Practici malefice în satul românesc. Cum acţionau ielele, frumoasele zburătoare care-i nenoroceau pe flăcăii candizi

Ielele, în reprezentările populare

Lumea magică a spaţiului rural tradiţional din Transilvania era dominată de iele, entităţi feminine de cele mai multe ori malefice foarte similare sirenelor din mitologia antică. Persoane iniţiate foloseau în practici magice fie obiecte cu forme ciudate găsite în natură, cum ar fi secera ielelor, fie obiecte de uz casnic care primeau o funcţie magică – cămaşa de ciumă, ciubărul sau turta de Sfântul Andrei.

Ziua de Sfântul Andrei, care marchează trecerea la sezonul de iarnă are o mare importanţă din perspectiva practicilor magice din spaţiul rural tradiţional transilvănean, şi din cel român.

O semnificaţie similară o are şi ziua de Stânful Gheorghe, care celebrează începutul primăverii. „Punctele de trecere de la o anumită perioadă la alta sunt conform mentalităţilor tradiţionale momente în care entităţile mitice au acces la lumea pământească”, explică pentru „Adevărul”, Tekla Totszegi, cercetător în cadrul Muzeul  Etnografic al Transilvaniei. 

În cadrul muzeului artefactele folosite de ţărani în practicile magice sunt împărţite în două grupe importante de artefacte pe care le foloseau ţăranii pentru practicile magice: obiecte din natură ce au o formă neobişnuită şi obiectecasnice care au primit o destinaţie magică.

„Secera ielelor este unul dintre cele mai interesante obiecte folosite în practicile magice pe care le avem la muzeu. Este vorba despre o ramură de roşcov, cu fructe uscate, în formă de seceră. Se considera că a fost pierdută de ielele când zburau noaptea deasupra câmpului sau când mergeau să danseze. Avem acest artefact are o vechime de circa 80 de ani şi era utilizat pentru a vindeca diferite boli. Persoanele iniţiate turnau apă peste seceră, iar şi apa era utilizată pentru a se spăla, de exemplu, operaţiune care se credea că vindecă bolile de piele”, susţine cercetătoarea. Ielele, numite şi frumoase, mândre sau rusalii, sunt entităţi femininede o frumuseţe rară, având puteri malefice de obicei.

„Ielele cutereirau mări şi ţări. Ele zburau noaptea prin văzduh, înainte de cântatul cocoşului. De asemenea, ele dansau şi cântau foarte frumos. Se credea că dacă cineva se întâlneşte cu ielele şi le ascultă cântecul va fi ridicat de la pământ şi pocit, urâţit”, spune Tekla Totszegi. Ea precizează că există o asemănare cu sirenele din antichitate, dar e puţin probabil să existe o legătură cu acestea.

Secera ielelor şi ciocanul ielelor din colecţia Muzeului Entografic din Cluj

Cum ne ferim de iele 

„Ielele se mai numeau şi rusalii pentru că puteau fi văzute între Paşti şi Rusalii. În această perioadă, pentru a scăpa de iele, ţăranii nu mai dormeau afară, sub cerul lier. De asemenea, existau plante de care se temeau cum ar fi leuşteanul şi avrămeasa. În unele zone, oamenii dormeau cu usturoi şi pelin sub cămaşă ca să nu fie fermacaţi de iele. Cei care audeau cântecul ielelor trebuiau să rămână nemişcaţi”, explică cercetătoarea. În colecţia Muzeului există  şi un ciocan ale ielelor care era folosit în practici magie. 

„Ciocanul ielelor este de fapt un ciocan neolotic găsit în natură şi folosit pentru vindecare diferitelor boli similar cu secera ielelor. Ciocanul era, la fel, udat cu apă”, explică muzeografa.

Din categoria obiectelor realizate de oameni care au o funcţie primară – practică, care dobândesc prin intermediul credinţelor şi o a doua funcţie , secundară, magică amintim ciubărul.

„Uitatul în ciubăr făcut de persoanele iniţiale funcţiona ca o oglindă magică. Acesta era umplut cu apă şi permitea aflarea unor răspunsuri la întrebări care-i frământau pe oameni. De exemplu, cine sunt cei care vor să le facă rău sau chiar ce se va întâmpla în viitor. Un alt astfel de obiect este <<cămaşa de ciumă>> care era o cămaşă simplă,care se agăţa la marginea satului pentru ocroti oamenii de bolă. Puterea magică era dată de modul în care era făcută cămaşa. Astfel se alegea un anumit tip de cânepă, care era tors de fete nemăritate sau bătrâne nefertile, erau tot felul de reguli, totul era foarte bine normat. De asemenea, era importat când se lucra la cămaşi şi cum”, spune Tekla Totszegi.   

Influenţarea norocului în viaţă

Odată cu Sfântul Andrei, care marchează intrarea în sezonul rece, erau practicate diferite obiceiuri pentru influenţarea magică a norocului în viaţă şi în căsnicie. „Turta de Sfântul Andrei era consumată de fete ca să afle, în somn,  dacă se vor mărita sau nu. Din nou, totul era foarte bine normal. Reţeta era făcut din ingrediente speciale măsurate în coaja nucii”, arată muzeograful.

O bună parte dintre practicile magice vizează influenţarea pozitivă a vieţii, aducerea de noroc în căsnicie, în viaţă, asigurarea fertilităţii, a bunăstării, iar altelele aveau un rol apotropaic, de protecţie împotriva răului. „În colecţiile muzeului nostru a ajuns şi colecţia de obiecte magice a lui Teglas Istvan, care le-a cules de la ţigani la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Printre acestea sunt scoici, pietre culese din natură şi arteface înzestrate cu astfel de rol magic”, susţine cercetătoarea. 

Expoziţie de obiecte folosite în practicile magice 

Toate aceste obiecte descrise vor fi prezentate în expoziţia „Practici magice în spaţiul rural tradiţional din Transilvania”, care va fi inaugurată pe 29 noiembrie la Muzeul Etnografic al Transilvaniei care va putea fi văzută până în ianuarie, la clădirea „Reduta” de pe strada Memorandumului.

„E un patrimoniu foarte valoros şi foarte puţin cunosocut al Muzeului, care se află în depozitele noastre. Sunt obiecte achiziţionate în perioada de început a muzeului, vechi de peste un secol, care nu au fost expuse până acuma din cauză că au existat restricţii de tot felul de-a lungul mai multor decenii. Credem că acum e momentrul ca acest patrimoniu extrem de interesant să fie prezentat publicului”, a susţinut directorul Muzeului, istoricul Tudor Sălăgean.