Povestea româncei care le predă spaniola copiilor din India. „Câteodată e un fel de Animal Planet live“

Nicoleta a iniţiat o campanie de Crăciun prin care a strâns bani pentru 300 de ghiozdane, rechizite şcolare şi dulciuri. Foto Arhivă personală

Nicoleta Naina Nag are 38 de ani şi s-a mutat în India încă din 2009. În acelaşi an, s-a căsătorit cu un cetăţean indian. Românca predă limba spaniolă şi se implică în ajutorarea copiilor cu diferite deficienţe.

Nicoleta Naina Nag şi-a cunoscut soţul, pe Alok Nag, în urmă cu 11 ani, iar doi ani mai târziu, în iunie 2009, pleca definitiv în India pentru a fi alături de acesta. Pentru că în familia Nag se respectă atât tradiţia creştină, cât şi cea hindusă, cuplul a decis să facă două nunţi. Prima dintre ele a fost în stil hindus, iar cea de-a doua avut loc la o biserică ortodoxă grecească din Calcutta, prilej cu care soţul ei a fost botezat creştin cu numele Mihai.

Nicoleta şi Alok Nag s-au cununat religios într-o biserică ortodoxă din Calcutta FOTO Arhivă personală

În schimb, românca originară din Galaţi a primit numele indian Naina, care se traduce „ochi“ în hindi, în timp ce numele de familie, Nag, înseamnă „cobră“. În prezent, cuplul locuieşte în Bengaluru, un oraş cu o populaţie de aproximativ 9 milioane de locuitori, capitala statului indian  Karnatka, din sud-vestul Indiei.

„Când am mers prima dată acolo a fost fascinant şi amuzant. Am aterizat înainte de Crăciun, îmbrăcată cu palton şi fular, pentru că în România era ger. În India erau însă 30 de grade, iar oamenii din aeroport se uitau la mine cumva amuzaţi. M-au întrebat de unde vin, dar nu ştiau mai nimic despre România. Am întâlnit ceva mai târziu şi persoane care ştiau câte ceva despre ţara mea, ştiau mai ales despre Nadia şi despre Mutu, iar mai nou ştiu de Simona Halep“, s-a amuzat Nicoleta.

A lucrat pentru mai multe multinaţionale

Primii doi ani petrecuţi în India au însemnat şi perioada de acomodare, mai ales că legea nu-i permitea să se angajeze în această perioadă. Ulterior, ea s-a angajat la o multinaţională, după care a devenit profesoară de limba spaniolă.

„Prima firmă pentru care am lucrat a fost Monsanto, ca specialist pe limbile spaniolă şi română, iar mai tarziu am fost promovată ca transaction leader. Apoi m-am angajat la LinkedIn ca senior language specialist. Din nou, pentru limba spaniolă şi română, iar cu această ocazie, am avut privilegiul de a călători la Dublin, acolo unde e sediul central al companiei. Am muncit pentru ei timp de doi ani, între 2014 şi 2015. În paralel, predam limba spaniolă la instituţia unde am dat examenul DELE. Mi-a plăcut mult să predau, chiar mai mult decât să lucrez în corporaţii, iar între 2016 şi 2017 am lucrat pentru şcoala internaţională Oakridge. Acum sunt cadru didactic autorizat pentru copiii cu ADHD, autism şi cu tulburări de învăţare şi studiez la Asian College of Teachers, pentru a deveni homeroom teacher“, a povestit românca.

Translator pentru poliţia indiană

La finele anului trecut, în septembrie, a fost solicitată să colaboreze cu poliţia indiană, după ce un cetăţean român şi unul maghiar au fost prinşi în flagrant în timp ce furau bani dintr-un bancomat:

„La început am crezut că e vorba doar de o problemă de comunicare, dar când am ajuns la sediul poliţiei, am avut parte de o surpriză neplăcută. Eu credeam că-mi ajut conaţionalii, numai că, de fapt, poliţia avea nevoie de mine ca translator la interogatoriu. Cei doi fuseseră prinşi în flagrant la un bancomat din aeroportul Bengaluru chiar în momentul în care ridicau skimmerele, nişte dispozitive instalate pe bancomat care copiază toate datele, ca mai apoi să fie folosite pentru a clona carduri“.

Românca a fost surprinsă de condiţiile bune de care beneficiau cei doi infractori. Poliţia le comanda zilnic piz-

za şi mâncare de la KFC, pentru că amândoi au refuzat mâncarea indiană. În plus, cei doi erau serviţi cu cafele şi sucuri naturale, iar unul dintre ei primea şi ţigări.

„A durat totul cam şase zile, iar până la urmă, s-a dovedit că ambii erau români, doar că unul dintre ei avea cetăţenie maghiară. Cei din poliţie au râs un pic de ei şi le-au şi spus că puteau să aleagă altă localitate, nu Bangalore, care e cunoscut în India ca un oraş al IT-iştilor. Nu ştiu exact ce pedeapsă riscă şi nici nu mă interesează, îmi pare rău doar pentru familiile lor“, a povestit Nicoleta.

Deşi în India trăiesc puţini români, Nicoleta a cunoscut câţiva conaţionali de care o leagă în prezent o frumoasă prietenie. Micul grup se reuneşte periodic, iar de pe masă nu lipsesc niciodată sarmalele, borşul sau ciorbele: „Suntem câţiva români, ne mai întâlnim între noi şi ne simţim excelent împreună. Gătim mâncare românească, borş, sarmale, grătare, ciorbă rădăuţeană, cozonaci şi multe altele. Mâncarea indiană nu prea îmi place, în sensul că nu prea tolerez condimentele lor, sunt cam puternice pentru gustul meu“.

„Câteodată e un fel de Animal Planet live“

Aflată de aproape zece ani în India, Nicoleta se declară îndrăgostită de patria adoptivă. Peisajele de vis, obiectivele istorice şi civilizaţia milenară a Indiei continuă să o fascineze şi acum. „India e o ţară superbă, am vizitat Hyderabad, Pune, Udaipur, Jaipur, Lonvala, diverse temple şi, bineînţeles, Taj Mahal. Chiar luna aceasta urmează să mergem într-o excursie  în junglă“, a afirmat românca.

Mare iubitoare de natură, Nicoleta a povestit felul în care marile oraşe indiene merg mână în mână cu natura. Maimuţele, elefanţii şi cobrele fac parte din cotidian, la fel cum o întâlnire cu un leopard sau un vultur care zboară în faţa ferestrei nu reprezintă ceva ieşit din comun în Bengaluru.

„E fascinantă ţara asta, câteodată e un fel de Animal Planet live. Una dintre cele mai mari surprize a fost să văd într-o zi un elefant oprind la semafor. S-a întâmplat pe când eram în Jaipur, un oraş din provincia Rajahstan. Aici, în Bengaluru, sunt şi foarte multe vaci. Unele se plimbă libere pe străzi, pentru că hinduşii nu consumă carne de vacă. Uneori ne trezim la parterul clădirii sau în parcarea de la subsol cu şerpi, de cele mai multe ori cobre, iar noaptea ne mai vizitează câte un liliac. Câteodată mai trece câte un leopard prin oraş, iar din când în când, mai văd un vultur zburând prin faţa geamului. Plus că în clădirea în care stăm sunt şi multe maimuţe, ele stau la un etaj superior. Dacă nu eşti atent, intră în casă, deschid frigiderul şi se servesc cu ce le place, iar dacă e ceva ce nu e pe gustul lor, aruncă pe jos. Mie nu mi s-a întâmplat, dar eram în vizită la o prietenă când au dat buzna în casa ei. Problema e că atunci când sunt alungate fac urât, devin agresive şi bat cu pumnii în geamuri. Mie mi s-au părut drăguţe la început, credeam că mă pot juca cu ele, până când am văzut ce pot face“, a încheiat Naina.