Peripeţiile unei românce în jungla Amazonului, printre războinici şi prădători.„Ne-am smuls din încleştare şi am pornit-o pe drumul spre libertate“

Luminiţa Cuna a explorat zone necălcate de omul civilizat. FOTO Arhivă personală

Clujeanca Luminiţa Cuna a vizitat mai bine de 10 ani triburile din Amazon, a explorat zone cu păduri virgine şi a trăit săptămâni întregi printre indigeni care nu mai văzuseră europeni. Pentru asta, nu a ezitat să renunţe la un job bine plătit într-o bancă din New York. A cunoscut şamani şi şefi de triburi, a văzut animale exotice şi a înfruntat pericole de neimaginat.

Mânată de dorinţa de a cunoaşte locul la care visa încă din copilărie, Luminiţa Cuna s-a aventurat de mai bine de 10 ani în lumea Amazonului, locuind cu indigenii săptămâni la rând. E prima româncă, de altfel, care a cutreierat jungla marelui fluviu şi a scris o carte, „Desculţă în Amazon”, în care a prezentat o parte din aventurile sale sud-americane. 

„De mică îmi doream să umblu prin Amazon, mă fascina misterul în care era învăluită pădurea aceea distantă, incredibil de verde, clocotind de viaţă. Mereu visam că sunt în junglă, explorându-i cotloanele întunecate, cunoscându-i locuitorii misterioşi şi ei. Atunci când eşti mânat de pasiune, totul devine uşor pentru ţine, chiar dacă celor din jur, de diafara, li se pare ceva complicat sau imposibil“.

Prin ea, Luminiţa vrea să le arate oamenilor că acest colţ de lume, unul foarte puţin cunoscut, e extrem de important pentru fiecare.

Cum a ajuns acolo

Luminiţa a absolvit Mount Holyoke College din SUA cu licenţă în Economie Internaţională şi Literatură Franceză şi deţine un Master of Science în Dezvoltare Durabilă de la University of London. În prezent, este consultant manager IT la o companie importantă din SUA şi lucrează chiar la sediul ONU din New York.

În 2011, a fondat un ONG, Maloca Communities şi predă un curs online la Colorado State University pe teme de schimbări climatice, respectiv cum afectează aceste schimbări comunităţile tradiţionale.

În toţi aceşti ani, ea s-a implicat în diverse proiecte pentru conservarea şi protejarea naturii. Iar atunci când a cunoscut un şef de trib din Amazonia, care sosise în New York pentru a lua parte la o conferinţă ONU, a acceptat imediat oferta acestuia de a-i vizita tribul. Şi aşa a început marea aventură a Luminiţei într-una dintre cele mai sălbatice şi greu accesibile zone ale lumii.

Primul contact cu Amazonul a fost în Ecuador, iar prima aşezare indigenă în care a stat timp de mai multe săpătămâni a fost o comunitate quechua.

Cel mai mult a impresionat-o, la indigeni, respectul pentru natură şi comuniunea cu aceasta. „Existenţa lor, traiul lor, depind în totalitate de pădure, de ploaie, de râuri, de plantele şi de animalele sălbatice. Din această cauză ei nu consumă mai mult decât au nevoie pentru a trăi. Tot din această cauză ei au grijă de pădure, ca la rândul ei, pădurea să le ofere în continuare toate cele necesare traiului.

Este o relaţie reciprocă, circulară care a existat demult şi în satele bunicilor şi ale străbunicilor noştri, dar pe care am dat-o uitării cu repeziciune când ne-am mutat între betoanele oraşelor, muncind în birouri comode, alergând prin viaţa prea aglomerată impusă de vremurile noastre. Şi m-a impresionat respectul pentru înaintaşi şi pentru vârstnici. Ei sunt păstrătorii istoriei, ei deţin o bogăţie de cunoştinţe, de tradiţii, de sfaturi înţelepte, ei sunt cei care ne vor aminti întotdeauna cine suntem”, spune Luminiţa. 

A cunoscut reprezentanţi a zeci de triburi

În toţi aceşti ani, ea a vizitat în jur de zece triburi, însă a cunoscut reprezentanţi din mult mai multe popoare indigene. A cunoscut şi indigeni necontactaţi până acum din lumea civilizată, iar cu aceştia s-a înţeles în special prin limbajul semnelor. 

„A fost impresionant pentru mine să cunosc indigeni care au trăit mai bine de jumătate din viaţă necontactati. Nici nu îmi imaginăm că mai există oameni necontactaţi pe planeta noastră - încă mai există, în Ecuador, Brazilia şi Peru cu siguranţă. Să stai de vorbă cu un om care a trăit în miezul junglei fără să aibă contact cu lumea dinafară, care credea că tot universul era ocupat de jungla lui şi de clanurile învecinate, este o conversaţie pe care puţini oameni de pe planetă pot să o aibă”, rememorează clujeanca.

Printre atâtea peripeţii şi aventuri de care îşi aminteşte cu drag, a avut parte şi de un moment delicat, care s-ar fi putut termina urât. Asta atunci când a descoperit că ghidul care-i însoţea pe ea şi pe cei doi prieteni o înşelase.

„Am descoperit asta în mijlocul junglei, când nu prea mai aveam nimic de făcut. A trebuit să ne întrerupem călătoria şi să ne schimbăm radical planurile. Ştiu că e de aşteptat ca neplăcerile să provină de la indgeni, care au culturi radical diferite de a mea sau de la pădure, un mediu dur pentru supravieţuire. Însă întotdeauna neplăcerile au venit din lumea mea, din lumea de la oraş, din lumea civilizată”, mai spune românca.

Asta nu înseamnă că nu a înfruntat pericole şi în junglă. A trecut pe teritoriile unui trib care refuză să aibă de-a face cu lumea civilizată, dar şi cu celelalte comunităţi din zonă, iar războinicii ucid fără nicio excepţie orice străin prins. A explorat zone pline de şerpi, tarantule şi insecte veninoase, locuri în care trăiesc şi vânează prădători situaţi în vârful lanţului trofic precum jaguarii.

Peţită în junglă

Fiecare aventură a durat în jur de trei luni, exact atâta cât îi permitea viza. De fiecare dată, însă, a revenit în junglă mai motivată şi mai dornică să exploreze şi să afle lucruri noi. Nu au lipsit nici momentele nostime, unele dintre ele descrise şi în carte. Aşa s-a făcut că Luminiţa a fost peţită de soţia unui şaman pentru fiii săi.

„Eram cu prietena mea, Liana, în Ecuador, la finalul nunţii fiicei şamanului unei comunităţi pe care o vizitasem de cel puţin patru ori. În timp ce ne luam rămas bun de la familia şamanului, soţia lui ne-a luat în braţe şi ne-a făcut, entuziastă o propunere: dacă tot eram în atmosfera de nuntă, oare nu am vrea noi să ne căsătorim cu băieţii ei mai mari, unul de 15 ani celălalt de 11 ani? Ne-am uitat îngrozite la cei doi puştani de lângă noi, se pare că numai nouă ni se părea nelalocul ei diferenţa de vârstă. Când am refuzat frumos, soţia, adică potenţiala soacră, ne-a strâns şi mai tare de braţe, insistând să rămânem acolo să facem nunta. Cu greutate ne-am smuls din încleştarea ei şi am zbughit-o spre drumul care ne ducea spre libertate, fără să privim înapoi”, îşi aminteşte zâmbind Luminiţa.

Însă nici primejdiile întâlnite şi nici soţia şamanului nu au făcut-o să renunţe la a vizita din nou jungla amazoniană. Aşa cum face an de an, Luminiţa va pleca iar într-un concediu prelungit, timp de câteva săptămâni, în junglă, după care se va întoarce la New York.

„Indigenii locuiesc într-un mediu atât de crud, de dur, dar deopotrivă darnic. M-au fascinat cu modul în care s-au adaptat perfect la mediul acela ostil, neprimitor al pădurii tropicale, reuşind să supravieţuiască, să îmblânzească pădurea în folosul lor. A fost o provocare să găsesc numitorul comun cu comunităţile indigene. Lumea lor este atâta de diferită de lumea în care am crescut, nu doar locurile, ci şi modul lor de a gândi, de a se relaţiona cu alţi semeni. Să trăiesc cu ei a fost că o lungă problemă captivantă la care îi căutam mereu răspunsul, încercând, testând diferite soluţii“. Luminiţa Cuna