Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
0
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
Ilie Matei, şoferul de camion cunoscut pe reţelele de socializare drept „Omul Şoselelor”, a povestit pe Facebook cum a decurs întâlnirea sa cu doi şoferi ucraineni într-o parcare de lângă Berlin. Iniţial, întâlnirea nu a părut neapărat de bun augur, iar Matei i-a confundat cu nişte şoferi polonezi.
„Aş fi spus că e o zi la fel că oricare, dar nu a fost chiar aşa. După o noapte la volanul tigăii, dimineaţa pe la 5.30 m-am parcat la Berlin. Singurul loc liber a fost între două camioane de Polonia. Acum toţi ştim că băieţii polonezi sunt ok pe şosele, dar în weekend-uri mai înfig steagul în câteva lăzi de bere şi devin cetăţeni liberi la exprimare şi box. Aia e, am lăsat la îndemână un levier şi o bucată de scândură în caz că trebuie anestezie la rană şi m-am băgat la somn”, a povestit românul.
Ucrainenii au fost cei care au intrat în vorbă cu el şi au încercat să socializeze.
„,Pe la 11.00 tot ciripeau voci pe lângă cabină. Dau perdeaua şi îi văd pe ăştia doi pregătind prânzul ca nişte bucătari de parcare cu 5 stele Michelin. Bine, la parcare stelele Michelin le dăm după marca cauciucurilor şi a căpăţânii care loveşte prima bordură, nu pentru gust. De multe ori nici nu ştii ce ai mâncat, depinde cât a fost de profundă pălinca de acasă. Cu faţa aia de klingonian transpirat mă uit spre ăştia şi mă gândesc: <Cam nasol, ăştia nu-s polonezi că gătesc afară, ăştia sunt altă naţie, dar care dintre ele?> Pun contactul şi realizez că nu sunt din DB sau AG, pentru că aveam motorina intactă. Oricum nu am probleme nici cu ăia, că ăia fură de la bogaţi, nu de la amăraţi ca mine. Unul dintre puşti îmi zice: «Hello, Rumania!» Îl scanez bine pe viitorul pretendent al levierului dacă devenea obraznic şi cu faţa aia de turtă dospită îi răspund: «Salut». «Cafe, colega?» Ăsta e prea politicos şi umblă şi în boxeri pe aici.... hmm, o vrea să mă treacă la palmares! Refuz iniţial, dar apoi vine cu un pahar de plastic şi îmi pune jumătate”, îşi continuă el povestea.
„Nu m-au lăsat până nu am gustat”
Din acel moment, Ilie Matei a devenit curios şi a înţeles că tinerii din faţa lui nu reprezintă un pericol pentru el. „Hai că a scăpat de levier pentru moment, dar mă rodea curiozitate. «Poland?». «Aaaa, no... Ukraina». «Ooo, forţa Ucraina, good job guys!». Atât mi-a fost.. Vine celălalt care vorbea bine engleză şi îmi zice: „România, thank you for ospitality! Thank you for everyting! România and Poland, our brothers! România and Poland help our brothers, thank you, România... thank you», a repetat de câteva ori chestia asta. A fost cel mai sincer mulţumesc pe care l-am simţit până în ultimul fir de păr. Băi, mi s-a făcut pielea de găină.... nu am ştiut ce să răspund şi am coborât. I-am întrebat cum de au putut ieşi din Ucraina şi au spus că pentru şoferi se poate, mai greu, dar se poate. Oamenii din puţinul lor, că prăjeau câţiva cartofi şi nişte ouă au insistat să mănânc cu ei... nu m-au lăsat până nu am gustat”, a scris Matei.
În continuare, ucrainenii au arătat mult bun-simţ şi au cerut voie până şi să-şi pornească motorul, pentru a putea folosi aerul condiţionat.
„După vreo două ore au venit şi m-au întrebat dacă mă deranjează să pornească motorul că e foarte cald şi nu au climă de staţionare. Plus că au cabina foarte mică, dar asta nu se pune prin comparaţie cu aia de iau 3.500 e+ pe lună care nici măcar nu te salută, tu fiind aceeaşi naţie cu ei“, povesteşte Matei.
El explică faptul că fiecare dintre aceşti oameni, fiecare dintre şoferii de TIR, prin natura acestui job care te poartă prin atâtea ţări străine, devin ambasadori ai ţării.
„Oamenii de rând cu care avem contact ne vor percepe ca naţie exact după cum ne comportăm pe la ei prin ţară. Nu a contat că acea cafea era o zeamă lungă şi nu prea mănânc prăjeală, masa oferită de ei bate pentru mine toate restaurantele cu ştaif în care am mâncat cu oameni falşi mâncare bine gătită pentru că a lor venea din suflet, asemenea unei melodii care te pătrunde. Nu merit eu recunoştinţa lor pentru că nu am făcut nimic pentru ea, ba din contra, nici nu ştiu ce reacţie aş avea dacă aş fi în postura lor, dar asta îmi va rămâne întipărită mult timp, că puştii ăştia doi sunt ambasadorii ăia pe care mi i-aş dori şi pentru noi ca ţară, nu asemeni unora care cum trec de Nădlac rup în sex ţara de origine şi au numai cuvinte rele despre oamenii şi locurile natale“, constată amar Ilie Matei.
„Omul Şoselelor” încheie postarea cu o urare şi o aducere aminte: „Să aveţi un weekend! Pe şosele ne avem doar unii pe ceilalţi!”.
„Singurul care m-a ajutat a fost un turc”
Postarea lui a devenit în scurt timp virală şi a adunat câteva sute de comentarii şi peste 6.500 de aprecieri. Cei mai mulţi au apreciat scurta povestire, în timp ce alţii au descris fie experienţe asemănătoare, fie momente mai puţin plăcute.
„Odată am avut o mică problemă şi din câţi români au fost în parcare, niciunul nu a putut să mă ajute. Singurul străin, un turc, a analizat problema şi a găsit repede o rezolvare pentru a mă ajuta să ies din încurcătură. Noi ai noştri suntem alţi oameni după ce trecem graniţa, devenim duşmani”, a scris cineva. „Acum 3 luni când am rămas fără curent în bateriile de la camion, dintre toţi care treceau prin parcare doar un coleg ucrainean m-a ajutat!”, a scris altcineva.
„E foarte important să rămânem oameni printre oameni! Weekend liniştit şi drumuri bune tuturor!”, a rezumat un alt internaut. „Greutăţile ne fac mai buni. Uneori trebuie să sfredeleşti sub aparenţa oamenilor ca să-i înţelegi acolo la inimă. Levierul şi scândura sunt apărarea noastră în faţa necunoscutului, dar inima, compasiunea, ne apropie”, a fost o altă concluzie.
Vă mai recomandăm şi:
Tratamentul umilitor la care a fost supus un turist român în Grecia. „Evitaţi acest loc, altfel...”
Se încarcă comentariile...
