Preotul Bogdan Ivanov: ”Solicitările străzii stau în puterea fiecăruia de a-şi asuma schimbarea ca pe un proiect al propriei sale vieţi”
0
”Schimbarea României se poate face doar printr-o reformă a bunului simţ, a obiectivităţii, a transparenţei şi a fricii de Dumnezeu”, este părerea preotului Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
În opinia sa, manifestaţiile publice de o asemenea amploare şi durată arată că ”România are un corp social viu, cu multe aşteptări din partea instituţiilor statului”, dar şi că în spatele unei astfel de acţiuni se profilează şi o schimbare de generaţie.
Din dorinţa de a vedea ce poate schimba România şi cum să se facă această ”resetare”, ”Adevărul” a vorbit cu psihologi, sociologi, economişti, medici, preoţi, teologi din marile oraşe ale ţării. Mai jos aveţi un interviu luat preotului Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
Cum vedeţi protestele din stradă? Şi cum vi se par solicitările manifestanţilor?
O manifestare publică de o asemenea amploare şi durată arată că România are un corp social viu, cu multe aşteptări din partea instituţiilor statutului. Probabil că în spatele unei astfel de acţiuni se profilează şi o schimbare de generaţie, când cei care au făcut revoluţia, predau ştafeta tinerilor animaţi din generaţia de după 1990. În pieţele marilor oraşe se simte un fior tot mai mare de nemulţumire socială, la capătul căruia se aşteaptă o schimbare de limbaj, de atitudine, de oameni. Am urmărit atent şi solicitările manifestanţilor şi am văzut un orizont foarte înalt de solicitări şi aşteptări. Sunt perfect legitime, dar ele nu stau în puterea unui om, a unor instituţii, ci în puterea fiecăruia de a-şi asuma schimbarea ca pe un proiect al propriei sale vieţi. Mă tem să nu cădem în aceeaşi ispită în care au căzut tinerii care au făcut Revoluţia, aceea de a spera foarte mult şi foarte departe. Biserica şi credinţa creştină nu recomandă niciun fel de exces, nici măcar pe cel de speranţă.
Am putea face un profil al manifestanţilor?
Tineri, neînregimentaţi politic, antisitem, dar poate necunoscători în profunzime ai solicitărilor pe care le exprimă public. Este o replică de secol XXI a marilor mişcări studenţeşti care au cutremurat din temelii Franţa în anul 1968.
Credeţi că aceste manifestări ar putea reforma România?
Dacă reforma nu este asumată ca un proiect individual, în care fiecare om trebuie să îşi evalueze distanţa dintre idealurile sale şi voinţa lui, nu va reuşi să schimbe temeliile României.
Credeţi că există vreo şansă de reformare a României? Care ar fi aceasta? Şi cum?
O reformă a bunului simţ, a obiectivităţii, a transparenţei şi a fricii de Dumnezeu.
Se poate schimba România? Dacă da, ce anume şi ce poate fi făcut? Putem face o listă de 5 lucruri pe care dvs le-aţi schimba?
Să aibă mai multă răbdare şi înţelegere faţă de tineri, să le înţeleagă cultura, aşteptările şi idealurile. Să nu îşi abandoneze credinţa creştină, pe care să o transforme în fapte de viaţă. Să umplem cu sens şi umanitate vieţuirea noastră.
Pentru ce aţi ieşi dvs în stradă?
Doar pentru a-mi exprima şi mărturisi public credinţa creştină.
Pentru ce credeţi că merită ca lumea să iasă în stradă?
Pentru a-şi apăra libertatea.
Ar trebuie să se facă o Revoluţie şi să se reseteze total ţara?
Cea mai lucidă definiţie a revoluţiilor o dă teologul francez Yves Congar despre care spune că sunt Rusaliile diavolului. Cititorii pot trage concluziile.
Protestatarii scandează mai multe lozinci, de la ”Parlament penal, du-te la tribunal”, ”Clasa politică, eşti sub orice critică” până la ”Daniel, Daniel, du-te după Viorel”. De ce credeţi că s-a ajuns aici?
Am urmărit cu multă amărăciune aceste lozinci în care Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe este aşezat pe acelaşi nivel valoric cu demnitarii statutului. Patriarhul este un părinte care nu este nici ales şi nici demis la presiunea străzii, el întrupează o instituţie care deşi activează în această lume, are ca punct terminus veşnicia.
În orice caz acest fenomen nou în societatea românească arată că suntem martorii unui proces galopant de secularizare, în care Biserica nu mai este privită ca trupul mistic al tuturor celor botezaţi, popor şi cler, ci ca oricare altă instituţie, care poate fi contestată sau dată în judecată.
Consideraţi că Biserica Ortodoxă Română – românii fiind firi religioase – a acţionat greşit că a tăcut timp în primele zile şi nu a fost în mijlocul oamenilor? Dacă da, de ce. Dacă nu, de ce. Şi ce ar fi trebuit să facă?
Sunt slujitor al Bisericii şi vă mărturisesc că Biserica nu a tăcut. Personal am foarte viu în memorie apelul Patriarhului Daniel, adresat sâmbătă, 31 octombrie, preoţilor bucureşteni de a se ruga pentru cei morţi şi pentru cei răniţi şi de a sprijini moral şi material familiile marcate de această mare tragedie. La Cluj, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei s-a rugat, duminică, împreună cu toţi credincioşii Catedralei şi a mobilizat energiile pastorale şi misionare ale clerului şi credincioşilor din Arhiepiscopie printr-o Chemare la faptă bună.
Putem vorbi cel mult de o lipsă de adecvare, pe care o punem pe seama unei tragedii care te împietreşte şi în faţa căreia nu ştii cum e cel mai bine să acţionezi. Biserica nu a tăcut, dar din păcate nu a fost auzită în această tragedie produsă de moartea tinerilor din Bucureşti, care a împietrit o lume întreagă, pentru ca la puţin timp să o arunce în haos. Moartea şi ura se învecinează într-un cumplit sentiment de frică şi neputinţă.
Trebuie să depăşim aceste sentimente şi să privim la felul în care vom şti să ne asumăm ceea ce s-a întâmplat cu atâtea zeci şi sute de tineri. Nu trebuie să rămânem doar spectatori ai aceste tragedii. Fiecare dintre noi am fost sufleteşte în acel infern, alături de tinerii pe care, probabil, nu i-am înţeles şi pe care i-am judecat la un moment dat. Un singur lucru dacă facem pentru ei le răsplătim şi curajul şi moartea şi jertfa şi anume: să simţim suferinţa lor ca pe propria noastră suferinţă.
Mai puteţi citi:
„Ce vrea strada” a devenit, brusc şi neconvingător, o preocupare pentru politicienii români. „Adevărul” a stat de vorbă cu unul dintre liderii de opinie ai societăţii civile de la Cluj, Dumitru-Cornel Vîlcu, despre cerinţele „străzii”, despre schimbarea clasei politice, despre consultările demarate de preşedintele Iohanis şi despre partidul „străzii”.
Se încarcă comentariile...
