şi le taie mâinile“.
 

Autorităţile belgiene ar fi permis acest privilegiu ţării arabe şi pentru un motiv pragmatic, mai arată jurnalistul: Arabia Saudită ar fi una dintre principalele destinatare ale armelor belgiene (în 2011, de exemplu, 29% din totalul de produse militare exportate de Belgia au ajuns în ţara arabă, în timp ce în toate celelalte ţări din Europa s-a exportat 32% din armamentul belgian, conform unui raport al Guvernului valon privind comerţul exterior). Nu este de mirare atuncă că una dintre cele mai vehemente luări de poziţie împotriva politicii pe care Arabia Saudită o duce atât în Belgia, cât şi în alte ţări din Vest, a aparţinut vicecancelarului german Sigmmar Gabriel, care în decembrie 2015 declara pentru ziarul „Bild am Sonntag“: „Arabia Saudită finanţează moscheile care au legături cu extremismul. Aceste moschei wahabiste au devenit o ameninţare pentru securitatea publică. Trebuie să îi facem pe saudiţi să înţeleagă că timpul în care ne-am uitat în altă parte s-a terminat“. 

“Un tânăr de 27 de ani, în staţia de metrou Ribaucourt: «Câteodată oameni cu bărbi lungi şi cu haine tradiţionale vin aici. Ne întreabă dacă vrem să facem un stagiu de anternament în Afghanistan”

Fragment din cartea jurnalistei Hind Fraihi 

Semnal de alarmă tras acum 11 ani

Jurnalista Hind Fraihi a dezvăluit în urmă cu 11 ani legăturile Molenbeek-ului cu terorismul, după ce a locuit două luni în acest cartier. „Un tânăr de 27 de ani, în staţia de metroul Ribaucourt: «Câteodată oameni cu bărbi lungi şi cu haine tradiţionale vin aici. Ne întreabă dacă vrem să facem un stagiu de anternament în Afganistan. Am prieteni care au acceptat, pe mine însă nu mă interesează jihadul». Un altul, de 28 de ani, pe strada Ghentului (n.r. - cea mai importantă stradă comercială din Molenbeek): «Da, se fac recrutări la Bruxelles. Un imam din Schaerbeek (n.r. - o comună aflată lângă Molenbeek) i-a vorbit fratelui meu despre jihad“, povesteşte Hind Fraihi în cartea „Sub acoperire în micul Maroc“. 
 

Jurnalista relatează că a asistat ea însăşi la o astfel de predică a unui imam: „Sacrificarea averii şi a vieţii pentru jihad, iată ce înseamnă o mare virtute în timpul lunilor de pelerinaj la Mecca", a spus acesta într-o moschee din Molenbeek. Imamul nu a vrut să dea detalii despre destinatarii şi obiectivele acestor donaţii de viaţă şi de bani, dar a făcut-o pe jurnalistă să se întrebe:"Dacă cineva îndrăzneşte să spună astfel de lucruri în întâlniri publice, mă întreb ce spune în spatele uşilor închise“. 

Radicalismul s-a mutat pe internet

Descrierile din cartea scrisă de jurnalista Hind Fraihi acum 11 ani îţi pot aprinde imaginaţia şi poţi ajunge să crezi că o vizită în Molenbeek te poate pune faţă în faţă cu bătrâni cu bărbi lungi şi cu haine tradiţionale care recrutează pentru mişcările radicale la gurile de metrou şi în moschei ascunse. Realitatea este însă că lucrurile s-au schimbat. 
 

„Dacă crezi că Molenbeek e un un refugiu sigur pentru terorişti şi crezi că trebuie să fii atent tot timpul, nu este aşa. Cei mai mulţi dintre oameni sunt normali. Sunt 100.000 de oameni normali şi câţiva care se radicalizează“, spune Christophe în timp ce ne îndreptăm spre o construcţie impozantă, pavată cu piatră albă, din care se ridică un turn înalt, similar cu un minaret, din care mă aştept să aud chemarea musulmană la rugăciune. 

cluj

Cea mai mare biserică catolică din Molenbeek este aproape părăsită. Doar catolicii africani vin aici în fiecare duminică, întrucât catolici belgieni nu prea au mai rămas în cartier. FOTOGRAFII: Remus Florescu

„Cum se numeşte această moschee uriaşă“, îl întreb pe Cristhope. „Aşteptam să mă întrebi“, spune belgianul zâmbind. „Oamenii cred că, pentru că Molenbeek este plin de musulmani, asta e o moschee. De fapt, este o biserică. Are cruce chiar în vârful turnului. Cred că din exterior e o biserică urâtă, dar în interior arată chiar bine. A fost construită la repezeală în anii `30, pentru că vechea biserică a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de creştini care au ajuns în zonă. În acea perioadă, în Molenbeek au venit foarte mulţi belgieni din Valonia şi din Flandra, ei au fost primii emigranţi de aici. Abia după Al Doilea Război Mondial au venit italienii, spaniolii, iar din anii `60, marocanii“, explică el. 
 

În biserică ţin slujbe, în fiecare duminică, catolicii africani. „Catolicii africani? Dar catolicii belgieni unde ţin slujbe?“, întreb mirat. „Nu prea au mai rămas foarte mulţi belgieni creştini în cartier. Sunt mulţi belgieni, veniţi ca şi mine din Flandra sau din Valonia, dar nu mai sunt religioşi, nu mai merg la biserică. Şcoala la care merge fiul meu este catolică, dar nu are nimic de a face cu catolicismul. Eu am făcut o şcoală catolică, dar pe vremea mea asta însemna ceva, mergeam la biserică, ne rugam. Acum nu se mai poate păstra asta, ar fi şi ciudat, pentru că e o şcoală la care merg şi musulmani, şi elevi de alte religii“. 
 

În ceea ce priveşte religia, ghidul nostru continuă: „Cred că islamul le dă mai multă stabilitate oamenilor de aici, le dă un scop în viaţă. Ştiu cu siguranţă că oamenii de aici sunt mai stricţi în comportament şi în religie decât în ţările lor de origine“, îmi răspunde.

„Ai grijă la telefoane, pentru că acestea sunt mijloace prin care lupii se ascund sub haină umană. Ascultă-ţi soţul şi nu-l enerva. Nu-ţi vopsi unghiile şi nu te parfuma. Nu te uita nici pe internet, nici la video, nici la televizor”


Sfaturile salafiste pentru femeile musulmane

cluj

Hijabul, vălul care acoperă faţa femeilor musulmane, este un articol vestimentar pe care-l găseşti la tot pasul în Molenbeek. FOTO: Remus Florescu

„Femeile musulmane care nu poartă hijab vor ajunge în iad”

În peregrinările sale prin moscheile din Molenbeek, jurnalista Hind Fraihi a găsit, acum 11 ani, mai multe broşuri editate în Arabia Saudită despre modul în care ar trebui să se comporte un musulman. În „Recomandări pentru perla protejată“, femeile musulmane primesc o serie de sfaturi: „Ai grijă la telefoane, pentru că acestea sunt mijloace prin care lupii se ascund sub haină umană. Ascultă-ţi soţul şi nu-l enerva. Nu-ţi vopsi unghiile şi nu te parfuma. Nu te uita nici pe internet, nici la video, nici la televizor. Limitează-te la a asculta muzică religioasă. Nu încerca să imiţi bărbaţii purtând pantaloni şi lăsându-ţi părul scurt. Nu citi reviste, pentru că ele te conduc spre depravare şi te fac să-ţi pierzi controlul. Nu participa la petreceri. Nu părăsi domiciliul fără acordul soţului tău. Distribuie broşuri islamice“. În respectiva moschee, jurnalista a fost criticată de un bărbat pentru că nu purta hijab. „Femeile musulmane care nu poartă hijab vor ajunge în iad”, i-a spus acesta pe un ton sever. 

Acestea sunt principiile salafismului promovat de Arabia Saudită în moscheile din toată lumea, curentul ultraortodox din sânul islamului, ai cărui aderenţi încearcă să trăiască într-o societate modernă la fel cum a făcut-o profetul Mahomed. Toate inovaţiile sunt interzise, de exemplu, salafiştii nu folosesc periuţa de dinţi pentru că aceasta nu exista pe vremea profetului. Ei se spală pe dinţi cu o rădăcină de arbust şi nu folosesc foarfeca sau aparatul de ras. Preferă să-şi lase barbă, păr lung sau, când acestea devin deranjante, să le smulgă cu mâinile goale, explică jurnalista în carte. 
 

Ea a fost uimită de faptul că unele femei din moschee erau acoperite de sus până jos, lâsând doar ochii la vedere, nu aveau telefoane mobile şi au refuzat să vorbească cu ea pentru că soţii lor nu le-au dat aprobare, fără să ştie nici măcar ce vrea să le întrebe. În acelaşi timp, femeile respectiva nu ştiau să se roage corect. Hind a explică şi de ce duce Arabia Saudită o astfel de propagandă în moscheile europene: pentru a-i izola pe musulmani de concetăţenii lor europeni, pentru a menţine aceste prăpastii culturale între cele două civilizaţii, pentru a-i împiedica să se integreze. 

   

Strada Ghent din Molenbeek

“E foarte greu să mai găseşti imami radicali care predică jihadul în moschei, pe străzi sau in interior... Acum problema este internetul. Există noi metode de recrutare pe internet. Şi e mult mai eficient din păcate“,

Hind Fraihi, jurnalistă

„Noi metode de recrutare“

Hind Fraihi mi-a povestit că situaţia s-a schimbat în Molenbeek: „Acum 11 ani era foarte vizibil procesul de radicalizare. Era pe străzi, în metrouri, în moschei, existau mai multe organizaţii care recrutau tineretul pentru acte teroriste, dar acum trebuie să spun că nu vei mai găsi aşa ceva, e foarte greu să mai găseşti imami radicali care predică jihadul în moschei, pe străzi sau in interior... Acum problema este internetul. Există noi metode de recrutare pe internet. Şi e mult mai eficient din păcate“. 
 

Dacă jurnalistul belgian Cristophe arată cu degetul spre Facebook, Omar, tânărul marocan despre care vorbeam la începutul textului, se referă la YouTube: „Găseşti pe YouTube o sumedenie de filmuleţe care-ţi explică în cuvinte simple şi în imagini despre mâncarea halal, despre hainele halal, despre mariaj, despre cum să trăieşti. «Video special pentru tine» scrie pe acestea. Sunt de asemenea şi foarte multe video-uri jihadiste. Tinerii nu mai calcă în moschei, ci sunt mai degrabă recrutaţi pe diferite grupuri sau reţele sociale. Cei care sunt cel mai uşor de radicalizat n-au deschis niciodată Coranul“. 

molembeek

Casa (dreapta) în care a fost capturat teroristul Salah Abdeslam este o locuinţă socială a municipalităţii oraşului de pe Rue des Quatre Vents 79. FOTO: Remus Florescu

În bârlogul lui Abdeslam 

„Cei mai mulţi dintre oamenii din Molenbeek sunt oameni normali“, repetă Cristophe în timp ce merge pe o stradă îngustă tipică pentru cartierul bruxellez. „E adevărat, de asemenea, că nu poţi să te uiţi la oameni, să tragi o linie şi să-i împarţi, ăştia sunt teroriştii şi ăştia sunt oamenii de treabă. Eu cred că radicalizarea e un proces, devii mai frustrat, mai furios, iar apoi mergi spre terorism. Sunt mulţi oameni aici care sunt la fel de frustraţi ca oamenii care fac aceste atacuri teroriste“, spune belgianul. 
 

Un om la fel de obişnuit părea şi Salah Abdeslam, unul dintre membrii comandourilor teroriste care au ucis, anul trecut, la Paris, 130 de oameni, şi care a fost prins, în luna martie, chiar pe strada pe care noi eram acum – „Rue des Quatre Vents“ (n.r. – „Strada celor patru vânturi“). Casa de la numărul 79, o locuinţă socială a Primăriei, este locul unde Poliţia l-a încolţit pe Abdeslam. Imobilul e la câteva străzi de casa familiei Abdeslam, care a avut trei fii, doi dintre ei participând la atacul terorist din Paris. L-am întrebat pe Cristophe care a fost astmosfera în timpul căutărilor teroristului. „Au fost foarte multe alerte. Eu nu am fost speriat, pentru că era Poliţie peste tot“, explică jurnalistul.  
 

Imobilul unde s-a ascuns Abdeslam este absolut obişnuit, lipit de o farmacie, prin faţa căreia au trecut trupele speciale belgiene când au dat asaltul final. În locuinţa în care a fost prins, trăia mama lui Abid Aberkane, un tânăr debusolat din Molenbeek, care a renunţat la şcoală de mic şi nu a avut niciodată o slujbă. „L-a găzduit pe Abdeslamn dintr-un sentiment de fraternitate“, a explicat un vecin presei belgiene. Abid Aberkane era de mai multă vreme prieten cu Abdeslam. Ştia sau nu mama lui Abid că găzduieşte un terorist? Aceasta a fost dezbaterea în Molenbeek, când s-a pus în discuţie evacuarea ei din locuinţa socială pe motiv de sprijinire a terorismului.  

Un tânăr obişnuit din Molenbeek 

Salah Abdeslam (26 de ani) era administratorul unui bar deţinut de fratele său, Brahim – care s-a sinucis în atentatele din Paris din noiembrie 2015. Localul fraţilor Abdeslam a fost închis cu circa 10 zile înainte de atacurile teroriste, din cauză că aici se făcea trafic de droguri şi se făcea comerţ cu piese de maşini furate. „Nu am văzut nicio schimbare în cei doi fraţi. Pentru a face ceea ce a făcut, Brahim cred că a fost drogat. Altfel, nu cred că ar fi avut curaj“, a declarat Yacine, un cunoscut al familiei, pentru „Paris Match“. Cristophe spune că tinerii din Molenbeek sunt atraşi de grupările radicale „mai degrabă pentru activitatea infracţională şi nu pentru religie“. 
 

Liderul prezumat al atacurilor teroriste din Paris, Abdelhamid Abaaoud, a fost şi el locatar al Molenbeek-ului.  Omorât de poliţia franceză la câteva zile după tragedia de la Paris, Abaaoud a fost arestat împreună cu Salah în 2010 pentru tentativa de a intra prin efracţie într-o parcare. El fusese arestat de mai multe ori pentru tâlhărie şi alte infracţiuni. 
 

„Sunt mai supărat despre ce spun oamenii despre comunitatea marocană de aici, decât despre ce se spune despre Molenbeek. Când vorbeşti cu marocanii, mulţi sunt supăraţi pentru că întodeauna se arată cu degetul spre ei. Mai ales acum după atacurile teroriste, dar şi înainte“, arată Cristophe. Jurnalistul este de părere că „singura noutate despre Molenbeek este că este acum este cunoscut la nivel internaţional ca o comunitate dificilă, dar în Belgia a fost întodeauna a fost etichetat astfel“. El se referă istoria recentă a comunei, la atacurile din anii `80, când două bande de infractori belgeini au făcut mai multe crime în cartier, dar şi la luptele tinerilor musulmani cu poliţia. „Se întâmplă cam o dată pe an. Tinerii intră în conflict cu Poliţia, există o acţiune a poliţiei, nişte maşini sunt arse, deja nu mai e aşa de special. Revoltele din cartierele pariziene sunt mult mai grave“, încheie ghidul nostru.

Ciţi în ziarul de luni

Serialul „Reportaj în «dormitorul» teroriştilor europeni“ contină luni, când vom încearcă să răspundem de ce au ajuns tinerii din Molenbeek să ucidă zeci de oameni pentru o cauză care le e străină.

Citeşte şi

Reportaj în „dormitorul“ teroriştilor europeni: „Sunt bombe rătăcitoare, care pot în orice moment să explodeze

Cum ajung terorişti mii de tineri crescuţi în Europa. „Jihadiştii sunt toţi tâmpiţi, proşti, drogaţi şi n-au loc de muncă“

Femeia care a deconspirat „dormitorul“ teroriştilor europeni în urmă cu 10 ani: „Atunci au râs şi n-au schimbat nimic“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite