Pastorala episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla: „De ce, uneori, Dumnezeu permite ca tocmai cei nevinovaţi să fie asupriţi şi persecutaţi?“

Pastorala episcopului
greco-catolic de Cluj-Gherla: „De ce, uneori, Dumnezeu permite ca
tocmai cei nevinovaţi să fie asupriţi şi persecutaţi?“

Episcopul Florentin Crihălmeanu  FOTO Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla

În mesajul de Paşte, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla oferă, cu citate din cărţile sfinte, răspunsuri la câteva întrebări pe care fiecare om şi le adresează. Tema centrală a pastoralei din acest an este suferinţa dădătoare de viaţă.

„Cum reacţionez în faţa nedreptăţilor care mi se fac? Accept să fiu pedepsit pentru greşelile altora? Atunci când îmi este greu să accept Voinţa lui Dumnezeu, ce fac?“, sunt câteva dintre întrebările la care episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, caută răspunsuri. Le găseşte cu ajutorul cărţilor sfinte şi ale unor citate din „Memoriile“ lui Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor.

Câteva fragmente din scrisoarea pastorală:

„De ce, uneori, Dumnezeu permite ca tocmai cei nevinovaţi să fie asupriţi şi persecutaţi? Cum ar putea răul suferinţei şi al morţii să devină izvor de bine şi de viaţă? Unde este Dumnezeu în faţa atâtor situaţii dureroase din lume? Vom încerca în continuare să oferim un răspuns acestor întrebări la lumina misterului morţii şi Învierii lui Hristos.

(...) Anul omagial dedicat Cardinalului Iuliu Hossu ne oferă şi ocazia de a ne reaminti câteva dintre cuvintele de suflet ale celui care a gustat „paharul” suferinţei pentru credinţa în Hristos, rămânând neclintit în mărturisirea unităţii cu urmaşul Sfântului Petru în tronul apostolic al Romei. (...) Iată, aşadar, cum suferinţa omului pe pământ şi moartea pătrund în neamul omenesc şi în lume ca urmare a ispitei răului şi a păcatului omului. De fapt, păcatul, este o alegere greşită, un act de neîncredere în Dumnezeu, o dorinţă de afirmare a propriei voinţe, prin care persoana urmează, în mod liber, forţa răului. Păcatul primilor oameni, Adam şi Eva, are drept consecinţă înclinarea spre rău şi spre moarte a întregului neam omenesc. 

(...) Libertatea presupune o alegere între bine şi rău. Cel care alege binele se îndreaptă spre bine şi, evident, cel care alege răul se îndreaptă spre rău. Ispita spre rău şi înclinarea spre rău sunt cele care îndreaptă voinţa spre a face răul şi conduc la îndepărtarea de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. (...)

Am văzut că Dumnezeu răsplăteşte binele şi pedepseşte răul. Ne întrebăm atunci: de ce există situaţii în care Dumnezeul cel bun, milostiv şi drept, permite suferinţa celui nevinovat şi chiar a celui care Îl slujeşte cu fidelitate şi încredere? (...) Cum poate cineva să accepte, cu voinţă deplină, pedeapsa pentru păcatele altora?

(...) Oare totul se încheie cu triumful răului, cu moartea slujitorului drept şi nevinovat? Nicidecum. Isaia descoperă în continuare misterul planului divin cu privire la suferinţa nedreaptă şi fără sens a celui nevinovat, spunând: „pentru că şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, îşi va prelungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna lui se va desăvârşi” (cf. Is 53,10). Dumnezeu promite slujitorului Său că va primi partea sa de răsplătire, pentru că a purtat „fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa” (cf. Is 53,12). (...) Sfântul apostol Petru invită la perseverenţă în încercări pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu, oferind modelul suferinţei lui Hristos: „pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu” (cf. 1Pt, 3,18).

În caietele memoriilor sale, episcopul Iuliu Hossu descrie cum, aflându-se în detenţie la Sighet, în timpul unei percheziţii, a fost lovit de două ori cu putere peste faţă, dar a îndurat această suferinţă liniştit, alăturând-o patimilor Domnului: „Mărturisesc că n-am avut nici-o supărare, spun mai mult, m-am bucurat (...), m-am cugetat la tot ce ai pătimit Tu pentru noi păcătoşii, m-am cugetat la palma primită. Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ţie!” (cf. Memorii, p. 336-337).

Adeseori, este greu să înţelegem şi să acceptăm voinţa Domnului, care, pe moment, ni se pare crudă şi nedreaptă. Dumnezeu însă, în planul Său, are întreaga perspectivă asupra mântuirii sufletelor, El fiind Cârmuitorul istoriei, care poate învinge răul printr-un bine necunoscut de om. Dacă răul a învins în aparenţă binele, prin păcatul mândriei şi al invidiei strămoşilor Adam şi Eva, Dumnezeu învinge răul prin iubirea Sa infinită, manifestată prin ascultarea, smerenia şi supunerea, Fiului Său. În timp ce răul se impune prin violenţă stăpânitoare, binele învinge prin puterea iubirii suferitoare, slujitoare.

(...) Cum reacţionez în faţa nedreptăţilor care mi se fac? Accept să fiu pedepsit pentru greşelile altora? Atunci când îmi este greu să accept Voinţa lui Dumnezeu, ce fac?

Credinţa este cea care motivează voinţa, iar voinţa orientează libertatea noastră spre alegerea binelui. Apare astfel limpede legătura între credinţă şi viaţă. Acesta era crezul de viaţă pe care  îl afirma în repetate rânduri eminentul arhiereu, mărturisitor al credinţei, Iuliu Hossu: „credinţa noastră este viaţa noastră pentru toţi, cu ajutorul Domnului, în toată viaţa noastră, între orice împrejurări şi cu orice jertfă” (cf. Memorii, p. 135). 

(...) Pentru noi, oamenii, acceptarea suferinţei nedrepte, cu încredere în Dumnezeu şi alăturarea ei Crucii lui Hristos, va trezi în sufletele noastre bucuria credinţei şi a speranţei de a fi părtaşi Învierii Lui, după cum afirmă Sfântul Pavel: „Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Isus (...), să-L cunosc pe El şi puterea Învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, (...) ca, doar, să pot ajunge la Învierea cea din morţi” (cf. Fil 3,8-11).

Cum a învins Dumnezeu răul păcatului şi al morţii din lume? Cum pot eu să înving în lupta spirituală cu răul şi cu păcatul? Este credinţa mea un far călăuzitor pentru viaţa mea? De ce nu se poate elimina răul şi suferinţa din lume?

(...) Iubiţi credincioşi,

Ne aflăm în anul comemorativ al Centenarului Unirii Transilvaniei cu România, precum şi în Anul omagial dedicat memoriei arhipăstorului nostru de vrednică pomenire, Iuliu Hossu. Amintindu-şi de bucuria Unirii, Arhiereul nostru afirma că Biserica noastră a purtat lupta dreaptă de veacuri alături de Biserica soră, pentru unitatea neamului, a Ardealului cu Ţara Mamă, şi că „această unire binecuvântată de Domnul, pentru suferinţa de veacuri a părinţilor noştri şi a neamului întreg, a fericit sufletele tuturor şi am rostit cu toţii: Amin.” (cf. Memorii, p. 132-133)

Ne propunem în acest an omagial să continuăm seria simpozioanelor şi apariţiilor editoriale dedicate Cardinalului nostru Iuliu Hossu, precum şi să binecuvântăm o statuie a Eminenţei Sale în apropierea Catedralei „Schimbarea la faţă”, dar, cu voia Domnului, şi în alte localităţi ale Eparhiei noastre. De asemenea, dorim ca, în luna noiembrie, să organizăm un moment comemorativ care să împreuneze aniversarea a 165 de ani de la întemeierea Eparhiei de Gherla cu evocarea unor momente din viaţa ultimului episcop de Gherla, Cardinalul mărturisitor Iuliu Hossu.

În acest an în care Biserica catolică va celebra Sinodul dedicat tinerilor, Pontiful Roman ne invită să ne reamintim că prin Învierea lui Hristos, forţa iubirii divine transformă suferinţa în victoria Mântuitorului şi a noastră, cu speranţa că într-o zi vom contempla împreună, pentru totdeauna, veşnicul Izvor al vieţii şi al iubirii, din Preasfânta Treime (cf. Papa Francisc).

Vă dorim tuturor Sărbători luminate şi binecuvântate, în bucuria lui Hristos Înviat în sufletele noastre! Hristos a înviat!“

 

Mai puteţi citi:

Pastorala episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla despre ce mai înseamnă azi Paştile: „Accentul se pune mai mult pe ospăţ“

Cruci din carton la procesiunea greco-catolică din Cluj. „Este cazul să lăsăm puţin munca şi să ne aplecăm asupra sufletelor noastre“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: