Previziunile unui specialist despre scumpirile la energie şi la produse din România INTERVIU

Laurian Lungu crede că preţurile vor continua să crească pe termen scurt. FOTO Arhivă personalăa

Cunoscutul macroeconomist Laurian Lungu a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul” de ce preţurile au crescut atât de mult în România, ce măsuri ar proteja populaţia şi când putem spera să se domolească aceste scumpuri. Lungu crede că 2022 poate fi anul revirimentului economic, dar atenţionează şi asupra riscurilor.

Laurian Lungu este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în prognoză macroeconomică, modelarea de politici şi pieţe financiare. Lungu a fost profesor şi cercetător timp de 10 ani în instituţii academice de top din Marea Britanie, la Universitatea Cardiff şi Universitatea Liverpool şi a mai lucrat în consultanţă şi pieţe de capital. Totodată, el este fondatorul Consilium Policy Advisors Group, unicul think tank din România care leagă economia reală cu formularea de politici publice şi cercetarea academică.

Adevărul: Anul 2021 a adus o importantă creştere economică, însă populaţia nu o prea simte. Din contră, e lovită din plin de scumpiri. Cât timp credeţi că vor continua aceste creşteri de preţuri la energia electrică, gaze şi la produsele de bază?

Laurian Lungu: Pe termen scurt, mă aştept ca preţurile să rămână ridicate acum, pe perioada iernii. Dar apoi, în primăvară-vară, probabil că ele vor scădea. Nu ştiu dacă vom ajunge la nivelul celor de anul trecut, mai degrabă nu cred. Desigur, ar trebui găsită o soluţie pe termen mediu şi lung dată fiind această conjunctură. Preţurile la energie, în special energie electrică, şi gazele naturale care pe noi ne afectează în primul rând, probabil vor rămâne la un nivel ridicat. Acum, sigur a fost o iarnă mai aparte, o situaţie mai aparte şi cu această conjunctură geopolitică, Rusia, Ucraina, exporturile de gaze ale Rusiei.

De ce avem scumpiri aşa de mari

Creşterea uriaşă a preţurilor utilităţilor poate fi pusă exclusiv pe seama acestui context complicat sau există şi alte cauze?

Aceasta se întâmplă în primul rând din cauza politicilor de tranziţie climatică. Sunt aceste ţinte pe care Uniunea Europeană şi le-a asumat, de a atinge un nivel zero al emisiilor până în 2050. Sunt aceste ţinte intermediare, pentru 2030, 2040 şi aşa mai departe. Aceste ţinte sunt cele care forţează întreaga economie europeană să se ajusteze. În opinia mea, ele sunt foarte ambiţioase şi probabil că nu au fost analizate foarte bine nici efectele. Ceea ce am observat în această iarnă, sunt toate aceste efecte ale disrupţiei. Adică ce se întâmplă atunci când o să renunţi la capacităţile generale ale energiei bazate pe combustibili fosili, fie cărbune, fie gaz, şi trecerea către această energie regenerabilă. Principiul e că dacă nu ai foarte mult soare, dacă nu bate vântul, atunci tot trebuie să te bazezi cumva pe vechile surse de energie. Vedem că au crescut foarte mult preţurile certificatelor de CO2. Asta afectează întreaga economie şi duce la creşterea preţurilor. 

S-a tot spus că există riscul ca cele mai multe firme mici şi mijlocii să dea faliment din cauza facturilor, iar populaţia să îngheţe în case, exact ca înainte de 1990. Vedeţi posibil un asemenea scenariu?

Ştim că la blocuri au existat oameni care s-au deconectat de la reţeaua publică de termoficare întrucât era foarte scump. Dar comparaţia cu perioada dinainte de 90 e bună numai pentru anumite categorii de persoane şi pe o perioadă foarte scurtă de timp. Nu cred însă că vom ajunge chiar acolo. Atunci a fost altă situaţie. Ştim că avem o mare parte a populaţiei care este sub pragul sărăciei după toate definiţiile pe care le avem. Aceste persoane vor fi în mod special afectate. Suntem şi un caz mai aparte în Europa din acest punct de vedere. Avem un procent ridicat al acestor persoane care se află sub acest prag. 

Soluţia ar fi ca Europa să dea puţin înapoi şi să se realizeze o trecere mai lină spre politica aceasta agresivă de reducere a emisiilor sau trebuie găsită de fiecare ţară în parte?

Suntem în Europa, iar Europa a adoptat această viziune. Va fi greu din punct de vedere politic să se facă un pas înapoi. În această conjunctură actuală, chiar la un nivel atât de ridicat al preţurilor, mi-e greu să cred că decizia politică va fi să se schimbe ceva la nivel de atingere acestor ţinte la nivel de Uniune. Soluţia care vine de la Bruxelles este cea pe care o vedem şi în diverse obiective expuse în PNRR. Practic, sunt nişte fonduri adiţionale care vin pentru fiecare economie tocmai pentru a sprijini această tranziţie climatică. O mare parte din fonduri se duc către sectorul energetic. Aici depinde de fiecare stat în parte cum îşi eficientizează aceşti bani, fiecare are un plan.

Tranziţia către energia verde, suportată de populaţie

Dar sunt de ajuns aceste fonduri pentru a face trecerea spre energia verde? Cine va suporta costurile economice până atunci?

Aceste fonduri europene sunt foarte, foarte mici comparativ cu costul total pe care îl va necesita pentru această tranziţie. La nivel de economie, cel mai mare cost nu va fi suportat de către stat, va fi suportat de către companii. Iar în ultimă instanţă, de către consumatori. Ei vor suporta acest cost al tranziţiei, nimeni altcineva. Sigur, companiile vor trebui să investească. Absolut toate. Pentru a reduce aceste emisii de gaze cu efect de seră. Dar într-un final, consumatorul va plăti tot.

Consideraţi că Guvernul României a luat măsurile potrivite în acest caz?

Măsurile punctuale care se pot lua erau acestea care s-au aplicat acum, ulterior, deci practic s-a mers pe ideea plafonării preţurilor. O măsură foarte simplă ar fi fost să fi redus taxele. Europa a recomandat acest lucru. Adică fie scoţi această taxă de cogenerare, această taxă de certificate CO2, reduci TVA, îl duci la zero dacă e. Asta este, o perioadă, o lună-două, reduci povara aceasta fiscală pentru consumatorii care sunt foarte vulnerabili, consumatorii casnici. Aceasta era o măsură care ar fi avut efect imediat în piaţă, iar consumatorul ar fi simţit-o instantaneu. Trebuie mecanisme de supraveghere a pieţei. În aceste situaţii apar tot felul de conjuncturi care pot duce la o anumită ineficienţă. Acesta este rolul statului pentru următorii ani.

Oportunităţi şi riscuri în 2022

Dacă e să ne referim la cum va arăta 2022, unde vedeţi principalele riscuri şi unde ar fi oportunităţile pentru economia României?

Vorbim de incertitudini ridicate vis-a-vis de evoluţia inflaţiei şi reacţia aferentă a pieţelor, ca de exemplu creşterea dobânzilor, presiuni în creştere pe salarii, reducerea puterii de cumpărare a consumatorilor. Tema legată de consolidarea şi sustenabilitatea politicilor fiscale va reveni în actualitate. La ora actuală, discuţiile la nivelul Comisiei Europene vizează revenirea la ţintele fiscale Maastricht (datorie publică mai mică de 60% din PIB şi deficit bugetar mai mic de 3% din PIB) începând cu anul 2023. Şi mai există riscul unei încetiniri a creşterii economice într-un ritm mai alert decât cel prognozat în acest moment. La aspecte pozitive aş aminti anticipaţiile legate de întărirea politicii monetare într-un ritm mai alert, ceea ce ar semnala începutul unei „normalizări'”. O economie funcţionează normal cu rate ale dobânzii reale pozitive, şi nu negative, cum e în acest moment.

Aş spune şi că reducerea deficitului bugetar pentru atingerea ţintei asumate de -5.8% la finele lui 2022 este fezabilă, însă necesită eforturi susţinute şi că putem asista la creşterea rezilienţei economiei ca efect al pandemiei.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Pedepse ca-n Evul Mediu pentru o fetiţă româncă în Italia: bătută cu sălbăticie de tatăl vitreg şi pusă în genunchi pe coji de nucă. „Cel mult i-am dat puţină bătaie”

Povestea româncei geniale ale cărei programe de securitate a datelor sunt folosite şi de Armata SUA. „Aşa pot fi detectaţi şi traficanţii de fiinţe umane“