Pastorala episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla despre ce mai înseamnă azi Paştile: „Accentul se pune mai mult pe ospăţ“

Pastorala episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla despre ce mai înseamnă azi Paştile: „Accentul se pune mai mult pe ospăţ“

Florentin Crihălmeanu  FOTO Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla

În scrisoarea pastorală din acest an, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, vorbeşte despre semnificaţia din ziua de azi a Paştelui şi despre rolul sărbătorilor în viaţa omului.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Ce înseamnă Paştile pentru noi, cei de astăzi?“, este întrebarea la care episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, caută răspunsuri în mesajul de Paşte.

Pasaje din pastorala acestuia:

„SCRISOAREA PASTORALĂ a PS Florentin CRIHĂLMEANU, Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, la mărita Sărbătoare a Învierii din morţi a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos

Iubiţi credincioşi,

Este ziua Învierii, este ceasul bucuriei sărbătorii, al întăririi credinţei şi al împlinirii speranţei. Este Sărbătoarea sărbătorilor, ce ne deschide nouă tuturor Calea de pe pământ la Cer.

În fiecare an, natura preîntâmpină mărita celebrare îmbrăcând haina pomilor în floare şi chemându-ne să înveşmântăm şi noi haina curată de sărbătoare. Cu suflet curat şi candele aprinse, cântăm, cu reînnoită credinţă, imnul victoriei «Hristos a Înviat!», intrând în bisericile strălucitor împodobite în lumină. Apoi, în jurul meselor bogate, familiile creştine gustă împreună bucuria comuniunii şi savurează bucatele tradiţionale, pâinea şi vinul binecuvântate, mielul, ouăle roşii, cozonacii şi alte bucate tradiţionale pregătite special pentru ziua sărbătorii…

Ar fi frumos să fie aşa în fiecare familie creştină… uneori însă, astăzi, accentul se pune mai mult pe ospăţ şi mai puţin pe înţelesul spiritual al sărbătorii. Unii se întreabă şi astăzi ce reprezintă această rânduială a Paştilor? De unde provin aceste tradiţii? Ce importanţă ar putea avea pentru mine, astăzi, participarea la aceste slujbe, ritualuri?

Sunt întrebări la care chiar Dumnezeu a oferit încă din timpul Vechiului Testament un răspuns clar şi limpede.

Apoi, în timpul Noului Testament, prin Moartea şi Învierea Domnului Isus Hristos, ritualul Paştilor se reînnoieşte şi primeşte un sens definitiv, ce se actualizează la fiecare sărbătoare a Paştilor până astăzi, pentru fiecare dintre noi. Sunt, de fapt, trei etape importante în evoluţia sărbătorii Paştilor, pe care le vom parcurge pentru a înţelege că Paştile Domnului înseamnă de fapt şi Paştile noastre, trecerea Domnului prin viaţa noastră.

1. PAŞTILE EVREILOR – TRECEREA DOMNULUI

(...) Care este, de fapt, originea sărbătorii Paştilor? Cartea Exodului (Ieşirii) ne spune cum fiii lui Israel se aflau în Ţara Egiptului slujind ca sclavi. Dumnezeu îl trimite pe alesul Său Moise pentru a elibera poporul, dar Faraonul se împotriveşte. Atunci, Domnul, după ce trimite pedepse asupra egiptenilor, decide să intervină în mod miraculos pentru a-şi elibera poporul. Dezvăluindu-i lui Moise planul Său, Domnul îi arată importanţa acestui eveniment miraculos ca o reînnoire, un nou început, care conferă o nouă origine timpului: «luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului» (cf. Ex 12,2). Apoi, îi oferă detalii rituale ce vor trebui respectate. Domnul prescrie ca fiecare cap de familie să-şi aleagă ca animal de jertfă un miel de un an, de parte bărbătească, fără cusur, pe care să-l înjunghie în ziua a 14-a a lunii, către seară (cf. Ex 12,6). În continuare, îi prezintă modul de preparare şi consumare a jertfei. Trupul mielului se va frige, dar fără a i se zdrobi vreun os, iar cu sângele lui se vor însemna porţile caselor evreilor. Cina se va lua în grabă, îmbrăcaţi ca pentru drum, având chiar şi toiagul în mână.

(...) Sărbătoarea Paştilor va rămâne cea dintâi şi cea mai importantă celebrare liturgică a poporului lui Israel, ce va marca începutul unei noi alianţe cu Dumnezeu. Trecerea (...) La nivel personal, evreul care participă la ritualul sărbătorii Paştilor ia parte la acel eveniment fondator prin care Dumnezeu, alegând un popor, l-a eliberat de sclavie şi l-a condus pe parcursul istoriei. Trăind experienţa Paştilor Domnului, persoana retrăieşte bucuria eliberării şi a ocrotirii divine, atât la nivel comunitar, cât şi la nivel personal. Astfel, se reînnoieşte încrederea în eliberarea definitivă a poporului lui Dumnezeu şi speranţa arătării gloriei Sale prin Mesia, Unsul Domnului.

La ceasul sărbătorii, familiile se reunesc solemn în jurul mesei pregătite conform tradiţiei Paştilor. La întrebarea rituală a fiului: «Ce înseamnă ritul acesta? De ce această noapte este mai deosebită decât celelalte?», răspunde capul familiei, cu citate din Sfânta Scriptură ce amintesc minunile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru poporul Său. Apoi, ceremonialul continuă cu consumarea rituală a alimentelor rânduite (pâinea azimă, vinul, mielul fript, ierburile amare şi sosul), ca şi cum aceea ar fi noaptea Trecerii Domnului, a eliberării lor. (...)

Meditând asupra ritualului Paştilor Domnului şi aplicând pentru viaţa noastră spirituală, ne întrebăm:

Cum celebrau evreii Paştile Domnului? Care considerau evreii că sunt evenimentele fondatoare ale istoriei şi credinţei lor? Care este rolul celebrării evenimentelor fondatoare, al sărbătorilor?

Care sunt „evenimentele fondatoare” ale vieţii mele? Care este rolul celebrării „evenimentelor fondatoare” din viaţa mea? Sărbătoresc împreună cu familia sau prietenii evenimentele acestea?

(...) Şi atunci, ne întrebăm, din nou, ce înseamnă Paştile pentru noi, cei de astăzi? Paştile sunt trecerea noastră spre ceea ce nu este trecător, spre Dumnezeu care rămâne în veci, prin mijlocirea harurilor pătimirii Domnului nostru Isus Hristos şi a glorioasei Sale Învieri.

Aşadar, dacă astăzi fiii noştri ne întreabă: ce înseamnă acest ritual? De ce trebuie să participăm la această sărbătoare? Care este semnificaţia ei? Să răspundem, cu bucuria celor înviaţi cu Hristos prin Botez, că este cea dintâi sărbătoarea a noastră, a creştinilor, şi cea mai importantă, în care Hristos a Înviat pentru ca noi să putem trece de pe pământ la Cer. (...)

Acum, la încheierea itinerariului nostru spiritual să ne întrebăm: Cum devin Paştile lui Hristos Paştile noastre? Cum se face trecerea noastră de pe pământ la Cer? Ce importanţă are pentru mine apropiata sărbătoare a Paştilor? Cum mă pregătesc? (...) Deci, reluând, putem afirma: pentru că este Ziua Învierii, să ne îmbrăcăm în lumină, să ne curăţim sufletele, pentru că este Trecerea Domnului, sunt Paştile Domnului, căci din moarte la Viaţă şi de la cele pământeşti la cele cereşti, Hristos, Dumnezeul nostru, ne-a trecut şi pe noi, cei care cu credinţă şi speranţă intonăm cântarea de învingere: «Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!».

Cu suflete pline de lumină, să trecem cu Hristos prin moarte spre Viaţă, cu speranţa că la ceasul rânduit, alături de Cel Înviat, vom celebra Ospăţul Mielului Ceresc! La Trecerea Domnului prin viaţa noastră, vă doresc sărbători binecuvântate, iar bucuria Învierii să anime toate zilele vieţii noastre!“.

 

Mai puteţi citi:

Cruci din carton la procesiunea greco-catolică din Cluj. „Este cazul să lăsăm puţin munca şi să ne aplecăm asupra sufletelor noastre“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: