Profesor universitar apără BOR în scandalul „împărtăşania“ sugerând că „puterea credinţei şi a gândului“ i-ar fi apărat pe enoriaşi de COVID-19

Profesor universitar apără BOR în scandalul
„împărtăşania“ sugerând că „puterea credinţei şi a gândului“ i-ar fi apărat pe enoriaşi de COVID-19

Profesorul universitar Ioan Bolovan (în primul rând, în costum negru). FOTO: Arhivă personală

Ioan Bolovan, prof.univ.dr. şi membru corespondent al Academiei Române, ia apărarea Bisericii în scandalul „împărtăşania cu aceeaşi linguriţă”, sugerând că enoriaşii nu au fost infectaţi cu COVID-19 deoarece „au avut convingerea fermă că nu vor păţi nimic fiindcă se împărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului?” Profesorul vorbeşte de „un nou asalt împotriva BOR”.

Într-o postare pe Facebook „COVID-19 UN NOU ASALT ÎMPOTRIVA Bisericii Ortodoxe Române”, Ioan Bolovan, profesorul universitar la Facultatea de Istorie si Filozofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) critică mass media şi activiştii care au trans un semnal de alarmă cu privire la pericolul pe care-l poate reprezenta împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă în timpul pandemiei de COVID-19: 
„S-a gândit careva dintre aceşti cerberi că oamenii care s-au dus, în mod conştient şi liber, fără nicio constrângere să se împărtăşească, au avut convingerea fermă că nu vor păţi nimic fiindcă se împărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului? A apreciat careva dintre ei puterea credinţei şi a gândului ? Au citit cumva câteva din scrierile profesorului Constantin Dumitru Dulcan să înţeleagă de ce este capabilă mintea omenească, să-i respecte pe semenii lor care au ales calea aceasta a credinţei şi a concentrării spirituale”. 
 
Bolovan a mai susţinut că  „de câteva zile iar s-a reluat asaltul mediatic în legătură cu acţiunea de distribuire a Sfintelor Paşti şi a Luminii Sfinte.”
 
Redăm mai jos postarea profesorului Ioan Bolovan: 
 
„1. Acest text nu este scris împotriva niciunei confesiuni creştine, nici împotriva religiei mozaice, nici a celor islamică, budhistă ş.a., nici măcar împotriva noilor „religii” rezultate din corectitudinea politică.
 
2. Mulţi dintre cititori vor interpreta gândurile mele ca o pledoarie pentru Biserica Ortodoxă Română. Nu-i contrazic, subiectiv fiind, ca unul care s-a născut în această credinţă străbună, adevărată „lege a neamului” cum îi ziceau înaintaşii noştri, însă mi-ar plăcea să cred că măcar unii vor sesiza adevăruri valabile şi pentru alte confesiuni. De altfel, deşi sunt un creştin ortodox practicant atâta cât îmi permite timpul şi putinţa, mulţi prieteni, colegi sau simple cunoştinţe care sunt practicanţi sau doar aparţin altor confesiuni, m-au văzut nu de puţine ori în alte lăcaşuri de cult creştine, asistând la liturghii sau doar rugându-mă în liniştea şi atmosfera care predispune prin definiţie la contemplare. Consider că oriunde este Casa Domnului este bine să intri, să încerci să intri în comuniune cu Dumnezeu, să te simţi mai aproape de cer şi de cei care îl populează într-o formă pe care nu o putem vedea chiar dacă zburăm cu avionul la mare altitudine.
 

3. Oricine analizează cu atenţie ceea ce se întâmplă în ultima vreme în societatea românească nu poate să nu constate că împotriva Bisericii în general, împotriva Bisericii Ortodoxe Române în special se desfăşoară un adevărat război. Qui prodest ? Ofensiva unor activişti civici, a unor blogg-eri sau chiar a unor utilizatori de pe Facebook care uzitează un arsenal lingvistic ce ne aduce uneori aminte de limbajul acuzator al deceniului stalinist creează un curent de opinie periculos pentru libertatea de conştiinţă a cetăţenilor României. Mai ales cei care sunt obişnuiţi să se informeze doar de pe internet (indiferent de generaţia căreia-i aparţin) şi sunt predispuşi să preia fără discernământ lozinci şi mesaje dezinformatoare ori care induc scenarii apocaliptice, se exprimă în spaţiul public cu o agresivitate care mă înspăimântă. Vehemenţa atitudinilor lor mă face să mă simt ameninţat în a-mi exprima neîngrădită libertatea conştiinţei, aşa cum este ea consfinţită în articolul 29 din Constituţia României.
 



4. În urmă cu aproape o lună, cu ocazia oficierii ultimei liturghii duminicale cu public, numai în municipiul Cluj-Napoca s-au împărtăşit la parohiile ortodoxe câteva mii de credincioşi, cu o singură linguriţă la fiecare biserică. Internetul şi mass-media au fost invadate de mesaje care stigmatizau această practică „medievală”, creionând scenariul unei îmbolnăviri în masă şi a creşterii explozive a cazurilor de infectare cu Covid-19. S-a gândit careva dintre aceşti cerberi că oamenii care s-au dus, în mod conştient şi liber, fără nicio constrângere să se împărtăşească, au avut convingerea fermă că nu vor păţi nimic fiindcă se împărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului? A apreciat careva dintre ei puterea credinţei şi a gândului ? Au citit cumva câteva din scrierile profesorului Constantin Dumitru Dulcan să înţeleagă de ce este capabilă mintea omenească, să-i respecte pe semenii lor care au ales calea aceasta a credinţei şi a concentrării spirituale? Până la data de 17 aprilie în tot judeţul Cluj s-au consemnat numai (din fericire) 224 de cazuri. Unde este impactul „devastator” al „inconştienţei” preoţilor ortodocşi ? Nimeni dintre procurorii/Pilat-ii care au atacat furibund Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu a mai revenit să îşi ceară scuze Bisericii şi semenilor noştri pe care i-au înfierat, după principiul calomniază, atacă, produ emoţia anti BOR, că apoi nu mai contează realitatea, evoluţia ulterioară a problemei...
 


5. După „tăcerea” de ceva vreme când s-a văzut că în Cluj-Napoca cel puţin nu s-au înregistrat foarte multe cazuri de îmbolnăvire ca urmare a împărtăşirii cu linguriţa (cum ar fi vrut unii !!!), de câteva zile iar s-a reluat asaltul mediatic în legătură cu acţiunea de distribuire a Sfintelor Paşti şi a Luminii Sfinte. Nimeni nu se leagă de agenţii firmelor de distribuire a alimentelor şi nu numai, care intră în contact zilnic, de dimineaţa până noaptea, cu sute de oameni despre a căror stare de sănătate nu ştiu nimic. Şi nu sunt îmbrăcaţi cu combinezoane, nu au viziere, manipulează bani cash etc. Doar preoţii şi voluntarii ortodocşi care împart enoriaşilor Sfintele Paşti sunt agenţii de propagare a Covid-19 ! Nimeni nu i-a oprit pe liderii altor confesiuni să meargă la MAI şi să trateze problema distribuirii către enoriaşi a Sfintelor Paşti (în aceste zile sau săptămâna trecută). Cine i-a împiedicat ? Sau dacă există refuzuri din partea autorităţilor pentru alte confesiuni, vreau să le văd publice. Aceeaşi tăcere este aşternută şi peste eforturile lăudabile din această perioadă ale BOR care distribuie gratuit medicamente, măşti, mese calde celor în suferinţă şi în neputinţă. Extrem de puţine informaţii în mass-media şi pe internet au apărut care să promoveze şi această dimensiune a Bisericii (nu doar ortodoxe).
 


6. Au proliferat în ultima vreme acuzele că BOR este conservatoare, închistată în tradiţii, opusă modernizării sociale etc. Câţi dintre noi ştim bunăoară de iniţiativele Bisericii, din trecut şi din prezent care vizează implicarea în societate. În urmă cu mai bine de o sută de ani, Ioan Meţianu mitropolitul ortodox al Ardealului trimitea circulare preoţilor care să-i sfătuiască pe enoriaşi să-şi asigure recoltele împotriva calamităţilor, casele împotriva calamităţilor şi incendiilor. Statul român a introdus relativ recent obligativitatea unor asigurări pentru evenimente de acest gen ! Cărţile, tipăriturile şi articolele din ziare necesare desfăşurării serviciilor religioase şi educaţiei creştine a populaţiei au prevalat în ansamblul textelor tipărite de bisericile ortodoxă şi greco-catolică în ultimele secole, însă au rămas o cantitate apreciabilă de circulare, tipărituri şi articole în ziarele ecleziastice care popularizau informaţii privind şi alte nevoi zilnice ale românilor decât cele cu caracter strict religios. O mare contribuţie a tipăriturilor bisericeşti la progresul societăţii româneşti din Transilvania din epoca modernă a fost legată de ameliorarea stării de sănătate a populaţiei, la combaterea superstiţiilor, sprijinind autorităţile în lupta contra epidemiilor, pentru introducerea unor măsuri de igienă personală şi publică. Unul dintre corifeii Şcolii Ardelene, Petru Maior, a şi publicat o lucrare, nu neaparat originală dar extrem de necesară în epocă intitulată Învăţătură pentru ferirea şi doftoriia boalelor celor ce se încing prin ţeară şi a celor ce se leagă şi a unor boale sporadice, adică pe ici pe colo îmblătoare ale vitelor celor cu coarne precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor. Tot aşa, un alt ilustru reprezentant al Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, a redactat o lucrare răspândită iniţial în forma manuscrisă şi publicată însă mult mai târziu (Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului) în care pleda pentru combaterea practicilor tradiţionale şi a superstiţiilor. Circularele ecleziastice pentru combaterea epidemiilor au fost o permanenţă în epoca modernă, deopotrivă pentru biserica ortodoxă cât şi cea greco-catolică. Dincolo de faptul că ierarhia ecleziastică a fost solicitată să difuzeze ordinele şi instrucţiunile autorităţilor laice, ea nu s-a limitat doar la acest rol şi s-a implicat activ în lupta antiepidemică şi a elaborat circulare proprii, a tipărit broşuri şi articole în ziare pentru a contribui mai eficient la lupta împotriva mortalităţii cauzate de epidemii. În timpul războaielor napoleoniene de exemplu, una dintre bolile cu un impact devastator în Transilvania a fost variola. Episcopul greco-catolic de Oradea, Ignatie Darabant, a întrunit Consistoriul diecezan la 14 august 1804 şi a redactat o scrisoare pastorală pe care preoţii din episcopie trebuiau să o prezinte enoriaşilor şi să-i lămurească să accepte vaccinarea copiilor lor. La Episcopia greco-catolică de la Oradea a fost elaborată şi apoi difuzată în anul 1831 o circulară, de către episcopul Samuil Vulcan, pentru combaterea holerei care făcea ravagii în zonă, boala fiind necunoscută până atunci pe continentul european. Fiindcă atât medicii cât şi autorităţile au asociat efectele nocive ale unei alimentaţii precare cu răspândirea şi virulenţa holerei în rândul populaţiei, forurile ecleziastice superioare au trimis preoţilor ortodocşi şi greco-catolici în timpul holerei din 1836 mai multe circulare prin care clerul era îndemnat să comunice sătenilor ca aceştia, deşi erau în post, să consume carne şi alte alimente prohibite de biserică în timpul posturilor religioase pentru a avea o rezistenţă sporită în faţa bolii. Preoţimea, o componentă fundamentală a elitei rurale dar şi urbane, era mecanismul de transmisie a disciplinei sociale, a informaţiilor corecte şi necesare dinspre stat spre popor, şi ea s-a achitat în general onorabil în Transilvania în epoca modernă de această misiune cu care a fost investită de către instituţiile administrative laice, centrale şi locale. La 31 august 1848, vicarul orthodox Moise Fulea le cerea printr-o circulară preoţilor ca atunci când „numărul morţilor de holeră s-ar înmulţi, să se tragă clopotele pentru toţi odată pe zi, la un timp hotărât, pentru ca locuitorii să nu se ţină necontenit cu frică şi în groază prin sunetul clopotelor de mai multe ori pe zi”. Cu prilejul crizelor de subzistenţă generate periodic fie de ploi abundente, fie de secetă sau invazii de lăcuste, circularele bisericeşti au făcut propagandă pentru introducerea de către enoriaşi a unor noi culturi de legume, în special de cartofi. Astfel, la 24 martie 1815, Nicolae Stoica, protopopul Mehadiei a transmis îndemnurile episcopului ortodox de la Arad Pavel Avacumovici pentru stimularea locuitorilor în vederea cultivării de cartofi, solicitându-le preoţilor să fie ei înşişi modele în acest sens: „partea cea mai mare dintre români lipsindu-să într-aceşti timpi din urmă de grâu şi cucuruz, grea foamete pot răbda…din milă împărătească, spre ajutor crumpi de sămânţă şi bucate capătă”. Câţi dintre noi ştim de construcţia înultima vreme de către BOR a multor cămine de bătrâni şi copii instituţionalizaţi, de şcoli profesionale pentru copii orfani, de toată activitatea socială şi comunitară a celor care sunt în slujba Domnului ?
 

7. Nu pot să nu asociez asaltul împotriva BOR cu tendinţa de aneantizare a identităţii noastre naţionale. La nivel european cel puţin, dar nu numai, observăm o revitalizare a sentimentului identitar în rândul multor naţiuni, inclusiv la nivelul celor care dau tonul în UE. Nu e vorba de o renaştere a naţionalismului xenofob precum în perioadele de dominare a ideologiilor totalitare de dreapta sau de stânga, ci de o întărire a sentimentului de apartenenţă la o naţiune sau alta, de afişare cu mândrie a unor simboluri naţional-statale. Biserica ortodoxă din Transilvania (după 1700 şi cea Greco-catolică Unită cu Roma) au reprezentat singura instituţie care au avut-o românii timp de mai multe secole pentru a-şi conserva identitatea. Românii din Transilvania nu au avut parte până la 1918 de un stat al lor, organizat şi condus în nume propriu. După măsurile luate în anul 1366 de regele Ungariei, prin mai multe evoluţii succesive (Unio Trium Nationum, sistemul religiilor recepte (oficiale), Diploma Leopoldină din 1691etc. s-a ajuns la eliminarea totală a românilor atât ca etnie cât şi prin religia îmbrăţişată de ei de la viaţa politică a statului maghiar şi mai apoi austriac şi austro-ungar, doar maghiarii, secuii şi saşii beneficiind de toate privilegiile şi drepturile ce decurgeau din prezenţa în instituţiile centrale şi locale ale statului. Biserica a oferit românilor din Transilvania nu numai un cadru propice pentru conservarea identităţii etnice dar şi pentru educaţia civică, democratică, pentru manifestarea unor comportamente care cu greu şi-ar fi putut găsi un spaţiu mai adecvat de exprimare. Biserica Ortodoxă, mai ales după 1868, când a fost adoptat Statutul Organic elaborat de Sfântul Andrei Şaguna, episcop şi mitropolit al românilor din Transilvania, i-a adus pe români pe terenul vieţii publice, implicându-i în viaţa comunităţii locale, care, ea însăşi, a ieşit din situaţia de marginalizare a istoriei, în care fusese împinsă de secole. Alegerea periodică a sinoadelor parohiale locale, dar şi a celor episcopale sau mitropolitane a implicat exercitarea dreptului de vot de către zeci de mii şi sute de mii de români care nu participau în mod curent la alegerile politice pentru consiliile comitatelor şi parlament datorită votului censitar. 
Pentru aceştia, exerciţiul democratic reprezentat de alegerea unor organe de conducere la nivelul parohiei dar şi la nivel de protopopiat şi episcopie a constituit o experienţă valoroasă şi care a pregătit şi validat maturitatea politică a naţiunii române din Transilvania în toamna anului 1918, când au fost alese în mod democratic consiliile naţionale comitatense şi locale, precum şi cei 1228 de delegaţi care la Alba Iulia la 1 decembrie au votat în unanimitate unirea Transilvaniei cu România. Pentru românii din Moldova şi Ţara Românească, Biserica Ortodoxă a jucat un rol considerabil în dezvoltarea lor, începând cu primele tipărituri care au difuzat şi impus ulterior limba română literară, continuând cu crearea primelor şcoli etc. Prin urmare, demolând BOR demolăm şi trecutul (chiar dacă el nu a fost în totalitate imaculat) şi în consecinţă şi identitatea noastră naţională. Poate că asta se doreşte şi mulţi dintre contemporani sunt manipulaţi în acest sens, atacând nemeritat instituţia care s-a confundat secole la rând cu neamul nostru.”
 
Citeşte şi
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările