Răscruci, locul unde suedezii uită de griji

Micul sătuc din Bonţida, despre care mulţi clujeni nici nu ştiu că există,  este raiul pe pământ pentru turiştii străini care au participat la Tabăra Internaţională de Dansuri Populare. „România e absolut superbă, te face să-ţi laşi la graniţă toate problemele, oamenii sunt primitori, folclorul e autentic", crede suedezul Jens Cameron, unul dintre cei 300 de turişti norvegieni, suedezi, olandezi, nemţi, americani şi

Tabăra Internaţională de Dansuri Populare care s-a încheiat, duminica trecută, la Răscruci, sat aflat la circa 30 de kilometri de Cluj-Napoca, a adunat peste 300 de participanţi, veniţi din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Micul sat clujean a fost luat cu asalt de norvegieni, suedezi, olandezi, nemţi, americani, dar chiar şi de taiwanezi sau de tineri din Hong Kong.

Participanţii la tabără au deprins, timp de o săptămână, paşii de dans pe muzica populară maghiară şi română, cu ajutorul unor profesori din România şi din Ungaria. „La Răscruci, am ajuns anul acesta la cea de-a 19-a ediţie a taberei de dansuri populare. Este vorba de cea mai mare tabără de acest gen din întreaga Transilvanie şi ne bucură faptul că străinii sunt atât de interesaţi de tradiţiile populare de la noi din zonă", a spus Istvan Nemeth, reprezentantul Fundaţiei „Kallos Zoltan", care a organizat evenimentul. Nemeth a spus că în fiecare an sute de turişti străini participă la acest eveniment.

CLICK PE POZE PENTRU A VEDEA CUM SE DISTREAZĂ STRĂINII LA RĂSCRUCI

În timp ce foarte mulţi români  îşi fac concediile în alte ţări, pentru străinii care participă la tabăra de dansuri, România este un important punct de atracţie turistică. Unii au decis chiar să se mute cu totul aici şi să înceapă o viaţă nouă.

Tabăra de dansuri populare care a avut loc, săptămâna trecută, la Răscruci a adunat participanţi din toate colţurile lumii. Majoritatea au aflat despre organizarea acestei tabere de pe internet şi nu sunt la prima  vizitată în România. Este şi cazul suedezului Jens Cameron (47 de ani), care spune că prima vizită în satele din Cluj, în 1993, a însemnat, pentru el, „experienţa vieţii". „Atunci, am fost la Călata. Pur şi simplu, am rămas fără cuvinte. Atunci am luat contact cu tradiţiile populare şi cultura acestei zone. Am fost efectiv fermecat şi, pentru a mă apropia cât mai mult de românii şi maghiarii de aici, am ajuns să învăţ să dansez", a povestit Jens Cameron, de profesie programator, din oraşul suedez Lund.

Anul acesta, suedezul a venit însoţit de prietena sa, Annika Nilsson,  care este bibliotecară. „Ea nu dansează încă aşa de bine ca mine, dar îi place şi face progrese. În Lund, avem chiar şi o orchestră care se numeşte «Transilvania». La orele de dansuri populare maghiare pe care le luăm acolo, membrii acestei orchestre ne acompaniază", a mai spus Cameron. „Ţara asta este absolut superbă, oamenii sunt primitori. Iar folclorul, atât cel românesc, cât şi cel unguresc, sunt autentice, nu am mai găsit aşa ceva în alte părţi. România te face să-ţi laşi la graniţă toate problemele, să uiţi de tine", a mai spus suedezul.

Avizi de gustul autenticului

Anul acesta, o tânără de 27 de ani, din Olanda, a adus cu ea nu mai puţin de cinci prieteni, pe care zona şi oamenii de aici pur şi simplu i-au fermecat. „Eu vin pentru a patra oară. Ultimele vacanţe de vară mi le-am petrecut aici, la Răscruci. Anul acesta am convins şi cinci prieteni să vină cu mine, acum mă întreb cum am să-i duc înapoi, pentru că s-au îndrăgostit de tot ce au găsit aici", a spus Esther van Zojl. Muzica şi dansurile populare autentice culese în Câmpia Someşului au impresionat-o atât de mult pe Esther acum patru ani, încât, întoarsă în Olanda, a dorit să continue ceea ce a început să înveţe la Răscruci. „Am dat peste o adevărată şcoală de dansuri populare maghiare şi ţigăneşti chiar în oraşul în care locuiesc. Nu  mi-a venit să cred. Evident că m-am înscris la cursuri. Paşii de dans ne sunt predaţi de un profesor din Ungaria, Guszti bacsi. Încet, am început să înţeleg şi semnificaţia cuvintelor, a versurilor. Muzica asta nu are cum să nu-ţi meargă la inimă", a adăugat Esther.

Străinii spun că muzica populară şi oamenii de prin părţile Clujului i-au făcut, foarte repede, să se debaraseze de prejudecăţi. „La început, îmi era ruşine să dansez. Însă muzica şi oamenii de aici m-au făcut să îmi dau drumul, să mă desfăşor. Dacă aş fi cu vreo 10 ani mai tânăr, zău că aş lăsa totul în urmă şi m-aş muta în Cluj", a încheiat suedezul Jens Cameron.

Tanchaz-uri în toată lumea

Muzica şi dansurile populare maghiare din această zonă a ţării, dar chiar şi cele româneşti (de pildă, învârtita) au făcut de-a lungul timpului înconjurul lumii. Esther van Zojl, una dintre cursantele de la Răscruci, a susţinut că Olanda funcţionează şi acum şcoli de dans popular (tanchaz, în limba maghiară, n.r.), iar organizatorii taberei au arătat că astfel de şcoli există şi în ţări precum Norvegia, Japonia, Olanda sau Suedia. Nucleul acestor şcoli îl formează maghiarii şi românii care au emigrat mai demult în străinătate, dar care nu şi-au uitat rădăcinile. În unele şcoli de dans, s-au format chiar şi orchestre care acompaniază învăţăceii în timpul cursurilor, iar uneori, dacă nimeni din grup nu stăpâneşte bine paşii de dans, sunt aduşi chiar şi profesori din Ungaria sau România.

Raiul de la Răscruci

La tabăra de la Răscruci au venit şi câţiva turişti din Taiwan şi Hong Kong. Pentru asiaticii care au călătorit aproape două zile, cu avionul şi cu autocarul, pentru a ajunge la Răscruci, satele din judeţul Cluj sunt „raiul pe pământ".

Gospodăriile oamenilor din Răscruci, cu porci, vaci, găini şi alte animale, au fost punctul principal de atracţie pentru cei doi taiwanezi şi cei opt tineri veniţi din Hong Kong în tabăra de dansuri. „Noi nu avem aşa ceva. Venim din Hong Kong, pe acolo nici măcar sate nu prea există, darămite gospodării cu animale, grădini de legume în spatele casei. Este fascinant. În plus, mâncarea de aici are un gust incredibil, e totul proaspăt, natural", a arătat Jasmine Shum, o secretară de 25 de ani venită din Hong Kong.

Cei opt tineri din Hong Kong au venit cu toţii pentru prima oară în Cluj. „Eu am mai fost o dată în România, dar în Moldova. Anul trecut am aflat despre această tabără, am vrut neapărat să învăţ să dansez pe muzica populară din zonă. Mi-am convins şi prietenii să vină cu mine şi iată-ne aici. Nu ne pare rău, e extraordinar. Oamenii de aici se bucură să ne vadă, să ne primească. E totul natural, zona e superbă. Pentru noi, cei care venim dintre zgârie-nori şi zone industriale, parcă am fi intrat într-o poveste", a completat Peggy Ng, o profesoară de 26 de ani.

Taiwanez maghiarizat

Spre surprinderea turiştilor de la Răscruci, King Hsven-Tsu, un taiwanez sadea de 27 de ani, s-a înţeles de minune cu localnicii şi în maghiară, şi în română. Explicaţia este simplă: s-a îndrăgostit de muzica şi dansurile populare la 18 ani, i-a descoperit pe compozitorii şi culegătorii de folclor autentic Kodaly Zoltan şi Bartok Bela. Dragostea pentru muzică l-a adus în Europa, tocmai la Budapesta, unde a absolvit Conservatorul. „În Budapesta am învăţat maghiara, iar în taberele de la Cluj am prins din zbor şi cele mai importante cuvinte din limba română. Aici mă simt ca acasă, iar anul acesta am adus-o şi pe prietena mea", a spus taiwanezul.

King Hsven-Tsu a rămas fidel culturii şi tradiţiilor populare ale ţării de unde vine, însă este de părere că asiaticii ar avea multe de învăţat de la clujeni. „Dacă cineva caută reţeta pentru a păstra sau chiar reînvia autenticul, tradiţiile, atunci să caute în satele din Cluj. De altfel, oricât de grea ar fi acum viaţa în România, oamenii ar face bine să ţină cont de faptul că peste tot în lume e criză şi e greu, pentru că trăiesc într-o ţară-comoară", a încheiat taiwanezul.