Povestea celui mai temut vânător de vrăjitoare din Cluj. Adevărul din spatele proceselor de vrăjitorie din Transilvania
0
Anul 1584 a devenit cel mai „sângeros” din istoria vrăjitoriei din Clujul medieval, atunci fiind aruncate după gratii 7 persoane. Protagonistul acestor procese este Gheorghe Igyártó, care la prima vedere pare un înfocat „soldat al lui Dumnezeu”, însă în spatele acţiunilor sale stau motivaţii obscure legate de răzbunare şi lăcomie.
„Cercetarea vrăjitoriei şi a fenomenelor adiacente temei cunoaşte mereu rezultate noi, în ceea ce priveşte însă conturarea activităţii şi a motivaţiilor vânătorilor de vrăjitoare, care au îndeplinit un rol crucial în evoluţia persecuţiilor, investigaţiile sunt încă foarte lacunare. Cunoaştem mai multe astfel de personaje marcante ale lumii premoderne: Matthew Hopkins din Anglia secolului al XVII-lea sau aceia care şi-au sintetizat experienţele practice în tratate de demonologie (Heinrich Kramer, Henri Boguet, Pierre de Lancre, etc.). În cazul vânătorilor de vrăjitoare care însă au activat pe teritorii mai restrânse, acţiunile lor având impact mai cu seamă la nivelul unor comunităţi locale sunt necesare cercetări mai aprofundate pentru a putea dobândi o vedere de ansamblu asupra variatelor interese care (sub pretextul luptei împotriva răului) constituiau de fapt cauza reală a persecuţiilor”, susţine istoricul dr. László Pakó de la Institutul de Cercetare al Societăţii Muzeului Ardelean, în lucrarea „Dorinţa de răzbunare şi interesul material naşte vrăjitoare. Procuratorul Gheorghe Igyártó şi procesele de vrăjitorii din anii 1580, din Cluj”.
Istoricul dr. László Pakó de la Institutul de Cercetare al Societăţii Muzeului Ardelean. FOTO: Remus Florescu
În cazul vânătorilor de vrăjitoare care însă au activat pe teritorii mai restrânse, acţiunile lor având impact mai cu seamă la nivelul unor comunităţi locale sunt necesare cercetări mai aprofundate pentru a putea dobândi o vedere de ansamblu asupra variatelor interese care (sub pretextul luptei împotriva răului) constituiau de fapt cauza reală a persecuţiilor,
dr. László Pakó de la Societatea Muzeului Ardelean
Gheorghe Igyártó, vânătorul de vrăjitoare
Istricul crede că cercetarea activităţii „vânătorilor de vrăjitoare” s-ar evidenţia şi particularităţile persecuţiilor diferitelor regiuni. „Pentru a contura în detalii o astfel de carieră, cercetarea (dincolo de izvoarele legate strict de procesele de vrăjitorie) trebuie să investigheze toate aspectele posibile ale unei cariere. În demersul nostru propunem prezentarea persoanei şi a activităţii lui Gheorghe Igyártó de la sfârşitul secolului XVI din Cluj, un personaj care prin faptele sale a influenţat în mod decisiv evoluţia persecuţiei vrăjitoarelor din Cluj, dar şi întreaga activitate de judecată a oraşului. Vom aborda diferitele aspecte ale activităţii sale de procurator, trasând acele oportunităţi, provocări şi dificultăţi, care au definit o carieră de procurator în epoca premodernă, încercând astfel să identificăm posibilele cauze şi intenţii care au dus la procesele de vrăjitorie din anii 1580 şi care au amplificat şi întărit acuzaţiile de vrăjitorie din perioada menţionată, perioadă cu procese de vrăjitorie peste media clujeană”, arată istoricul.
Cine a fost lui Gheorghe Igyártó
„Puţine lucruri se cunosc despre originea sa, putem afirma cu certitudine, însă că am găsit persoane cu nume asemănător care au fost membre ale magistratului orăşenesc (sfatul oraşului, instituţia care administra cetatea-nr), fără să avem odovadă că a existat o legătură de rudenie între acestea. Presupunem că a provenit dintr-o familie înstărită de orăşeni. Numele lui apare prima dată într-un proces din 1564”, a susţinut cercetătorul la prezentarea realizată în cadrul primeui ediţii a Congresului Naţional al Istoricilor Români. În primele sale aparaţii în procese a fost reprezentantul unor orăşeni, unii chiar membri ai magistratului. „Începutul de carieră părea promiţător, însă în 1579, aflăm că în adunarea generală a oraşului, cel mai important for de conducere a oraşului s-a discutat şi despre faptele sale teribile pentru care a fost chemat în faţa juzilor (un fel de conducători ai oraşului-nr)”, arată cercetătorul.
Ilustraţie cu vrăjitoare. FOTO: Historia.ro
Acuzat că şi-a otrâvit soţia pentru a se căsători cu amanta
În 1582, Igyártó a dus-o în faţa judelui (care avea şi rol de judecători-nr) pe Anna Render, o clujeancă acuzată că, în ciuda restricţiilor stabilite, a sărbătorit terminarea Ramadanului cu un grup de oameni pe străzile oraşului. Femeia l-a acuzat că în trecut a agresat-o fizic, aplicându-i o bătaie cruntă. „E posibil ca incidentul să fi avut la bază o neînţelegere mai veche dintre cei doi, Anna Render fiind prigonită din oraş pentru desfrâu”, spune istoricul. Din desfăşurarea procesului aflăm că femeia l-a acuzat că a avut o relaţie extraconjugală în urma căreia s-a născut un copil care a fost dus într-un sat departe Cluj. Femeia l-a mai acuzat că şi-ar fi otrăvit prima soţie ca să se căsătorească cu iubita sa. „Acestea au fost acele fapte teribile de care aflaseră şi membrii adunării oraşului”, spune László Pakó.
„A încercat să vrăjească o calfă de bărbier cu o broască”
Pentru a scăpa de acuzele grave în 1582 şi 1583, procuratorul a demarat mai multe procese în care erau acuzaţi cei care au depus mărturii împotriva sa în litigiul cu Anna Render. Aceştia au fost acuzaţi de mărturii false, desfrâu, calomnie, proxenetism. „Pentru noi cele mai importante sunt cele două care implică şi suspiciuni de vrăjitorie. Barbara Brassai, originară din Kosice, a fost acuzată pe lângă desfrâu, proxenetism şi furt şi de faptul că ar avea cunoştinţe în ale vrăjitoriei, că ar fi omorât persoane cu unele ieburi, că şi-ar fi vrăjit ginerele astfel ca mariajul acestuia cu fiica sa să se strice. Şi că ar poseda unelte diabolice destinate căutătorilor de comori prin care aceştia puteau invoca ajutorul diavolului. A doua persoană incriminată a fost o slujitoare care ar fi încercat să vrăjească o calfă de bărbier cu ajutorul unei broaşte pe care o ascundea în casa ei”, spune istoricul.
Doamna Brassai a scăpat de acuzaţii, deoarece după 10 ani s-a aflat din nou în faţa instanţei de judecată într-un proces care nu avea legătură cu vrăjitoria.
Ilustraţie cu vrăjitoare. FOTO: Historia.ro
Cel mai sângeros an din istoria proceselor cu vrăjitoare din Cluj
„Despre celălate procese nu avem informaţii, dar faptul că după aceste întâmplări Anna Render dispare din arhivele oraşului rezultă că Igyártó a reuşit s-o alunge din oraş şi să se apare de acuzele răspândite de Render şi aliaţii ei”, spune istoricul. Între 1584-1586, îl găsim în postura de procurator ales al oraşului, el fiind primul care a intentat acţiuni din oficiu, în numele oraşului, împotriva celor care au comis infracţiuni şi au atentat la moravurile, siguranţa publică şi bunurile locuitorilor oraşului. „În paralel şi-a continuat şi activitatea de <<vânător de vrăjitoare>>. Anul 1584, a devenit cel mai sângeros din istoria vrăjitoriei din Cluj , în care 7 persoane au ajuns după gratii pentru aceste acuzaţii”, povesteşte istoricul.
În anul următor, 1585 a mai iniţiat un proces împotriva a două femei acuzate de vrăjitorie, dar, conform istoricului, rezultatele acestor demersuri nu s-au păstrat în arhive. „Nu ştim în ce măsură cauzele acestor procese din 1584 şi 1586, pornite ca procurator al oraşului, sunt identice cu ale celor pornite între 1582 şi 1583, adică din dorinţa lui de răzbunare faţă de cei care i-au ştirbit onoarea sau este vorba mai degrabă de îndeplinirea responsabilităţilor cerute de funcţie”, relatează cercetătorul.
Povestea slujitoarei Ursula
Începând din 1586 există date care complică lucrurile în jurul său.”Adunarea oraşului a decis că Igyártó, fiind mult mai sârguincios decât alţi procuratori, să fie ales şi anul acesta procurator al oraşului, dar să nu acţioneze sub nicio formă fără ştirea judelui primar. Altfel spus adunarea i-a răsplătit activitatea, dar i-a limitat atribuţiile ca procurator al oraşului”, explică cercetătorul.
Totodată din aprilie 1586, protocoalele de judecată dintr-un şir de procese demarate de Igyártó dezvăluie numeroase abuzuri ale procuratorului. „Totul începe cu procesul iniţiat în numele oraşului împotriva slujitoarei lui Luka Berszany, Ursula, care a fost acuztă de furt. Fata a înaintat un memoriu prin care a atras atenţia juzilor asupra nenumăratelor abuzuri comise de Igyártó ca procurator. Nici răspunsul acestuia nu a întârziat. Bănuind că memoriul a fost întorcmit de stăpânul slujitoarei, Luka Berszany şi de soacra acestuia, i-a chemat pe amândoi în judecată pentru falsificare de documente”, povesteşte László Pakó. Motivaţiile reale ale acestui proces par să vină din trecutul zbucuimat al procuratorului. „O analiză mai detaliată a dezvăluit că slujitoarea Ursula a servit şi la casa lui Igyártó pe vremea când soţia lui era în viaţă şi că fusese confidenta soţiei în timpul conflictelor cu soţul ei. Mai mult, Ursula a adăpostit-o atunci când Igyártó a alungat-o de acasă. E foarte proabil ca de aici să provină cauza procesului iniţiat de procurator”, crede istoricul.
„Însă faptele sale de corupţie atrag atenţia că acţiunile sale , în multe cazuri, şi în procesele pentru vrăjitorie, au la bază factori personali, anume dorinţa de răzbunare împotriva celor care au adus atingeri onoarei sale. Celealtă motivaţie este lăcomia, el încercând să-şi îmbunătăţească starea materială.
dr. László Pakó de la Societatea Muzeului Ardelean
Ilustraţie cu vrăjitoare. FOTO: Historia.ro
Ipocrit şi fără caracter
În cursul proceselor iniţiate de el, martorii au depus mărturie asupra numeroaselor abuzuri comise de Igyártó ca procurator. S-a subliniat că acesta a avut un comportament ipocrit sau fără caracter, el acceptând în multe cazuri să fie reprezentantul legal al ambelor părţi, evident fără ştirea lor. În schimbul unui cuţit încrstat cu pietre preţioase , el şi-a abadnonat o clientă şi a trecut de partea adversarului. El a mai fost acuzat că a contactat procuratorul celeilalte părţi încercând să-l mituiască cu bani, influenţă şi chiar să-l ameninţe.
„În postura de procurator al oraşului, el i-a cerut în 1584, lui Mhail Boroş, a cărei soţie era acuzată de vrăjitorie, bani ca s-o scape de moartea aproape sigură. Astfel, femeia a fost eliberată, mita primită fiind în jur de 20 de florini”, povesteşte istoricul. În mult cazuri, izvoarele istorice sunt fragmentate şi nu cunoaşte deznodământul proceselor. Igyártó a murit în 1589 lăsând în urmă o datorie considerabilă. El nu mai apare în arhive după 1588 , deci putem trage concluzia că a fost aleasă o altă persoană în funcţie.
Un „soldat al lui Dumnezeu” sau un impostor
„Numărul ridicat al persoanelor pe care le-a trimis în judecată pentru vrăjitorie ne îndreptăţeşte să-l numim vânător de vrăjitoare pe Igyártó. Văzând cele 11 persoane urmărite pentru vrăjitorie în 4 ani am putea crede că am avea de a face cu un vânător de vrăjitoare convins, un salvator al societăţii de forţele răului, un <<soldat al lui Dumnezeu>>. De vreme ce însă a iniţiat şi procese pentru alte infracţiuni cu aceleaşi motivaţii, printre inculpaţi aflându-se şi bărbaţi, putem trage concluzia că motivaţiile faptelor sale trebuie căutate altundeva”, arată cercetătorul.
Ca procurator al oraşului, deci responsabil cu aducerea în faţa legii a celor care sunt responsabili de încălcarea ordinii şi siguranţei oraşului am putea vedea în el un funcţionar loial? Posibl, spune istoricul, „însă faptele sale de corupţie atrag atenţia că acţiunile sale , în multe cazuri, şi în procesele pentru vrăjitorie, au la bază factori personali, anume dorinţa de răzbunare împotriva celor care au adus atingeri onoarei sale. Celealtă motivaţie este lăcomia, el încercând să-şi îmbunătăţească starea materială. Situaţia economică precară pe care a lăsat-o după moarte familiei ne duce la concluzia că goana după avere era motivată mai mult de egoism decât de încercarea de a asigura familiei o situaţie materială bună. În concluzie, din derularea proceselor de vrăjitorie din anii 1580 rezultă faptul că multe dintre acestea au pornit din răzbunare, lăcomie, motive personale, tensiuni sociale”, concluzionează László Pakó.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
