„Plătim taxele şi apoi bem un şpriţ la primărie”

Sala mare a oferit spaţiu şedinţelor publice, proceselor, balurilor şi concertelor.

Clujenii au avut, în urmă cu două secole, cea mai prietenoasă primărie. Instituţia a funcţionat, timp de 20 de ani, într-un birt. Renumita cârciumă din buricul târgului, „Calul Bălan", se afla într-o clădire care în prezent găzduieşte Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Puţină lume cunoaşte o pagină savuroasă de istorie a oraşului de pe Someş de la finele secolului al XVIII-lea, când, din cauza unui puternic incendiu, primarul şi funcţionarii au fost nevoiţi să se mute cu „arme şi bagaje" într-un imobil unde funcţiona şi o celebră cârciumă, „Calul Bălan".

Clădirea în care au funcţionat, concomitent, o instituţie a statului şi un birt a fost construită, potrivit documentelor păstrate în Arhivele Naţionale de la Cluj-Napoca, la finele secolului al XVII-lea. „Acea clădire a aparţinut Primăriei Cluj sau Sfatului Oraşului, cum se numea pe vremuri. În secolele XVIII - XIX, aici a funcţionat cel mai renumit han din zonă. De asemenea, clădirea a adăpostit şi o cârciumă celebră din acea perioadă, numită în limba maghiară <Feher Lo> (Calul Bălan, n.r.)", explică Vasile Lechinţan, referent al Arhivelor Naţionale.

Incendiul mută primăria în birt

Potrivit documentelor de acum aproximativ două secole, anul 1797 a fost unul presărat de ghinioane pentru clujeni şi pentru administratorii oraşului. „În 1797, a avut loc un incendiu violent, care a distrus mai multe clădiri din Piaţa Unirii, printre care şi cea a Sfatului Orăşenesc. Nemaiexistând un alt spaţiu pretabil pentru munca desfăşurată de edili, aceştia s-au văzut nevoiţi să se mute în... cârciumă", completează referentul Arhivelor Naţionale din Cluj-Napoca. Strania situaţie a durat mai bine de 20 de ani, până prin anul 1820, când s-a construit sediul nou al Primăriei. „Nu se cunosc prea multe date de la acea vreme, însă se ştie cu exactitate faptul că clădirea respectivă a aparţinut Sfatului. Clujenii puteau să-şi plătească dările şi să rămână şi la birt, să mai pună ţara la cale cu prietenii alături", glumeşte Vasile Lechinţan. Ba, mai mult, la „Calul Bălan" muşteriii obişnuiţi ai locului puteau să dănţuiască încălziţi de vinuri alese, dar şi să se înfrupte din diversele sortimente de mâncare. „La mare cinste se aflau felurile care se bazau pe varza murată şi călită", adaugă referentul.

Birtul se transformă în edificiu cultural

Secolul al XIX-lea a adus schimbări majore în ceea ce priveşte utilitatea clădirii. Potrivit reprezentanţilor Muzeului Etnografic al Transilvaniei, clădirea a devenit „unul dintre cele mai importante edificii politice şi culturale ale Transilvaniei. Sala mare a oferit spaţiu şedinţelor publice, proceselor, balurilor şi concertelor". În celebra sală au concertat nume sonore ale muzicii, cum ar fi: Johannes Brahms, Bartok Bela, Franz Liszt, dar şi George Enescu.

În acelaşi lăcaş încărcat de istorie s-a întrunit şi Dieta Transilvaniei. „În anul 1865, aici s-a decis unirea Transilvaniei cu Ungaria. Pe urmă, anul 1894 a însemnat momentul desfăşurării celebrului proces al Memorandiştilor", mai spune Vasile Lechinţan.

În 1922, la iniţiativa Ministerului Artelor de la acea vreme, pornind de la propunerile înaintate de Coriolan Petranu, care a ocupat înalta funcţie de inspector general al muzeelor din cadrul Consiliului Dirigent Român, s-a înfiinţat la Cluj primul muzeu etnografic. Instituţia a adunat, de-a lungul celor opt decenii de activitate, zeci de mii de mărturii ale civilizaţiei tradiţionale româneşti.