Povestea primului festival de jazz făcut într-un parc din România, după model american şi australian

Povestea primului festival de jazz făcut într-un parc din România, după model american şi australian

Alin Vaida pe scena Festivalului Jazz in the Park FOTO: Facebook

Alin Vaida (24 de ani) a gândit şi creat primul festival de jazz într-un parc din România, având exemplul celor din SUA şi Australia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Alin Vaida este un clujean de 24 de ani care a învăţat din liceu ce e un eveniment, cum se organizează şi cum faci lumea să vină la el. Acum e manager de evenimente la agenţia „Fapte“ şi e coordonatorul festivalului „Jazz în the Park“, primul eveniment organizat până acum în ţară în care jazz-ul se simte, într-un parc, ca la el acasă. Pe lângă acest festival, care îi e foarte drag, agenţia sa organizează Târgul de Cariere şi Photo România Festival, eveniment pe care „The Telegraph“ l-a inclus printre cele mai importante festivaluri din lume şi în cadrul căruia, anul acesta, s-a deschis primul muzeu al fotografiei din ţară.

„Mereu am fost fascinat de festivaluri, de capacitatea unei echipe de oameni, uneori mică, alteori mare, de a implementa o idee bună, de aşa mare succes, în aşa fel încât să atragă de la zeci la sute de mii de oameni“, mărturiseşte Alin Vaida.

Primul festival

La 18 ani păşea pe drumul a ceea ce azi numim simplu manager de festival. Primul său festival s-a numit „Miraje“ - şi încă are loc an de an - fiind adresat nevăzătorilor. „Miraje“ a luat naştere împreună cu două ONG-uri din Cluj, Fundaţia Comunitară Cluj şi Clubul Lions. 
„Puneam atât de mult suflet în toate proiectele şi nu mă lăsam nicicum până nu îmi ieşea ceva cât de cât“, spune clujeanul, un perfecţionist.

Primul eveniment organizat a fost în 2006: o adunare de fonduri, cu dineu, la Muzeul de Artă. Îşi aduce aminte că s-au adunat câteva mii de lei şi că evenimentul a avut loc în cadrul unui program de educaţie non-formală Youth Bank al Fundaţiei Comunitare.

„Programul acesta a venit în viaţa mea într-o perioadă când nu făceam mare lucru. Aveam 16 spre 17 ani. Şi m-am ridicat foarte tare la prima chestie ce mi s-a oferit să o fac mai serios, adică organizarea unui eveniment de fundraising. Mi-a plăcut foarte mult şi în timp mi s-a dezvoltat pasiunea. Mă bucur foarte mult că acum pot trăi din organizarea de evenimente“, mărturiseşte Alin Vaida.

Prin acel program a descoperit acel ceva care i-a schimbat viaţa: priceperea de a organiza evenimente.
„Nimeni nu ştia în momentul ăla cum se face un eveniment. Fundaţia care coordona programul YouthBank era nou înfiinţată, iar oamenii nu prea aveau experienţă în organizarea de evenimente“, adaugă tânărul manager.

FOTO: arhiva Jazz in the Park

„Eşti bun dacă exişti în continuare pe piaţă“

Entuziasmul era mare. A început să caute pe internet informaţii, să citească tot ce-i cădea la îndemână despre cum se organizează evenimente. Ce l-a atras la acest job a fost că e unul total atipic. „M-a prins“, adaugă Alin Vaida. 
A analizat foarte mult piaţa din Marea Britanie, unde se pune enorm accent pe organizarea de evenimente. Şi a aflat că nu trece un weekend fără să nu existe cel puţin trei festivaluri pe insulă.

„Ceea ce e foarte impresionant. Au nişte şcoli foarte bune, există chiar o facultate care are o curriculă de ani de zile, ca şi oricare alte domenii, şi primeşti o diplomă ca organizator de evenimente. Sunt foarte puţine locuri unde înveţi să faci evenimente. Înveţi făcându-le şi eşti bun dacă exişti în continuare pe piaţă“, afirmă Alina Vaida.

Pentru asta e important şi să respecţi ce promiţi, să sincronizezi toate activităţile pe care ţi le propui, dar şi să ştii cum să-ţi închei evenimentul. „Am lucrat cu multă lume de-a lungul timpului care îşi încheiau evenimentul odată cu ultima melodie a concertului sau odată cu trasul cortinei, dar evenimentul se termină mult mai târziu de atât“, explică managerul. 

A dus jazz-ul în parc

În 2012 căuta o idee de eveniment. Povestea Festivalului Jazz in the Park este una de familie. Începe cu fratele lui, un pianist stabilit în Germania, cu care se consultă mereu.

„Tot timpul m-a fascinat ce făcea el. Este şi motivul meu secundar pentru care m-am implicat în organizarea de evenimente. Fratele meu era contactul meu cu arta fără să fi fost artist. El a ştiut ce vrea să facă de la 10 ani, eu nu. Jazz în the Park a venit într-un moment în care căutam o idee inovativă de proiect care să scoată în faţă şi ce face el. El e pianist de muzică clasică, e o artă mult mai nişată decât toate celelalte, e greu să expui genul ăsta de evenimente către un public larg“, povesteşte Alin Vaida.

FOTO: arhiva Jazz in the Park

Pasul următor a fost să găsească locul potrivit pentru eveniment fiindcă „locaţia face jumătate din eveniment“. Tot căutând şi-a dat seama că în Cluj nu a existat nicio iniţiativă mare în parcuri.
„Mi-a plăcut asocierea muzicii cu parcul şi cu verdele. Şi instant mi-am dat seama că zona asta de jazz, de clasic va merge foarte bine, va fi în armonie cu parcul“, adaugă tânărul.

Apoi s-a pus pe scris proiectul. Simţea că va deveni un proiect de succes care nu are o replică în România. „Cel puţin nu cu atitudinea şi energia pe care noi vrem să o transmitem prin el“, completează Ain Vaida.

Inspirat din Australia şi SUA

L-a întrebat pe „mister“ Google unde se mai organizează festivaluri în parc şi ce se întâmplă acolo. A aflat că  proiecte ca Jazz in The Park există mai mult în SUA şi Australia şi au „un suflu comunitar foarte fain“.

„În alte oraşe există acele parcuri centrale care sunt foarte iubite, sunt verdele din mijlocul oraşului, exact ca la Cluj. Acolo există un organizator care mobilizează lumea în jurul lui. Oamenii îşi doresc genul ăsta de evenimente. Ei îl susţin şi chiar îl finanţează în unele oraşe. Festivalul nu e deţinut de organizatori, e al oraşului, al comunităţii. Asta am încercat şi noi să replicăm la Cluj“, detaliază managerul.

Deşi ideea festivalului a venit în 2012, evenimentul propriu-zis a avut loc un an mai târziu.
Alin Vaida spune că a vrut „să fie dragoste la prima vedere între trupe şi festival, oameni şi festival, între autorităţi şi festival“: „Suntem un festival născut cu pasiune, cu o anumită energie. Şi am investit foarte mult să ne transpunem gândurile şi ideile în structura festivalului, de la trupe pe care le alegem, activităţile pe care le propunem până la decorul pe care-l avem şi la oamenii cu care lucrăm“.

Extins în parcuri din cartiere

Dacă anul trecut, festivalul a căzut în perioada unui alt eveniment care s-a impus destul de bine pe piaţă, Electric Castle Festival, anul acesta, Jazz in the Park a fost mutat în iulie. Pe lângă artiştii care vor cântă, noutatea constă şi în faptul că festivalul se extinde în cartiere, deocamdată în Gheorgheni.
„L-am mutat din mai-iunie când se întâmplă foarte multe lucruri spre iulie, în primul weekend. Iulie e mult mai ferit de ploi decât iulie“, explică managerul. 

FOTO: arhiva Jazz in the Park

Mesajul unui festival: „să facem un bine“

Se declară absolut fascinant de festivaluri şi de ce pot face echipele din spatele lor. A citit tot ce am găsit de la informaţii de pe internet până la cărţi cumpărate despre marile festivaluri ale lumii şi şi-a dat seama că toate aveau un element comun oricât de diferite erau ca mecanism: „Toate aveau un mesaj mai puternic decât perspectiva activităţii pe care o livrau. Vroiau să transmită un mesaj către public, aveau o trăire, o energie anume“.

Consideră că un eveniment de succes înseamnă mai mult decât protagoniştii să-şi facă treaba bine şi număratul biletelor la final.

„Ce vrem să facem din festivalul acesta e, la nivel global, un bine. Un bine către oameni. Pe asta o să ne axăm foarte mult. O să încercăm să schimbăm elemente în continuu, să aducem noutăţi cât de multe ca să creăm un bine cât de mare. A fost primul eveniment creat în parc. Festivalul a redat parcul clujenilor, iar clujenii ne-au răsplătit respectând foarte mult ce ne-am dorit noi să facem şi respectând parcul“, adaugă Alin Vaida.

Ce l-a surprins a fost că că lumea nu a venit cu critici după festival, ci cu sugestii. „Asta e foarte important şi cumva ne bucură pentru că e o schimbare de atitudine. Ce înţelegem noi din asta e că oamenii încep să simtă acel ownership de care ziceam la comunităţile din SUA. Oamenii îşi doresc festivalul, vor să contribuie cât de puţin, măcar cu o părere, să simtă că e a lor“, încheie clujeanul.


Mai puteţi citi:

Clujul va avea propriul festival de rock

Festivalul Luminii. 25.000 de gulguţe vor face din Parcul Central al Clujului cel mai luminat punct al oraşului

TIFF 2014. A 13-a ediţie, proiecţii în 13 locuri şi proiecte pentru comunitate: „TIFF salvează Depozitul de Filme. Vrem să facem acolo un muzeu al filmului“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: