Oraşul cu cele mai mari chirii din ţară are 50.000 de studenţi fără cămin: „chiriile sunt la nivelul Vienei”. Care sunt soluţiile
0Cele mai mari patru universităţi din Cluj-Napoca - Babeş-Bolyai, Universitatea Tehnică, Ştiinţe Agricole şi Universitatea de Medicină - au 71.000 de studenţi, care au la dispoziţie circa 15.000 de locuri în cămin. Singura asociaţie de chiriaşi din România, înfiinţată la Cluj-Napoca, susţine că piaţa trebuie reglementată şi, pe lângă soluţiile pe termen lung, propune şi o măsură care de mâine ar putea îmbunătăţi lucrurile.
„Să îmi ziceţi şi mie, de ce costă următorul apartament de 2 camere 650 de euro. E frumos şi modern? Da. E decomandat? Da. E în Gheorgheni? Da. Şi cam atât. Eu nu aş da mai mult de 400€ pentru el... Totuşi nu suntem în Berlin...”, scrie pe pagina de Facebook „Chirii Police”- apărută în urmă cu câteva săptămâni la Cluj-Napoca. Conform un studiu realizat de portalul Imobiliare.ro la finalul lunii august, „Clujul concurează în mod vizibil Bucureştiul şi pe acest segment de piaţă”.
„În capitala Transilvaniei, preţul mediu solicitat pentru o garsonieră din arealul semicentral ajunge la 450 de euro pe lună – nivel perfect similar cu cel de pe Lipscani, în Bucureşti”, se mai arată în studiul amintit. În zonele semi-centrale, precum Calea Turzii (260 de euro pe lună), urmată de cartierul Andrei Mureşanu (255 de euro pe lună), preţurile sunt mai rezonabile. În zonele de cartier se găsesc cele mai accesibile preţuri: Dâmbul Rotund (108 euro pe lună), Baciu (138 de euro pe lună) şi Grigorescu (149 de euro pe lună), conform portalului amintit. La mare căutare pentru chirii sunt apartamentele cu două camere. Preţurile variază între 600 de euro pe lună(în zone rezidenţiale nou construite precum Borhanci) şi 225 de euro (zonele de cartiere mărginaşe).
Circa 50.000 de studenţi fără loc în cămin
Clientela principală a proprietarilor de apartamente din Cluj-Napoca sunt studenţii. Cele mai mari patru universităţi din oraş (Babeş-Bolyai, Universitatea Tehnică, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Universitatea de Medicină) au anul acesta nu mai puţin de 71.000 de studenţi, care au la dispoziţie circa 15.000 de locuri în cămin. Rămân 56.000 de studenţi, adică 78%, care au nevoie de o chirie de pe piaţa liberă.Dacă îi scădem pe cei originari din Cluj-Napoca şi îi luăm în considerare pe stundeţii de la celelalte universităţi (Universitatea de Arte şi Design, Academia de Muzică, Universitatea Sapientia, plus trei universităţi private), putem aproxima numărul de studenţi care au nevoie de un loc de cazare la 50.000.
Cea mai mare universitate din oraş – Babeş-Bolyai unde învaţă 40.000 de studenţi anul acesta pune la dispoziţie 6.000 de locuri în cămine la tarife între 100 şi 120 de lei luna în camere cu 2-5 paturi. Numărul de cereri de cămine este de circa 9.000, cu menţiune că depun solicitări doar cei care îndeplinesc anumite condiţii (în special mediile contează). Ultimul cămin construit de UBB a fost inaugurat în 2012.
La Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca învaţă circa 20.000 de stundeţi, dintre care 5.000 vor prinde anul acesta un loc în cămin. Nu mai puţin de 10.000 de studenţi au făcut cerere pentru cămin.
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” pune la dispoziţia celor 6.826 de studenţi 2.500 de locuri de cazare în cămine. Anul acesta au fost depuse 2.560 de cereri pentru cămin.
La Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) sunt înscrişi 4.339 de studenţi care au la dispoziţie 1.434 de locuri în cămine.
„Numai o parte dintre locuitorii oraşului îşi permit o chirie mai mare ca în Bucureşti”
În condiţiile menţionate mai sus, la Cluj-Napoca a apărut, în primăvara, acestui an Asociaţia Chiriaşilor Cluj, un grup informal care luptă pentru drepturile celor care locuiesc în chirie.
În anunţul de înfiinţare a Asociaţiei se arată: „În Municipiul Cluj-Napoca aproximativ 5 din 6 studenţi sunt nevoiţi să locuiască cu chirie, iar trei sferturi dintre muncitori lucrează pentru un salariu sub cel mediu. Clujul se plasează însă în topul oraşelor cu creştere economică şi potenţial de dezvoltare din ţară. Cu toate acestea numai o parte dintre locuitorii oraşului îşi permit să plătească o chirie simţitor mai mare ca în Bucureşti sau Timişoara.” Adevărul a vorbit cu Alexandru Boguş, fondatorul Asociaţiei Chiriaşilor din Cluj despre soluţiile care pot fi găsite la această criză.
Doar 30% dintre studenţi au loc în cămin la nivel naţional
Cum vede Asociaţia Chiriaşilor Cluj situaţia imobiliară a oraşului acum la începutul unui nou an studenţesc?
„Situaţia este extrem de complexă şi unul dintre punctele centrale pe care încercăm să le deconstruim este retorica cererii şi ofertei, care spune că situaţia e normală: dacă nu sunt destul de multe apartamente, creşte preţul şi atunci stă la Cluj cine-şi permite. Noi am încercat să arătăm că, sigur, există cerere şi ofertă care reglează piaţa, dar trebuie să vedem un pic şi cum s-a ajuns la această situaţie în care proprietarii au o poziţie de forţă, putând să crească preţurile, fără a exista pârghii din partea chiriaşilor de a le limite. Principala problemă este lipsa de investiţii a statului, administraţia centrală şi locală în locuinţe. Avem cea mai mică medie europeană de locuinţe sociale. Am lăsat toată sarcina de locuire pe seama dezvoltatorilor privaţi care nu o vor face decât atunci când vor vedea profit pe piaţă. Această abdicare a statului de a oferi locuire ca drept fundamental, nu ca o marfă pe piaţă, este o mare problemă.
Aceeaşi tip de problemă o au şi universităţile. Dacă de la începutul anilor 90 numărul studenţilor a crescut de 3 ori, fondul locativ al universităţilor nu a crescut deloc în acelaşi ritm, tu ca universitate ai profitat că au venit studenţi mai mulţi şi mai buni, eşti cea mai mare universitate din România, dar tu ai nu ai construit cămine noi.
S-a ajuns la chirii de nivelul celor din Viena. În zona mea, în apropiere de Gară s-a ajuns la 500 de euro două camere.
Voi aveţi o statistică privind cât la sută din cererile studenţilor pentru cămin sunt acoperite de universităţi?
Cererile sunt determinate de posibilitatea de a accede la un loc. Eu nu voi depune cerere dacă ştiu că sunt a o suta roată la căruţă. Dacă ştiu că sunt 100 de studenţi în faţa mea din punctul de vedere al îndeplinirii condiţiilor de primire a unui loc în cămin este clar că nu voi mai depune. Există un studiu pe ţară realizat de Ministerul Educaţiei acum un an în care se arată că sunt locuri în cămine doar pentru 30% dintre studenţi. Problema e că vor ajunge oameni în stradă când se va regla piaţa aberantă care este acuma.
Care sunt soluţiile pentru care militaţi voi?
În primul rând noi cerem reluarea rolului statului în piaţa imobiliară ca să tempereze inegalităţile inerente funcţionării nereglementate a pieţei. Pieţele nereglementate nu se auto-nivelează singure, ci produc crize din care rezultă oameni ajunşi în stradă. Problema e că vor ajunge oameni în stradă când se va regla piaţa aberantă care este acuma.
În ceea ce priveşte situaţia de la Cluj-Napoca, noi credem că soluţia este, în linii mari, elaborarea unei strategii locale de locuire în care toţi actorii care doresc să contribuie să aibă posibilitatea să se implice. Ar trebui ca Primăria să-şi asume că va investi fonduri publice pentru construirea de noi locuinţe, pentru sporirea fondului de locuinţe sociale şi ANL, iar în această strategie ar trebui să existe un memorandum şi din partea universităţilor care se fie obligate să sporească fondul de cămine în măsura în care doar 30% dintre studenţi beneficiază acum de cămin. O modalitate facilă de creştere a fondului locativ al Primăriei este parteneriatul public-privat şi ştiu că au existat proiecte de genul acesta, care nu au ajuns să fie finalizate.
De asemenea, pentru categoriile defavorizate ar fi importantă subvenţionarea chiriilor, pentru ca aceştia să nu trebuiască să plătească preţurile vehiculate în Cluj. În Bucureşti se face subvenţionarea chiriilor pentru persoanele defavorizate, iar în alte ţări se practică asta la scară largă: orice cheltuială cu locuirea care depăşeşte 30% din venitul tău este subvenţionată de stat. În Cluj-Napoca, o familie cu venit minim pe economoe plăteşte în jur de 80% pe chirie, dezastruos. La venitul mediu, se ajunge aproape de 60%, e dublu faţă de unele state europene.
Există soluţii şi pe termen scurt?
Poţi să încerci să scoţi agenţiile imobiliare din schemă pentru că şi acolo se duc o mare parte din bani. Dacă s-ai înfiinţa o asociaţie imobiliară a chiriaşilor fără niciun fel de cost, pentru că beneficiază toată lumea de ea, asta ţi-ar elimina comisioane importante. Apoi, principalul rol în creşterea chiriilor în au agenţiile imobiliare. Tot ceea ce ştim privind preţurile de pe piaţă ne este servit de studiile făcute de agenţii. Este ca şi cum ai merge la brutar să-l întrebi cât de bună este pâinea lui. Acestea lucrând pe comision au un interes în a creşte preţurile. Nu există un studiu de stat independent. În Cluj-Napoca, sunt acum circa 300 de agenţii imobiliare care trăiesc din aceste comisioane.
O altă problemă care trebuie rezolvată este faptul că peste 70% dintre chirii sunt la negru. Într-un raport al ANAF din 2015 se arăta că sunt vreo 30.000 de contracte de închiriere la nivel de ţară, ceea ce e o glumă sinistră. Există o imensă evaziune fiscală.
Există mentalitatea că cel care dă în chirie îţi face un favor, dar de fapt el face o activitate profitabilă ce trebuie taxată.
Ce face Asociaţia Chiriaşilor concret?
Am organizat discuţii, proiecţii încercând să promovăm mai mult problema asta, ca să fie cât mai mulţi oameni care să gândească un pic critic situaţia, nu doar în termeni de „e cerere şi ofertă” sau „cine nu poate, să plece”. Vrem să aducem în discursul public o analiză mai nuanţată. Am făcut lobby faţă de parlamentari de Cluj precum Adrian Dohotaru, Horia Nasra, Csoma Botond, care au şi depus o iniţiativă legislativă legată de legea locuirii.
Pentru a stimula primăria să acţioneze, aşteptăm să fim o masă critică un pic mai mare, pentru a nu avea răspunsuri de genul că „nu există o problemă”. Vrem să fim mai mulţi decât contestatarii de serviciu pe care ne ştie Primăria de 20 de ani pentru acţiunile la care am participat. Sunt foarte mulţi oameni nemulţumiţi şi vrem ca împreună să putem face un pic mai multă presiune pe Primărie. Ne gândim la manifestaţii, evenimente, marşuri sau manifestaţii.
Baza grupului, adică cei care suntem activi, e formată din 8 oameni, sunt 20-30 în grupul extins care ne mai poate ajuta şi mai există câteva sute de oameni pe care îi ţinem implicaţi cu mesajele pe care le transmitem. Mişcările sociale pe chiriaşi se creează foarte greu, durează foarte mult să se dezvolte şi de aceea nu avem aşteptări foarte mari din punctul de vedere al participării la evenimentele noastre.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
