Poveste din Clujul pe care nu-l vezi la TV. Lecţia Paulei: „Am văzut că unor străini, că aşa i-am numit la început, le-a păsat de mine“

Poveste din Clujul pe care nu-l vezi la TV. Lecţia Paulei: „Am văzut că unor străini, că aşa i-am numit la început, le-a păsat de mine“

Paula  FOTO World Vision Romania

La 17 ani, Paula a absolvit liceul şefă de promoţie şi visul ei e să ajute copii mai puţin norocoşi ca ea. În şapte ani a stat în zece chirii, clasa a V-a a făcut-o la trei şcoli, a fost internată de trei ori din cauza stresului şi era cât pe ce să renunţe la liceu din pricina banilor. Programul unei fundaţii a ajutat să meargă mai departe. Deşi acum par simple relatări, ele ascund multe frământări, suferinţă şi nenumărate griji.

Ştiri pe aceeaşi temă

„I-aş spune să lupte pentru visele lui sau ale ei căci limita este cerul şi, cu greu, se poate“, este mesajul Paulei, o adolescentă de 17 ani din judeţul Cluj, către tinerii ajunşi al capătul puterilor. A văzut pe propria piele ce înseamnă greutate şi cum luminiţa de la capătul tunelului nu se mai arată. De aceea vrea să-i ajute pe cei care trec prin astfel de situaţii. Vrea să ofere înapoi ce a primit. Vom respecta dorinţa tinerei şi a celor din Fundaţia World Vision România de a nu da numele întreg al fetei.

Povestea greutăţilor Paulei începe în urmă cu câţiva ani şi are un final fericit. Tăria ei vine din dorinţa de a avea un viitor mai bun, din dragostea de a le oferi mamei şi fraţilor ei o viaţă cu cât mai puţine griji.

„Dacă aş avea un loc de muncă în oraş care să-mi permită să fac naveta, mi-ar plăcea să rămân în sat. Eu visez la o casă mare, cu mulţi copii, cu căţei şi animale. Mi-aş dori să şi înfiez un copil sau doi“, spune Paula clujenilor de la Fundaţia World Vision România.


La o activitatea a fundaţiei FOTO World Vision România

De la 10 chirii în 7 ani, stres, spital la şefă de promoţie

A absolvit un colegiu tehnic din Cluj-Napoca în ciuda greutăţilor prin care a trecut şi nu oricum, ci şefă de promoţie. Mereu a luat premiul I. Excepţie o face anul când grijile au băgat-o în spital: „De la stresul ăsta, că nu îmi permiteam să fac nimic, în clasa a zecea am ajuns de trei ori internată în spital. De două ori cu gastrită şi o dată cu rinichii, am fost la un pas de a mi se bloca rinichii. A fost anul în care am luat premiul al II-lea, în rest am luat doar premiul I. Deci a fost un an foarte greu, în internat se fura mâncare din oficiu, se furau haine de la spălat, nu a fost uşor“.

De când părinţii ei au hotărât să meargă pe drumuri diferite, Paula a locuit pe parcursul a 7 ani în 10 chirii, în diferite sate din zona de câmpie a judeţului Cluj. S-a gândit chiar şi să renunţe la şcoală: „I-am spus mamei că nu mai pot, că nu ne ajung banii şi că mai bine renunţ“. Mama a contrazis-o.

Soluţia salvatoare a venit de la o prietenă şi colegă de clasă care beneficia de un program datorită căruia putea să-şi continue şcoala. „De programul «Vreau în clasa a noua» ne-a spus o colegă de-a Paulei şi am zis să încercăm. Am vorbit cu coordonatorul programului, ne-am întâlnit şi am făcut dosarul şi am aşteptat să vedem dacă avem noroc şi apare vreun sponsor şi pentru Paula, iar în clasa a zecea s-a întâmplat asta şi de atunci a fost parte din program“, povesteşte mama fetei.

Luptătoare cum e, Paula s-a dus la sediul din Cluj al fundaţiei şi a întrebat dacă poate intra în program. La începutul clasei a X-a a primit vestea: i s-a găsit un sponsor din America. De atunci, totul s-a schimbat.

„Nimeni nu ne-a judecat familiile şi nimeni nu se uita diferit la noi“

Paula mărturiseşte că a fost foarte uşor să se integreze în program deoarece niciodată nu s-a pus problema că „unii sunt mai bogaţi sau mai săraci, nimeni nu ne-a judecat familiile şi nimeni nu se uita diferit la noi şi atunci a fost foarte uşor să ne împrietenim. Am fost o dată în excursie cu şcoala şi am avut micul dejun asigurat, iar pe urmă fiecare se descurca. Unii îşi luau pizza, alţii îşi luat sandviş, iar alţii nu îşi permiteau să-şi cumpere nimic. Când ieşeam cu colegii din program niciodată nu s-a pus aşa problema, pentru că aveam totul asigurat şi nu se făceau difetenţe de genul acesta“.

A fost la mare, la Salina Praid şi anul trecut într-o tabără de fete susţinută de o firmă corporatistă din Cluj. Acolo, corporatistele – ţineau trainiguri – şi le-a încurajat pe fete să lupte mereu, le-au spus că şi reprezentantele sexului frumos pot ajunge lideri şi pot schimba lumea. „După o săptămână pot să spun că am fost o altă persoană“, ne-a spus Paula. Una optimistă care vrea să se înscrie la Facultatea de Asistenţă Socială de la UBB. Notele mari de la BAC o ajută. Gândurile ei se îndreaptă şi spre copii din comunitatea unde locuieşte: „Vreau să dau la Asistenţă Socială pentru că vreau să ajut şi alţi copii pentru că şi eu am fost ajutată foarte mult de World Vision şi vreau să dau înapoi cât de mult pot“.


În straie medievale FOTO: World Vision România

E recunoascătoare că datorită programului a reuşit să-şi plătească internatul unde stătea, să-şi cumpere mâncare şi alte lucruri de care avea nevoie.

„Mi-a plăcut că am văzut că unor străini – că aşa i-am numit la început – le-a păsat de mine şi de colegii mei. Şi asta m-a ajutat să spun că mai există şi oameni buni pe lumea asta“, mărturiseşte fata.

Ce e „Vreau în clasa a noua“

„Vreau în clasa a noua“ e un program care previne abandonul şcolar pentru elevii de liceu, buni la învăţătură, originari de la sat şi care provin din familii nevoiaşe. Programul oferă o bursă lunară – care acoperă costul navetei, al căminului, rechizitelor, hainelor - care îi ajută să continue studiile. Programul asigură continuitate în cazul tinerilor ajutaţi de fundaţie. Potrivit celor de la World Vision, din 2008 până acum, prin această iniţiativă au fost ajutaţi circa 1000 de elevi. Dintre aceştia, 207 au mers la facultăţi de Matematică, Construcţii de maşini, Telecomunicaţii, Drept şi lista continuă.

Anul acesta, 52 de bursieri ai programului au luat BAC-ul cu note foarte bune - o medie a tuturor notelor celor 52 de 8,15 şi o rată de promovare de 76,47%, comparativ cu rata naţionala de promovabilitate în mediul rural de numai 24,3%. Trei bursieri au obţinut chiar cele mai mari medii din liceele lor: Marta din judeţul Vaslui a avut la BAC 9,75, Marius din judeţul Vâlcea – 9,05, iar Adrian din judeţul Ialomiţa - 7,91.

Absolvenţi ai programului FOTO World Vision România

Ce spun tinerii

„Proiectul Vreau în clasa a noua mi-a schimbat viaţa. Nu o spun numai pentru că am primit o bursă lunar, care m-a ajutat foarte mult financiar, ci pentru experienţele pe care le-am trăit în acest proiect. Taberele, excursiile, întâlnirile de socializare lunare, pur şi simplu că am ieşit la un film sau la o pizza cu colegii mei din proiect m-au ajutat foarte mult să mă cunosc pe mine, să mă dezvolt, să ştiu la ce sunt bun, ce vreau să devin în viaţă, să capăt încredere în mine, să socializez. Toate acestea m-au făcut să văd adolescenţa altfel, să îmi doresc să fac ceva în viaţă de care părinţii mei să fie mândri”, a declarat Marius.

În prezent, programul se desfăşoară pentru un număr record de 299 de liceeni din sate ale judeţelor Iaşi, Vaslui, Dolj, Vâlcea, Cluj şi Ialomiţa, cu sprijinul donatorilor.

„Alocaţia şi venitul social nu sunt de ajuns pentru a plăti transportul sau cazarea necesare frecventării unui liceu din mediul urban. Astfel, mai mult de 20%  dintre copiii din mediul rural rămân cu 8 clase sau nu le finalizează nici pe acestea, pentru că nu au perspectiva înscrierii la liceu. Prin programul «Vreau în clasa a noua», şi cu ajutorul donatorilor, ne dorim să reducem procentul tinerilor fără studii liceale“, a declarat Daniela Buzducea, directorul World Vision România.

World Vision România e parte din World Vision International, prezent în aproape 100 de ţări din întreaga lume.

 

Mai puteţi citi:

Se caută super-eroi pentru elevii sărmani: „Dacă schimbi un copil, poţi să schimbi o comunitate“

„Un copil pe care-l formezi acum e, de fapt, viitorul nostru de peste câţiva ani“, spune Alina Pop, psihopedagog în cadrul Asociaţiei Creştine Something New. Cel mai nou proiect al ONG-ului se numeşte „Bursa Super-eroului“ şi urmăreşte să-i sensibilizeze pe clujeni să doneze bani ca să ajute pe 10 copii silitori din Cluj, din familii nevoiaşe, să nu mai considere mersul la film, teatru sau la un curs drept un lux sau un vis irealizabil.

„Da, doamnă, da' dacă nu-i place cartea pot eu să-l oblig?“. O asociaţie îi ajută pe copiii sărmani să se ţină de şcoală

Sătui de hârtii şi vorbe, Lidia Vulea şi soţul ei au făcut un pas curajos: au înfiinţat o asociaţie care ajută copii din familii cu probleme. Le dau o şansă pe care chiar propriii lor părinţi le-o refuză: la un viitor mai bun prin educaţie. Copiii locuiesc în condiţii precare, desprinse parcă dintr-o altă Românie, aceea unde, uneori, mersul la şcoală e o scăpare din mizeria sufletească de acasă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: