Povestea în imagini a tutunului, de la planta sfântă din America la simbolul diavolului în Europa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Carte despre fumat FOTO: Florina Pop
Carte despre fumat FOTO: Florina Pop

O carte despre istoria fumatului într-o cutie de havane. Doi clujeni ingenioşi şi pasionaţi de istorie au scos, recent, o a doua ediţie a unui album foto despre viciul fumatului. Volumul se numeşte ”Artă şi fum. Seducţia unui viciu” şi îl poartă pe cititor într-o călătorie imaginară din vremurile când tutunul era considerat o plantă sfântă care îi lega pe oameni de zei până în ziua de azi când planta e un ucigaş abil.

Primul fumător a fost condamnat de Inchiziţie la 10 ani de închisoare pentru vrăjitorie. Scoatea fun pe nas şi pe gură. Rodrigo de Jerez a fost prins pe străzile Sevillei şi închis.
”Ăsta e cumva sfârşitul şi, în acelaşi timp, începutul. Tot cu restricţii a început şi tot cu restricţii se sfârşeşte”, spune Ancuţa Lăcrămioara Chiş, autoare alături de Ucu Bodiceanu a albumului foto ”Artă şi fum. Seducţia unui viciu”. Acesta este al doilea volum, îmbunătăţit, după primul - „Patimă şi viciu, artă şi fum", scos acum 3 ani. Elementul comun al celor două volume este seria de imagini cu tabacherele şi bijuteriile legate de fumat.

Albumul foto seamănă cu o cutie de havane, iar abia după ce deschizi cutia vezi cartea ce are pe copertă un boier cu un ciubuc.

”Am vrut ca oamenii să se gândească la o cutie de havane când văd cartea. E o carte unică, nimeni nu a mai tratat acest subiect în totalitate. Au mai fost lucrări care au prezentat pipe de bună calitate, dar cei care să prezinte şi fumatul, şi pachete de ţigări, şi cosmetice legate de fumat. Este bilingvă, în română şi engleză”, spune Ucu Bodiceanu, bucuros că a primit, pentru acest album, zeci de imagini de la colecţionari din ţară.

Cartea începe cu un scurt istoric al fumatului, cu informaţii şi fotografii din cărţi, reviste, muzee, colecţionari privaţi.

”S-a început de la fum, de la unirea omului cu zeitatea. Tutunul era considerat o plantă sacră la amerindieni. Existau diferite ritualuri. Înainte de luptă fumau pipe ca să se îmbărbăteze. După secolele XV-XVI, tutunul a fost adus În Europa, unde a fost primit cu reticenţă. Coloniştii veneau cu impresii foarte bune, auziseră de la indieni de proprietăţile calmante ale plantei. În Europa, tutunul înfrumuseţa grădinile nobililor, a fost folosită iniţial ca plantă ornamentală, iar apoi ca plantă medicinală, pentru tratarea durerilor, alungarea insectelor. Caterina de Medici folosea planta ca să scape de dureri de cap, a dat-o şi copiilor ei. După ce oamenii au început să o fumeze exagerat s-a văzut că face mai mult rău decât bine şi a fost scoasă din rândul plantelor medicinale”, povesteşte Ancuţa Chiş.

În opinia acesteia, ”Artă şi fum. Seducţia unui viciu” e o ”bijuterie rafintă declanşată dintr-un viciu nesănătos, e ceva ce depăşeşte boala sau suferinţa şi se axează strict pe un viciu artistic. E singurul viciu care a declanşat o artă. Prin acest volum nu am încercat să facem, nici propagandă, nici să zicem ce e bine şi nu”.

album despre fumat foto

Pedepse şi cu închisoarea pentru fumat

Albumul cuprinde imagini însoţite de scurte descrieri sau povestioare legate de fumat. Astfel aflăm că acel căpăcel de la pipă a apărut în urma numeroaselor incendii generate de acest viciu. ”Măsurile de prohibiţie au existat în mare parte datorită temerilor legate de incendii, foarte frecvente din cauza tutunului aprins şi a cărbunilor din pipe, pedepsele cu amenda, bătaia sau închisoarea, neputând însă stăvili obiceiul de afuma. Pe teritoriul actual al României, primele pedepse au fost consemnate la Mediaş, în 1621”, se arată în album.
Boierii aveau pipe din lemn nobil cu pietre preţioase, lungi de aproape un metru. Ei, spune Bodiceanu, aveau ciubugii care le preparau tutunul pentru pipele stăpânilor şi ale musafirilor. ”Era omul stăpânului. Auzea tot ce se întâmpla. Ştia foarte multe secrete şi le spunea stăpânului său. Am găsit că unul dintre ciubugii ajunsese preşedintele Curţii de Apel Iaşi, prin secolul XIX”, adaugă Bodiceanu.

În schimb, oamenii din popor fumau din pipe din argile, de slabă calitate. ”Fumatul era considerat un gest al bărbaţilor. Avem în album o imagine cu un domn cu un trabuc în mână traversând prin faţa Palatului Banffy Cluj. Domnii, când fumau pe stradă, aruncau capătul trabucului. Oamenii săraci adunau aceste capete, le măcinau şi le puneau într-o hârtie şi le fumau”, povesteşte Bodiceanu.

Albumul cuprinde imagini cu regii României fumând, altele decât cele din primul volum, fotografii cu personalităţi – filosofi, scriitori, oameni politici fumând - , dar şi cu pachete de ţigări, cu pipe (a lui Brâncuşi, Avram Iancu) şi cu tabachere şi produse cosmetice pentru îngrijirea dinţilor.

Cutii muzicale cu ţigarete

”Fumatul era un lux. Turcii au fost cei care au scumpit foarte mult tutunul pentru că tutunul turcesc era deosebit de bun la gust. În 1901 a reuşit să bată tutunul american prin calitate şi gust. Probabil din cauza solului nisipos, a climei, mult mai bune decât în locul ţării de origine. Atunci, tutunul turcesc era considerat un etalon. În România, nobilii foloseau tutun turcesc, iar ţăranii, tutun cultivat la ei pe pământuri”, spune Ancuţa Chiş.
În acele vremuri, Parisul şi Constantinopolul dădeau tonul în materie de ţigarete. ”Spre exemplu, la Paris se făceau cutii muzicale de ţigarete, care până în perioada interbelică erau cel mai frumos cadou. Era o casetă în care se ţineau ţigaretele. Casete lucrate din metale preţioase şi aveau şi 5 melodii. Era o încântare a simţurilor. Au dus un viciu până unde se putea”, mai spune Ancuţa Chiş.

Ţigareta, o formă de publicitate

Bodiceanu mai zice că toţi regii României au avut pachete de ţigări sau foiţe de ţigară cu numele lor pe ele. ”Atunci dădea foarte bine. Fumanul este un moft, nu lux. Azi, probabil, o personalitate politică sau culturală nu şi-ar pune chipul pe pachetul de ţigări”, crede Ancuţa-Lăcrămioara Chiş.

image

”Gheorghe Gheorghiu-Dej apare în toate pozele cu ţigara în mână, dar el fuma una pe săptămână. Apărând cu ţigara făcea un exerciţiu de imagine ca să arate că e aproape de popor”, adaugă Ancuţa.
Ea şi Ucu Bodiceanu au pus alături de fotografia lui Emil Cioran (sus în stânga) şi un citat de-al său - ”În încercările cruciale ale vieţii, ţigara ne este mai folositoare decât Evangheliile”, fiecăruia rămânându-i să decidă cât adevăr ascunde sau nu afirmaţia.

Mai puteţi citi:

Fumatul, de la luxul de odinioară la banalitatea de azi. Imagini cu regii României fumând

FOTO O istorie a fumatului în imagini cu regii României şi pipa lui Avram Iancu

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite