PORTRET / Hanno Hofer, muzicianul care lansează „Cod roşu“

A pus, în urmă cu 17 ani, în capitala Ardealului, bazele trupei „Nightlosers" şi, împreună cu colegii săi, a inventat un gen neaoş de blues, care a prins la public: etno-blues-ul.

Cu toate că s-a născut şi a crescut în Timişoara şi în ciuda faptului că, acum, locuieşte la Bucureşti, Clujul a rămas pentru Hanno Hofer un oraş de suflet. „Am ajuns la Cluj la începutul anilor '90, când am intrat la Facultatea de Istorie. Tot aici am pus şi bazele trupei «Nightlosers», să tot fie vreo 17 ani de atunci. Mi-e drag Clujul şi pot spune, fără să greşesc, că acest oraş mă defineşte şi acum. Mă-ntorc des aici, la repetiţii, la concerte, la prieteni", spune Hanno. Se simte bine făcând naveta între Cluj şi Bucureşti, pentru că spune că, în timp ce Capitala îi oferă agitaţia constructivă de care are nevoie, Clujul are menirea de a-l calma.

Primul instrument: acordeonul

I-a plăcut muzica de mic copil. La patru ani, a învăţat să cânte la acordeon. „Acordeonul a fost primul instrument la care am învăţat să cânt. Am avut chiar şi profesor", îşi aminteşte el. Câţiva ani mai târziu, a descoperit discurile vinil ale părinţilor săi, în special de blues, country şi jazz. „Jazz-ul nu l-am tare înţeles pe atunci, dar am prins drag de blues. Încă de atunci, am devenit fan al unor trupe şi muzicieni cum ar fi Bob Dylan sau Stevie Ray Vaughan", adaugă artistul. Să cânte la chitară şi la muzicuţă a învăţat singur. „N-am avut profesori. Am fost autodidact", spune Hanno.

Acum, trupa pregăteşte cel de-al patrulea album, care va fi lansat, cel mai probabil, în vara acestui an. „Primul album a fost blues pur, clasic. Pe urmă, am dat-o pe etno-blues. A prins la public, aşa că am continuat", explică muzicianul-regizor. După 17 ani de cântat împreună, membrii „Nightlosers" nu s-au plictisit de ceea ce fac. Nici publicul. „Nu prea mai avem vreme de repetiţii, oricum, ne întâlnim la concertele noastre. Repetăm mai ales atunci când avem în lucru câte o piesă nouă, fie la Bucureşti, fie la Cluj", completează Hanno.

Scurt-metraj în lucru

De-a lungul anilor, a obţinut, cu filmele pe care le-a regizat, o serie de premii la festivaluri de renume din ţară şi din străinătate. Acum, are în lucru un scurt-metraj de 8 minute, „Cod roşu". „Este vorba de Bucureşti, de căldura de acolo. Mai multe, amatorii scurt-metrajelor vor afla în momentul în care voi definitiva proiectul", promite Hanno.

Următorul concert pe care trupa îl va susţine la Cluj va avea loc în 19 februarie. „De fapt, nu vom cânta, de data asta, în oraş, ci de-a dreptul la Băişoara. Sper să ne vedem cu toţii acolo", încheie artistul.

Ce-i place

Apreciază oamenii sinceri, dotaţi cu mult simţ al umorului. „Mi-am organizat viaţa în aşa fel încât să dispun şi de timp liber, pentru a mă putea uita în tihnă la un film, pentru a putea citi o carte", mărturiseşte artistul. Îi plac cafenelele cu muzică bună, unde se opreşte după câte o plimbare prin oraş.

Ce nu-i place

Se consideră o fire calmă, care se enervează greu. Nu are carnet de şofer, motiv pentru care se „consolează" cu o bicicletă. „Mă enervează şoferii din cauza cărora să circuli cu bicicleta a devenit un adevărat sport extrem", spune Hanno.

Întrebări şi răspunsuri

Dacă nu ar fi fost muzica şi filmul, ce ai fi ales?

H.H.: Nu ştiu. Pentru mine, au contat de la bun început muzica şi filmul. Probabil că mi-aş fi definitivat studiile de Istorie sau m-aş fi făcut jurnalist.

Te consideri un om împlinit?

H.H.: Atâta timp cât îmi câştig existenţa făcând ceea ce-mi place, nu cred că am motive să mă plâng. Desigur, activitatea mea muzicală, dar şi cea de regizor ar putea să fie mai variată. Însă programul mi-l creez aşa cum îmi doresc, astfel încât să-mi rămână timp liber şi pentru altele.

Profil

Născut: 8 iulie 1967, Timişoara.
Studii: Academia de Teatru şi Film Bucureşti, secţia Regie.