Prima avocată română din Islanda luptă pentru drepturile străinilor exploataţi. „Sclavia e încă vie, deşi ia alte forme“

Prima avocată română din Islanda luptă pentru drepturile străinilor exploataţi. „Sclavia e încă vie, deşi ia alte forme“

Mirabela Blaga e un avocat apreciat în Islanda. FOTO Arhivă personală

Până să treacă proba de foc, cea a limbii islandeze, Mirabela Blaga a fost nevoită să facă nenumărate sacrificii pentru a-şi îndeplini visul de a termina Facultatea de Drept. Acum este unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din ţara adoptivă, având o vastă experienţă în gestionarea problematicii migraţiei, azilului şi integrării străinilor în Islanda.

Mirabela Blaga (36 de ani) locuieşte de 15 ani în Islanda, unde a ajuns pentru prima dată când a mers să-şi viziteze o prietenă. În acea vacanţă şi-a cunoscut viitorul soţ, un islandez, iar întâlnirea avea să-i schimbe traiectoria vieţii. Acolo, românca s-a realizat din toate punctele de vedere: a urmat Facultatea de Drept la Reykjavik, şi-a întemeiat o familie frumoasă şi deţine o afacere prosperă.
 
Însă începuturile în Islanda nu au fost tocmai simple. De la bariera lingvistică şi continuând cu cea culturală, Mirabela a fost nevoită să muncească pentru a deprinde o limbă atât de grea şi pentru a se încadra într-o societate destul de diferită faţă de cea din ţara sa natală.
 

Din tura de noapte la fabrică, la Poliţia de Frontieră

Pentru a urma Facultatea de Drept, Mirabela a trebuit să dea dovadă de o perseverenţă specială, ba chiar să o ia de la capăt în multe privinţe.
 
„Majoritatea materiilor absolvite în România nu mi-au fost recunoscute, în afară de limba engleză, matematica, geografia şi istoria, materii pe care le studiasem la liceu în engleză, plus limba franceză. Aici se cereau anumite materii de economie, engleza la nivel business, dreptul afacerilor şi administrativ şi, bineînţeles, islandeză la un nivel avansat. Singura mea şansă de a fi admisă a fost să reiau aproape de la zero. Cum sunt de fire o persoană foarte ambiţioasă, dornică de a-mi atinge toate obiectivele propuse, m-am pus pe treabă. Aşadar, am finalizat trei ani de liceu în limba islandeză, iar apoi am intrat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Reykjavik“, rememorează tânăra.
 
Toate aceste rezultate au fost obţinute cu mari sacrificii. Pe toată durata studiilor liceale, românca a muncit ca să se întreţină, inclusiv ture dificile de noapte, dar şi muncă necalificată, pentru a-şi rotunji veniturile.
 
„Munceam la Actavis, o fabrică de medicamente, pe ture – tura de noapte de 12 ore se termina la 8.00 dimineaţa, iar apoi mergeam la şcoală. După, mergeam să-mi iau fetiţa de la grădiniţă. Am muncit începând de la curăţenie, barman, recepţie hotel, fabrici şi depozite ca muncitor necalificat, însoţitor de zbor, translator şi interpret, iar câţiva ani mai târziu am ajuns să lucrez la Poliţia de Frontieră a Islandei, fiind primul român ajuns aici. La Poliţia de Frontieră am fost admisă în urma unui concurs la care au participat în jur de 200 de candidaţi, toţi islandezi, din care au fost acceptaţi doar 14, printre care şi eu“, îşi aminteşte Mirabela.
 
Dacă de când a ajuns în Islanda a avut parte de o serie interminabilă de provocări, prima şi una dintre cele mai mari a fost cea de a învăţa limba islandeză. 

„A doua provocare a fost admiterea la Facultatea de Drept nu doar din punct de vedere al formalităţilor şi condiţiilor de admitere, dar şi din punct de vedere al neîncrederii familiei, rudelor şi prietenilor care, sincer, nu prea m-au încurajat la început. 

La rostirea planurilor mele, primeam zâmbete ironice sau comentarii de genul «eşti nebună, nu vei rezista, nu te vei descurca cu nivelul tău de islandeză» sau «nu ai şanse egale sau şanse la o carieră la fel ca ceilalţi studenţi care provin din familii care au rădăcini şi tradiţie în domeniul Dreptului». Tocmai acest lucru m-a ambiţionat şi mai mult şi m-a făcut să demonstrez tuturor că pot să-mi ating şi acest obiectiv“, mărturiseşte Mirabela.
 

S-a specializat în gestionarea problematicii migraţiei

„Mă mândresc cu faptul că am absolvit Dreptul cu media generală de 8,35, după cinci ani de muncă grea, dar la primirea diplomei de licenţă şi a confirmării că am reuşit să devin avocat, mi-am dat seama că a meritat orice efort. A fost o notă greu de obţinut, având în vedere că îndrumătorul meu a fost unul dintre cei mai pretenţioşi şi mai exigenţi profesori de Drept din Islanda şi specialist în problemele traficului de fiinţe umane din cadrul Ministerului Justiţiei. Stagiatura am făcut-o la Directoratul de Imigrări, câştigând o vastă experienţă în gestionarea problematicii migraţiei, azilului şi integrării străinilor în Islanda“, mărturiseşte românca.
 
Lucrarea de licenţă a scris-o în limba islandeză şi a dezvoltat un subiect vast: extrădarea infractorilor cu dublă cetăţenie. A fost o teză de licenţă originală, tratată în premieră de un aspirant islandez la avocatură şi o mare provocare, nu doar din punctul de vedere al subiectului complex şi necunoscut în Islanda, dar şi din punctul de vedere al limbii islandeze.
 
Mirabela Blaga nu este doar primul român avocat din Islanda, ci a fost şi primul străin poliţist de frontieră în această ţară Sursa arhiva personală
 
Între timp, Mirabela Blaga a decis să se mute de la Poliţia de Frontieră la Directoratul Muncii, pe poziţia de specialist în problemele străinilor pe piaţa muncii. „Deşi mi-e foarte dor de jobul din cadrul Poliţiei şi mă bate gândul de multe ori să mă întorc, acest post de la Directoratul Muncii îmi oferă mai multe posibilităţi de a mă dezvolta profesional în cariera mea de avocat. Iar un venit mai bun şi un program de lucru mult mai scurt îmi permit să cresc şi pe plan personal, ca antreprenor, şi să-mi dezvolt propriul birou de consultanţă juridică, avocatură şi traduceri“, punctează Mirabela. 

În paralel, ea este printre fondatorii primei asociaţii oficiale a românilor din Islanda. Dată fiind pregătirea ei, conduce departamentul juridic al Asociaţiei România Nordică Islanda, care a fost înfiinţată în anul 2019.
Munceam la o fabrică de medicamente, pe ture – tura de noapte de 12 ore se termina la 8.00 dimineaţa, iar apoi mergeam la şcoală. Câţiva ani mai târziu am ajuns să lucrez la Poliţia de Frontieră a Islandei, fiind primul român ajuns aici.

Mirabela Blaga - avocat

Românii, principalele victime ale sclaviei moderne

În toţi aceşti ani, ea a întâlnit numeroase cazuri în care cetăţeni români au fost exploataţi la locul de muncă în Islanda. Fenomenul începe să ia amploare, spune ea, şi îi afectează tot mai mult şi pe alţi est-europeni care merg acolo, cu speranţa unui trai mai bun. 

„Din păcate, au fost prea multe cazuri de români exploataţi şi încă mai apar. Specialiştii în Drept şi analiştii  numesc acest fenomen sclavie modernă. Mulţi dintre noi credem că sclavia este un lucru din trecut, din vremuri de mult îndepărtate, un comportament al oamenilor care nu are nicio asemănare cu noi.
 
Adevărul este că sclavia este încă vie, deşi sub alte manifestări. Un nou raport al ONG-ului Know The Chain indică faptul că garderoba noastră e plină de haine care sunt produse prin muncă forţată. În cele mai multe cazuri este vorba de oamenii din ţările sărace, care încearcă să găsească de lucru în ţările dezvoltate în speranţa unei vieţi mai bune“, adaugă ea.
 
De altfel, românii sunt fruntaşi într-un clasament al esticilor exploataţi în Islanda. Oficial, cele mai multe victime sunt bărbaţii aduşi din România. 

„Potrivit unui raport recent al Europol, cele mai multe victime ale traficului sunt bărbaţi din România, pe lângă alte ţări precum Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Polonia şi Slovacia. Confederaţia sindicatelor Islanda (Alþýðusamband Íslands – ASÍ) spune că exemple de probleme de trafic de persoane în scopul exploatării la muncă apar aproape zilnic. ASÍ spune că principala manifestare a traficului de persoane în scopul exploatării la muncă în Islanda este că persoanele sunt înşelate să vină în ţară, promisiunile şi contractele le sunt grav încălcate şi aceşti oameni sunt adesea ţinuţi izolaţi şi dezinformaţi în ceea ce priveşte drepturile lor“, mai spune Mirabela.
 

Cele două feţe ale vieţii de român imigrant

Nivelul de trai în Islanda este unul foarte ridicat, un motiv în plus pentru mulţi est-europeni să meargă la muncă acolo. Exceptând problemele amintite, care i-au afectat pe unii români, viaţa de român, ca şi viaţa de emigrant în Islanda, în general, este una bună. În plus, românii sunt în general acceptaţi uşor şi apreciaţi în Islanda. Cu unele excepţii, însă. 

„Poate nu toţi vor fi de acord cu mine, însă cred că noi românii trebuie să ne implicăm mult mai mult şi mai activ în societatea islandeză, chiar şi în politică, începând cu nivelul local şi până la cel regional. De noi depinde să ne construim imaginea şi să fim acceptaţi şi apreciaţi, deoarece noi suntem imigranţi în ţara lor“, arată Mirabela Blaga.
 
Mirabela Blaga a reuşit să-şi construiască o carieră impresionantă într-o ţară în care străinii trec cu greu bariera lingvistică şi culturală Sursa arhivă personală
 
Există, de asemenea, şi grupuri de români care nu au făcut cinste ţării, mai ales în această perioadă a pandemiei de COVID-19, cu acţiuni care au adus consecinţe tuturor imigranţilor.
 
„Anul trecut am fost înjuraţi, numiţi o naţie de hoţi, cerşetori şi oameni leneşi. Asta după ce câţiva dintre conaţionalii noştri, infectaţi cu COVID-19, au încălcat carantina, au fost arestaţi fiind suspectaţi că au furat din magazine, au trimis 16 poliţişti în izolare şi au readus virusul în Islanda. Pe insulă, virusul fusese eradicat total datorită disciplinei de care au dat dovadă oamenii şi oarecum le-am înţeles nemulţumirea. Au fost nevoiţi să cheme personal din concediu, a repornit tot acest proces de carantină, de depistare epidemiologică, iar centrul de carantină a fost redeschis. Totuşi, injuriile şi cuvintele urâte care s-au adresat comunităţii românilor după acest incident mi s-au părut injuste şi denigrante“, povesteşte românca.
 

Normalitatea în vremea pandemiei

Dacă în România valul patru al pandemiei a făcut ravagii, în Islanda a fost linişte totală. Islandezii au înţeles din timp că trebuie să se vaccineze pentru a reveni la vechiul stil de viaţă, iar acum restricţiile sunt aproape inexistente. Se pare că autorităţile şi-au făcut treaba, iar oamenii au ales să colaboreze şi s-au vaccinat, astfel că nu s-a ajuns niciun moment la restricţii dure.
 
„Atmosfera este una calmă, la fel cum a fost de la începutul pandemiei, anul trecut prin luna februarie. Autorităţile islandeze au început agresiv de la primele cazuri, au decis imediat ce vor face: testare în masă, urmărirea şi depistarea, punerea tuturor persoanelor diagnosticate în izolare, închiderea frontierelor când situaţia a fost mai gravă. Totul a fost transparent de la început, ceea ce cred eu că a ajutat şi la menţinerea unei atmosfere calme.
 
De asemenea, islandezii au arătat o mare încredere în autorităţi şi au fost ochi şi urechi la conferinţele de presă oferite nu de politicieni, ci de oamenii de ştiinţă, urmând fiecare sfat al acestora. În momentul de faţă, populaţia Islandei cu vârsta de peste 12 ani este vaccinată în proporţie de 85%. Chiar dacă au crescut în ultima lună cazurile de infectare cu tulpina Delta, oamenii au rămas calmi, au încredere în autorităţi, sunt bine informaţi, şcolile au început în condiţii normale, s-au relaxat şi restricţiile, iar viaţa a revenit aproape la normalitate. Majoritatea cazurilor de infectare recente nu au fost cazuri grave, ceea ce indică faptul că vaccinul ajută“, ne prezintă situaţia, pe scurt, Mirabela Blaga.
Cred că noi românii trebuie să ne implicăm mult mai mult şi mai activ în societatea islandeză, chiar şi în politică, începând cu nivelul local şi până la cel regional. De noi depinde să ne construim imaginea şi să fim acceptaţi şi apreciaţi, deoarece noi suntem imigranţi în ţara lor.
Mirabela Blaga
Vă mai recomandăm şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările