Omul care l-a făcut pe Klaus Iohannis „preşedinte“ pe Facebook are o nouă provocare. Propunerea lui ar schimba modul în care gândesc elevii români
0
Vlad Tăuşance (35 de ani) este cunoscut drept specialistul care a coordonat comunicarea online a candidatului la preşedinţie Klaus Iohannis, reuşind să-i aducă acestuia mai mulţi fani pe Facebook decât are Angela Merkel sau Francois Hollande. Activitatea care-i aduce cea mai mare satisfacţie este cursul de creativitate pe care l-a conceput şi pe care îl predă oamenilor de afaceri, dar şi elevilor din România.
Vlad Tăuşance (35 de ani) a rămas în afara politicii după ce a fost unul dintre oamenii care au contribuit în mod decisiv la alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României. El a coordonat strategia online a campaniei electorale, aducându-i lui Iohannis mai mulţi fani pe Facebook decât au Angela Merkel sau Francois Hollande, dar şi clipuri cu un milion de unici şi peste 100.000 de share-uri, surclasând astfel vedete precum Inna sau politicieni precum Brack Obama. După alegeri, Tăuşance a revenit la una dintre pasiunilesale mai puţin cunoscute – creativitatea. Împreună cu o colegă a conceput un curs intensiv de creativitate, pe care l-a predat oamenilor de afaceri. De anul acesta, proiectul s-a îndreptat spre educaţie, domeniu despre care Tăuşance crede că are foarte mare nevoie de creativitate. Noua sa provocare este introducerea orei de creativitate în programa şcolară.
FOTO dreapta: Klaus Iohannis şi Vlad Tăuşance. (Arhivă personală)
Fitness pentru creativitate
Sunteţi cunoscut ca specialist în comunicare – omul care a coordonat campania electorală online a candidatului la preşedinţie Klaus Iohannis. De când preocuparea pentru educaţie?
Acum circa 3 ani şi jumătate, Fundaţia „Friedns for Friends” ne-a contactat pe Sandra Ghiţescu şi pe mine pentru a face curs de creativitate aplicată. Obiectivul lor pe termen lung era să transforme creativatea într-o trăsătură de ţară. Eu eram atunci freelancer, ca şi acum de fapt, făceam consultanţă, management de proiecte, platforme online – adică zone care mi-au adus mai puţină satisfacţie. Făcusem şi presă înainte. Proiectul mi-a făcut cu ochiul. Era un domeniu nou şi, cum îmi place să fac chestii noi, am zis hai să încerc. Sandra, pe de altă parte, era familiarizată cu partea de training. Proiectul se numeşte „Creative Fitness Studio” şi se concentrează pe creativitatea aplicată oamenilor din zona de business, antreprenoriat, profesioniştilor la început de carieră sau maturitate. Din acest proiect a evoluat „Ora de creativitate”, care se aplică în educaţia din şcoli şi licee.
Creativitatea aplicată, pentru că despre asta vorbim, nu înseamnă inspiraţie, aia nu se învaţă, fiind înnăscută. Noi propunem nişte abordări creative pentru o problemă reală. Dacă tu nu vii la curs cu ceva ce vrei să rezolvi, ci doar aşa să înveţi anumite chestii, n-o să-ţi iasă.
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Practic tu ai scris un curs de creativitate?
Sandra Ghiţescu şi cu mine am făcut designul cursului. Noi nu-l vedem ca pe un curs, ci ca pe o experienţă de învăţare. Sunt, practic, nişte ateliere, în cadrul cărora se pun în practică circa 30 de exerciţii inventate de noi cap-coadă, unele adaptate după metode de afară, dar marea majoritate sunt ale noastre sau, aş zice, modul în care le aplicăm este al nostru. Aceste exerciţii s-au dezvoltat organic. Am citit masiv despre educaţia nonformală, despre creativitate, metode, exerciţii, strategii etc. Am pornit cu 12 exerciţii, dar fiecare provocare mai aducea 2-3 în plus. Practic, adaptăm exerciţiile în funcţie de nevoile beneficiarilor– fie că sunt destinate mediului de business, fie pentru şcoli. A durat cam un an să punem metoda la punct, să dezvoltăm mai multe variante de program. Sunt exerciţii care funcţionează pentru orice domeniu, de la business, la educaţie. Funcţionează de la o vârstă şi de la un nivel de intenţie în sus. Creativitatea aplicată, pentru că despre asta vorbim, nu înseamnă inspiraţie, aia nu se învaţă, fiind înnăscută. Noi propunem nişte abordări creative pentru o problemă reală. Dacă tu nu vii la curs cu ceva ce vrei să rezolvi, ci doar aşa să înveţi anumite chestii, n-o să-ţi iasă. Următorul pas este să edităm un mic manual de creativitate aplicată, să ieşim pe zona de publishing, pe zona de jocuri.
Cum îşi ia Bacul o persoană creativă
Hai să luăm o problemă actuală – cum să iau Bacul. Cum ar suna o abordare creativă?
Mai degrabă aş merge pe formularea „cum să învăţ pentru Bac, dacă nu am timp” sau „cum să învăţ pentru Bac, păstrându-mi pasiunile”. Plecând de la exerciţiile amintite se pot genera idei creative, dar şi strategii de implementare. Noi şi toată lumea care teoretizează creativitatea am rupt procesul creativ în 4 segmente:
Analiza problemei şi în acest proces poţi să fii foarte creativ, deşi n-ai zice; problema este, de multe ori, că nu ne uităm pe toate feţele. De fapt, poate tu ai timp suficient să înveţi pentru Bac, dar ţi-l manageriezi prost sau nu e problemă de timp, ci de eficienţă; sau nu înveţi la orele potrivite ale zilei etc. Aceste elemente le afli din analiză, punând întrebări. O metodă folosită în analiză este punerea întrebării „De ce” până la reducerea la absurd. De exemplu, luăm problema „nu am bani”. De ce n-am bani? Pentru că nu câştig suficient. De ce nu câştig? Pentru că e jobul prost plătit. De ce e prost plătit? Pentru că e în industria greşită. De ce lucrezi în industria greşită? Pentru că mi-e frică să fac pasul către altceva. Deci, asta e de fapt problema. Atunci, analizezi domeniile în care ai putea face mai mulţi bani. Şi aşa mai departe.
Următorul proces este generarea de idei – care e zona cea mai spectaculoasă; avem un fel de tehnici de brain storming dezvoltate de noi şi de exerciţii care te ajută să vii în jumătate de oră cu 10 sau 30 de idei, cu care ai veni în mod normal după 8 şedinţe la muncă.
Apoi, vine partea de dezvoltare, în care iei aceste idei şi începi să le transformi în platforme, în planuri pe termen lung.
Şi ultimul proces este implementarea. Hai să vedem care sunt ameninţările în povestea asta, cum am putea să le folosim ca să gândim nişte paşi tactici care să funcţioneaze, cum putem gândi o strategie mică, sau una macro, cum putem scala chestia asta.
Vlad a prezentat proiectul "Ora de creativitate" la Cluj-Napoca
Cum adaptăm aceste patru procese la problema „Nu am timp să învăţ la Bacalaureat”?
Un exerciţiu care s-ar putea face este „Lumea pe dos”. Iei toate lucrurile pe care le ştii despre învăţatul la Bac: se învaţă după cursuri redactate de profesori, se învaţă citind, se învaţă dimineaţa două ore şi seara două ore, se învaţă de unul singur. Listezi status quo-ul (starea de fapt-nr) ca la un produs, iar apoi îl întorci pe dos. Cum ar fi dacă nu am învăţa seara, pentru că dimineaţa avem creierul mai odihnit. Dacă de obicei începi cu subiectul cel mai greu, cum ar fi să începi cu cel mai uşor. Alternează-le şi bagă un pic de sport între ele. Cum ar fi să nu înveţi singur, ci să înveţi cu colegii. Să inventăm o zi pe săptămână în care învăţăm împreună. Sau dacă înveţi la engleză, poate vrei să te împrieteneşti cu cineva de peste graniţă care să-ţi corecteze accentul; el primeşte la schimb informaţii despre România şi poate îl primeşti în vizită la vară. Dacă nu reţii foarte bine în scris, înregistrează-ţi textele şi puneţi-le ca pe audiobookuri. Dacă nu vrei să citeşti piesa de teatru, hai să găsim adaptarea radiofonică sau un film. Hai să vedem poate sunt nişte jocuri de cultură generală care te pot ajuta. Hai să băgăm un quiz night cu colegii şi cine câştigă nu plăteşte pizza.
Pleci de la status qvo îl întorci pe dos şi vezi ce-ţi iese de acolo. După care noi mai avem o chestie, asta e varianta super-scurtă pe care o adoptăm când ne cer oamenii să-i asistăm la un brain storming; se numeşte CALEA, acronim care vine de la cuvintele contrast, audienţă, legitimitate, ecou şi aderenţă. Îi dai ideii tale puncte de la 1 la 5 în funcţie de aceste caracteristici. E ideea asta ieşită din comun? Are o audienţă, se va bucura cineva de ea, o va înţelege cineva? Sunt eu om potrivit să facă asta? E genul de idee care să genereze ecou, reacţii în social media, să mă copieze alţii, să mă citeze? E genul de idee care poate genera aderenţă? poate aduna oameni în jurul ei? Vor veni colegii în jurul meu s-o aplicăm împreună? poate fi scalată şi dezvoltată? Acesta este un exemplu de modul de o oră, în care nişte oameni vin cu o problemă şi tot ei vin şi cu soluţiile, bine-înţeles asistaţi de trainer. Cam acesta e procesul.
„Copiii ştiu mai bine universul Game of Thrones decât istoria medievală europeană pentru că le-a fost prezentat într-un anumit mod”
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Săptămâna creativă - un proiect care vrea să aducă creativitatea în şcoli
Creativitatea întâlneşte şcoala
Cum a fost experienţa punerii în aplicare a exerciţiilor de creativitate în educaţie?
S-a întâmplat anul acesta, în aprilie, în timpul „Săptămânii altfel” într-un proiect iniţiat de Samsung România alături de două agenţii. Am făcut un demo adaptat la educaţie şi l-am prezentat la mai multe şcoli. Implementarea s-a făcut la patru şcoli din Bucureşti, eu am fost la două, iar colega mea Sandra la alte doua. Am stat trei ore cu elevii şi am adaptat exerciţiile la cerinţele profesorilor. De exemplu, un profesor a spus că vrea ca elevii să facă un exerciţiu de toleranţă. Era un liceu cu profil de turism. Le-am spus să facă o listă a ţărilor pe care le urăsc. Apoi, le-am dat sarcina de a organiza o vizită oficială în România a unei delegaţii din acea ţară. Cursul a fost aşa de reuşit că la final, un elevi a venit şi mi-a zis: „Domnu Vlad, am vrea să facem asta la toate materiile”.
Ce materii se pot preda folosind metode creative?
Foarte multe materii pot fi predate astfel, poate chiar şi matematica. Eu aş fi învăţat integrale dacă erau puse într-un scenariu în care cunoaşterea acestora urma să-mi folosească. Dacă-mi zicea cineva: <<dacă ştii integrale, poţi să-ţi optimizezi şansele la Bac calculând timpii medii de învăţare, programul profesorilor, ziua în care e examenul şi nu ştiu ce alte date>>. Elevii învaţă mai uşor dacă le arăţi că informaţiile se pot aplica. Dacă le predai macroeconomie, explică-le cum e cu Grexitul, de exemplu.
Copiii şi adulţii sunt încântaţi să înveţe istorie de la History Channel sau de la Discovery pentru că le sunt prezentate într-o modalitate atractivă. Copiii ştiu mai bine universul Game of Thrones decât istoria medievală europeană pentru că le-a fost prezentat într-un anumit mod. Unii învaţă istorie din jocul Civilization, iar de când a apărut „Gladitator” tinerii au devenit interesaţi de istoria Romei. Dacă pui informaţia în context, daca o pui într-un scenariu mişto, îi faci să înveţe.
„Profesorii ar trebui să aibe şansa de a deveni manageri mai buni, de a-şi dezvolta un pic filonul antreprenorial”
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Cum îi ajută acum concret pe profesori „Ora de creativitate”?
Chiar acum pot intra pe siteul oradecreativitate.ro unde au exerciţiile de creativitate pe care le-am pus la punct, recomandări de resurse online, softuri gratuite, se dă totul gratis. Exerciţiile sunt explicate şi se pot pune în aplicare. Argumentul << nu avem bani>> nu mai funcţionează. Am avut deja zeci de mii de vizite pe site. E mai mult decât încurajator.
În plus, planul este să să scalăm proiectul, adică să facem training cu cât mai mulţi profiesori şi practicieni de trainig pentru ca metodele să poată fi livrate mai departe. Pentru anul viitor când va fi „Săptămâna altfel” vrem să avem, dacă se poate, 100 oameni care să poată facilita un astfel de atelier în ţară. Apoi, vrem să scotem un manual şi să rafinăm sisteul. Deocamndată totul este gratuit pentru beneficiarul final – adică şcolile – pentru că avem un partener precum Samsung care susţine proiectul.
Cum ar schimba educaţia
Spune-mi trei schimbări importante pe care le-ai aduce sistemului de Educaţie?
Profesorii ar trebui să aibe şanse de a deveni manageri mai buni, de a-şi dezvolta un pic filonul antreprenorial. Nu vorbesc aici numai de directori, ci şi de toţi profesorii. Toţi trebuie să bifeze activităţi extracurriculare pentru titluarizare, grad etc. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, schimbarea în educaţie s-ar putea face cu o intervenţie cu costuri mai mici decât o reformă macro. Profesorii trebuie să înţeleagă ce înseamnă un buget, care-s opţiunile laterale de obţinere de fonduri, cum se pot aduce activităţi noi şcoli. În Bucureşti am văzut pe viu acest lucru. Sunt şcoli care au laboratoare dotate cum nu sunt la facultăţi. Sunt şcoli care au parteneriat cu Vodafone şi au literatura universală descărcabilă pe tabletă. Este adevărat că nu toţi profesorii au acest talent antreprenorial, dar nu îţi trebuie mulţi la o şcoală, îţi trebuie doi-trei.
Cum îi motivezi pe profesorii care şi aşa au salarii mici să facă o activitate suplimentară?
Dacă vin la tine şi zic: <<hai să facem nişte cursuri în plus, pe lângă ce este în programă>>, o să-mi zici: <<lasă-mă în pace, n-am timp >>. Dar dacă îţi zic:<<cursurile îţi oferă posiblitatea de a fi plătit, cum sunt astea de pe POSDRU, îţi oferă posibilitatea să călătoreşti, poţi obţine decontarea telefonului sau netului pe mobil. Parcă altfel te motivează. Aici nu vorbim de muncă voluntară, pentru că antreprenoriatul înseamnă câştig. Depui un proiect şi te bugetezi. Nu te împiedică nimeni să câştigi nişte bani.
Te va ajuta şi la partea materială şi la cea de dezvoltare socială. Nu se rezumă totul la bani, contează şi creditul social pe care-l ai. Cea mai mare valoare pe care o are un antreprenor este networkingul. Când tu cunoşti trei oameni, colegii tăi de catedră, şi numai cu ei vorbeşti e una, dar cum ar fi să cunoşti şi un om de afaceri, şi un student, şi un medic, nu are cum să nu ţi se deschidă mintea.
„Cred că reposabilitatea socială a companiilor trebuie canalizată mai mult spre educaţie, şi în ceea ce priveşte fondurile, dar şi know-how-ul”
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Care sunt celelalte schimbări pe care le-ai face la sistemul de educaţie?
Cred că reposabilitatea socială a companiilor trebuie canalizată mai mult spre educaţie, şi în ceea ce priveşte fondurile, dar şi know-how-ul. Cum ar fi să vină un specialist HR (resurse umane-nr) de la Orange să-i motiveze pe profesori, să-i înveţe cum să controleze clasa, cum să capteze atenţia elevilor, cum se face un chestionar de evaluare. Cred că aici poate interveni guvernul – care trebuie să asigure un cadru şi beneficii de ambele părţi. Unii câştigă imagine şi poate nişte scutiri de taxe şi ceilalţi know-how fără să bagi mâna în buget.
Un alt lucru importat este să intervenim pe zona rurală cu programe pilot pe care să începem să le replicăm, dar asta de mâine. Că vorbim de voluntari din străinătate care să vină să predea ceva, că vorbim de biblioteci mobile care merg din sat în sat, caravane cinematografice sau o direcţionare a fondurilor europene spre sate. De ce ? Pentru că rata abandonului şcolar în mediul rural este uriaşă - 30-40% şi creşte. Dacă nu intervenim acum în mediul rural, să le oferim elevilor o opţiune în carieră, ei vor deveni următorii asistaţi sociali sau vor face muncă fizică în Spania, ceea ce nu e ok. Aici e marea dramă. Şansele unui copil din mediul rural –eventual dacă e şi dintr-o familie romă, sunt aproape zero. Şi asta e o problemă.
Aceste trei măsuri sunt lucrui ce se pot face de mâine, nu vorbim de reforme care cer timp şi bani mult. Trebuie să gândim un pic pozitiv.
„Planul nostru pe termen mediu este să introducem ore de creativitate la şcoală. În trei ani s-ar putea întâmpla. În ceea ce priveşte efectele unei astfel de măsuri, cred că cea mai mare schimbare pe care o produce o gândire flexibilă şi o gândire critică este că măreşte opţiunile”
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Creativitatea, predată în şcoli
Ar trebui predată creativitatea la şcoală?
Planul nostru pe termen mediu este să introducem ore de creativitate la şcoală. În trei ani s-ar putea întâmpla. În ceea ce priveşte efectele unei astfel de măsuri, cred că cea mai mare schimbare pe care o produce o gândire flexibilă şi o gândire critică este că măreşte opţiunile. Dacă tânărul pică la facultate sau îşi dă seama că nu va găsi job în domeniu- ceea ce este foarte probabil cu multe dintre facultăţi – o gândire creativă, flexibilă îl ajută să caute soluţii. În plus de asta, meseriile se schimbă foarte repede. Gândiţi-vă ce însemna acuma 10 ani să fii jurnalist şi ce înseamnă acum. Profesia e de 20 de ori mai complexă, nu mai ajunge doar să scrii articole, trebuie să le urci pe site, să le promovezi, să faci campanii. Cineva zicea: <<practic, noi am fost ultima generaţie care a avut privilegiul să ştie ce meserie va face din liceu>>. Acum trebuie îţi cam inventezi meseria. Sigur, vor rămâne anumite zone, ca avocatura de exemplu, dar şi aici sunt modificări, avocaţii nu mai pot face de toate, trebuie să se specializeze, pe drepturi de autor, pe tranzacţii etc.
În plus de asta, s-a produs o schimbare majoră pentru toate meseriile. Majoritatea angajaţilor sunt într-un proces de învăţare continuă. Învăţarea nu se termină în facultate. Cred că o astfel de oră de creativitate s-ar putea introduce undeva prin clasa a X-a, când elevii intră într-o zonă de opţiuni şi ajung la o maturitate la care au nevoie o astfel perspectivă, de abordare.
Care e nivelul de creativitate al românilor?
Creativitatea vine din nevoie şi noi am avut şi avem multe nevoi. România e bine văzută în ceea ce priveşte industriile creative. Suntem performanţi atât pe partea artistică, avem doi pictori sub 40 ani printre cei mai apreciaţi din lume – dintre care unul este şi cel mai bine vândut, avem şcoala de la Cluj de pictură, spaţii ca Fabrica de Pensule, Festivalul de Teatru de la Sibiu – toate acestea ne conturează ca o ţară creativă chiar dacă avem resurse minimale. Din păcate acest pontaţial uriaş nu e conştientizat şi susţiut ca atare, nu facem destul pentru a-l dezvolta, nu-l valorificăm destul. Degeaba ai premii la Berlin şi Cannes, dacă finanţarea filmelor este aproape zero. Degeaba avem proiecte culturale mişto, dacă singura sursă de finanţare e AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional) sau ministerul. În Franţa, industriile creative au produs, în 2014, de 7 ori mai mulţi bani decât industria auto. Nu cred că românii înţeleg până la capăt că industriile creative aduc bani. Industrii creative înseamnă turism, bani, încasări, dezvoltare pe orizontală.
„Nu cred în stat, se pot face presiuni, putem avea oameni luminaţi la vârf, dar oamenilor luminaţi li se dă în cap. Toată lumea începe să-şi dea cu părerea şi încep să fie taxaţi pentru orice tâmpenie”
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Vlad crede că Grigore Leşe a fost ţina unor critici nemeritate după un incident banal
"Oamenilor luminaţi li se dă în cap"
Spuneaţi că scopul Asociaţiei Friends for Friends a fost să transforme creativitatea într-o trăsătură de ţară. Ce trebuie făcut pentru asta?
Ca ţară, suntem pe dumul cel bun, avem vârfuri care duc lucrurile înainte, totul e să nu ne sabotăm. Faptul că festivalul de literatură şi traduceri din Iaşi nu se mai ţine este un mare păcat. E foarte bine că la Cluj sunt două festivaluri importante de muzică electronică, dar ar fi bine să ajungă la 10 ani. Schimbarea o fac aceste iniţiative private.
Foarte mult insistaţi pe iniţiativa privată, lăsând implicarea statului deoparte. De ce?
Nu cred în stat, se pot face presiuni, putem avea oameni luminaţi la vârf, dar oamenilor luminaţi li se dă în cap. Toată lumea începe să-şi dea cu părerea şi încep să fie taxaţi pentru orice tâmpenie. E mare scandal acum cu Grigore Leşe, pentru că un blog zice că ar fi dat afară un copil care făcea gălăgie la un concert. Cum e posibil ca având în vedere ce face Leşe pentru cultura română să fie e linşat public în presă fără verificarea surselor. Uite ce s-a întâmplat cu Patapievici. Îţi convin sau nu ideile sale de dreapta, faptul că a avut pefrormanţă cu ICR nu poţi nega. Andrei Pleşu s-a săturat, după câte a făcut pentru cultura română, tot el e considerat un prost român şi trădător de ţară. Avem oameni la nivel de top în cultură care activează în alte ţări, pentru că nu au loc aici.
„Să aducem un leadership german şi să aşteptăm să schimbe lucrurile? Poate nu mai funcţionează încă o dată”
Vlad Tăuşance, specialist în comunicare
Aducerea unui leadership german s-ar putea să nu mai funcţioneze a doua oară pentru România, crede Vlad.
Schimbarea României ţine de revoluţii banale
Are legătură experienţa dumneavoastră în politică cu această opinie despre stat?
Eu nu demonizez statul şi nu sunt pornit împotriva statului. Nu cred că ar trebui desfinţate partidele politice sau dizolvat parlamentul. Eu am avut o experienţă pozitivă în interacţiunea cu partidele. Am putut să-mi fac treaba. Cred că încep şi partidele să înţeleagă că trebuie promovată competenţa şi tinerii. Rulajul masiv din ultima vreme îi obligă să lărgească baza de recrutare şi să caute oameni valoroşi. Cât de bine vor rezista aceştia la presiune, la uzură vom vedea.
Cum credeţi că se va face schimbarea României?
Eu cred că ţine de revoluţii banale, din exerciţiul comunicării cu vecinul, din încrederea pe care o avem unul în altul, din modele de business care să nu aibă legătură cu statul; din normalităţi precum a-ţi plăti taxele sau a spune bună ziua, din cedarea locului în autobuz sau aşteptatul la semafor fără a clanxona. Nu mă aştept ca prin schimbarea puterii de la centru să se schime brusc lucrurile. Nu aşa merge. Liderii trebuia să aibă pe cine să inspire. Dacă nu există o audienţă pentru lidership atunci nu am făcut nimic. Să aducem un leadership german şi să aşteptăm să schimbe lucrurile? Poate nu mai funcţionează încă o dată. Eu cred în proiecte micro, în proiecte pilot care se pot multiplica. Cred în eroul de pe strada ta. România a început să se schimbe când oamenii au ieşit în străinătate şi au fost expuşi la alte modele de a munci, de a fi serviţi la restaurant, de a călători.
Cum vezi generaţia tânără?
E o chestie pe care nu o înţelege nimeni pe deplin – generaţia tânără e foarte religioasă în comparaţie cu a mea, de exemplu. Studiile arată că 70% dintre tineri sunt practicanţi, merg săptămânal la biserică. Acest lucru va produce mutaţii, sper să fie spre valorile creştine şi nu spre intoleranţă. De asemenea, generaţia tânără e orientată spre independenţă şi antreprenoriat. Nu ştiu de unde vine asta, dar toţi vor independenţă. E un fel de american dream combinat cu îmbogăţirea peste noapte şi cu ce vrei tu. Eu sunt optimist în legătură cu generaţia de mâine. E adevărat că poate scrie mai prost în limba română. Lucrurl cel mai important este să se intervină pe zona de educaţie ca tinerii să aibă cât mai multe modele, să aibă de unde alege.
Carte de vizită Vlad Tăuşance
Vlad Tăuşance (35 de ani), originar din Timişoara, este jurnalist, scriitor, consultant în comunicare şi antrenor de creativitate aplicată în atelierele Creative Fitness Studio. Printre revistele pentru care a lucrat ca redactor şi colaborator se numara Esquire, Cosmopolitan, Şapte Seri şi Tataia. În 2011, a scris volumul de poezii „Legende urbane”, care a fost nominalizat la premiul Opera Prima “Mihai Eminescu”. În 2012, a început colaborarea cu Sandra Ghiţescu la proiectul „Creative Fitness Studio”, un curs intensiv de descoperire, stimulare şi dezvoltare a creativităţii. A conceput cursul şi a susţinut traininguri de creativitate la diferite companii. În 2014, a coordonat campania online a candidatului la preşedinţie Klaus Iohannis. La începutul anului 2015, s-a implicat în proiectul „Ora de creativitate” – care presupune adaptarea principiilor „Creative Fitness Studio” la educaţie. Acum este freelancer, împarţindu-şi timpul între activitatea de consutanţă acordată firmelor şi cea de trainer în cadrul proiectului „Creative Fitness Studio” şi „Ora de creatvitate”.
Citeşte şi
Cine se află în spatele milionului de „Like-uri“ strânse, pe Facebook, de Klaus Iohannis
Se încarcă comentariile...
