Operaţiunea Gunnerside. Cum au schimbat 11 soldaţi soarta celui de-Al Doilea Război Mondial
0
La începutul anului 1942, specialiştii Reich-ului realizaseră deja progrese importante în tentativa lor de a produce o armă nimicitoare, care ar fi putut să le ofere naziştilor un avantaj decisiv faţă de aliaţi.
Germania lui Hitler a a fost foarte aproape să obţină prima bombă atomică, înaintea americanilor, conform unor documente istorice. În cazul în care nemţii ar fi reuşit să finalizeze această armă la termenul stabilit, soarta războiului ar fi fost, probabil, alta.
În primele luni ale anului 1942, veştile care le soseau trupelor aliate nu erau deloc încurajatoare. Germanii deţineau supremaţia în vestul continentului, după ce atacaseră şi ocupaseră inclusiv Franţa şi se părea că Marea Britanie urma să fie următoarea victimă. În acelaşi timp, pe frontul de Est, trupele germane avansau adânc în inima fostului URSS şi ameninţau să ocupe întreaga ţară.
Între timp, spionii americani şi cei britanici, ajutaţi de luptătorii rezistenţei norvegiene, obţinuseră informaţii noi din tabăra duşmană. S-a confirmat astfel că germanii făcuseră progrese importante la uzina chimică de la Vemork, în Norvegia, unde produceau apa grea, esenţială pentru realizarea bombei atomice. În 1941, britanicii eşuaseră în tentativa de a arunca în aer fosta centrală norvegiană, ocupată de nazişti, astfel că ultimii păreau de neoprit.
Misiune imposibilă
Potrivit the conversation.com, colonelul norvegian, Leif Tronstad, regent al armatei regale, s-a ocupat de toate detaliile noii misiuni. Tronstad le-a ţinut un discurs scurt soldaţilor norvegieni care erau gata să-şi rişte viaţa pentru a arunca în aer uzina. După ce le-a înmânat pasilele letale pe care fiecare soldat trebuia să le înghită în cazul în care ar fi fost capturat de inamic,acesta a mai adăugat doar câteva cuvinte: „Nu vă pot spune de ce această misiune este atât de importantă, dar dacă veţi reuşi, veţi rămâne în memoria Norvegiei o sută de ani”.
11 eroi
Şase soldaţi norvegieni au pornit la drum, iar pe traseu erau aşteptaţi de alţi patru. Toţi foarte bine antrenaţi, în cele mai grele condiţii şi pentru cele mai dificile misiuni.
Într-o primă fază, ei s-au deplasat cu schiurile, prin locuri ştiute doar de rezistenţa norvegiană, iar astfel au reuşit să înşele vigilenţa germanilor. Ulterior, lor li s-a alăturat încă un norvegian, spion. Ajunşi în preajma uzinei, care se afla pe un deal greu accesibil, micul grup a decis să aştepte lăsarea întunericului. Era noaptea de 27 spre 28 februarie când temerarii scandinavi au traversat râul îngheţat ajungând într-o adevărată prăpastie, iar de acolo şi-au început ascensiunea pe stâncile abrupte, exact în locul în care santinelele germane nu s-ar fi aşteptat să fie surprinse.
Au reuşit acolo unde nu au putut trupele britanice de elită
Apoi, nordicii au reuşit apoi să se furişeze în uzină şi să găsească drumul către sala de producţie a apei grele, bazându-se pe hărţile oferite de muncitorii care făceau parte din rezistenţa norvegiană. Şi n-au pierdut nicio secundă: au fixat rapid explozibilii în locurile dinainte stabilite, după care şi-au început cursa contra cronometru pentru a părăsi uriaşa bază ce stătea să explodeze.
Ajunşi în afara uzinei, tinerii s-au împărţit în grupuri mici îndreptându-se iniţial spre Suedia, după care au revenit la unitatea norvegiană din care făceau parte şi care era staţionată în Marea Britanie.
Uriaşa explozie de la Vemork a nimic practic uzina aflată sub controlul nemţilor, însă cel mai important a fost că a zădărnicit eforturile lui Hitler de a obţine o armă ce ar fi putut să fie decisivă în cel de-Al Doilea Război Mondial. Pierderea suferită de Germania a fost imensă, iar programul secret al cercetătorilor nazişti a fost suficient de mult întârziat prin această operaţiune încât Reich-ul să nu-şi mai atingă ţelul la Vemork.
Se încarcă comentariile...
