O româncă a pus bazele unei şcoli care te învaţă în şase luni cum să devii specialist în IT

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Încăpăţânarea Roxanei Rugină de a crea o şcoală de IT în România şi perseverenţa de care a dat dovadă i-au convins pe cei de la publicaţia „Financial Times“ şi Google să o includă într-o listă a liderilor în inovaţie din Europa Centrală şi de Est.

La Cluj există de vreo trei ani o şcoală de IT unde pasionaţi de toate vârstele învaţă în doar câteva luni ABC-ul informaticii. Şcoala se numeşte Simplon România, are la bază un model francez şi este „copilul“ Roxanei Rugină, o româncă originară din Brăila revenită acasă cu gânduri mari. Două generaţii de absolvenţi au parcurs modelul pe care l-a testat chiar ea la Paris.

„Vreau să-mi dedic viaţa ca să aduc ceva nou în educaţie şi să spun la sfârşitul vieţii: «da, am făcut cât am putut eu de mult şi am căutat cât am trăit să aduc ceva nou şi ceva bun pentru educaţie»“, spune Roxana, ca un jurământ rostit sieşi pentru posteritate.

„Lumea îi zice şcoală pentru că e apropiat de un model pe care-l înţelege“, adaugă ea. Are cursanţi de la 7 la 50 de ani care nu au nicio cunoştinţă de IT şi provin din toate categoriile sociale. Ei învaţă nu doar programare, ci şi alte lucruri care îi ajută să ajungă unde doresc: cum să-şi organizeze timpul, cum să se dezvolte ca oameni, cum să vorbească în public, dar şi cum să gestioneze emoţiile şi situaţiile de stres.

„E foarte important să dormi bine când înveţi. Îi învăţăm chestii inclusiv despre cum să dormi şi ce să mănânci, dacă e nevoie. Îi trimitem la foarte multe evenimente din comunitate ca să cunoască oameni şi să-şi facă contacte, le dăm recomandări pentru angajare dacă au nevoie şi îi punem în contact cu firme dacă îşi caută job“, completează Roxana. Îi pune faţă în faţă cu directori de HR (Resurse Umane) din companii care le povestesc despre ce înseamnă interviu de angajare şi cum să-l treacă cu brio.

image

Roxana Rugină crede în educaţie FOTO Nicolas Friess

INTERES MARE PENTRU CURSURI

Şcoala oferă cursuri de trei zile, de trei luni şi de şase luni. „Avem mulţi străini care vor să vină în Cluj să înveţe la noi, dar înainte de asta noi le spunem: «dar tu vrei să te muţi din altă ţară aici? Tu eşti sigur că asta trebuie să faci? Că o să-ţi placă?». Ei nu ştiu, ei visează că IT-ul e the golden path (n.r. – drumul ce asigură un viitor bun). Media vinde de aşa fel IT-ul încât au ajuns ca toţi din generaţia tânără să o vadă drept soluţia perfectă spre o viaţă mai bună, care nu este adevărat şi nu e pentru toată lumea. Noi asta le spunem asta“, explică aceasta.

Programele personalizate şi modelul de educaţie sunt câteva din lucrurile ce fac diferenţa de alte şcoli similare.

„Am pornit de la premisa că vrem să ajutăm oamenii să-şi găsească direcţia în IT. Şi, pornind de la premisa asta, am înţeles de-a lungul timpului că oamenii au nevoi diferite. Majoritatea vin pe nişte fonduri şi situaţii extrem de speciale pentru că lucrăm cu categorii defavorizate“, explică Roxana.

Cei care nu stăpânesc bine engleza, dar vor să înveţe, sunt ajutaţi. Ajutorul vine, uneori, şi sub forma unor burse. „Pentru fiecare cumva căutăm să-l ajutăm să reuşească să facă ceea ce-şi doreşte. (...) Scopul nostru nu e să facem bani din asta, ci să ajungem la cât mai mulţi şi să le oferim şansa să câştige un salariu decent şi să facă ce le place“, mărturiseşte Roxana. Dacă vreun cursant vrea ceva ce nu se găseşte în oferta lor de cursuri, e direcţionat spre alte şcoli.

Pentru cei care vor să descopere ce anume din IT le place şi vor să se axeze pe acea latură, cursurile de trei zile sunt cele de unde află mai multe despre dezvoltare web, programare, design web, testare pe aplicaţii web, administrare web. Iar apoi aleg o speciali­zare pe care o aprofundează. În ceea cei priveşte pe cei mici, trainerii îi provoacă să-şi imagi­neze cum ar arăta o lume cu roboţi. „Nu e doar despre programare, e mai mult despre tehnologie pentru că tehnologia peste 10 ani când or să fie ei mari o să ocupe foarte mult spaţiu din viaţa lor“, subliniază tânăra.

image

La cursuri  FOTO Nicolas Friess

„CUM ADICĂ SĂ-L PLĂTESC SĂ ÎNVEŢE?“

Simplon România a avut două generaţii de absolvenţi şi se pregăteşte pentru a treia. Cum a ajuns Roxana sa iniţieze acest proiect? Simplu, a fost mai întai cursantă. În vara lui 2013, la Paris, acolo uinde locuia şi făcea website-uri ca freelancer. De Simplon Franţa a dat printr-un ziar local. A descoperit că unul dintre fondatori e român, chiar trainerul principal. „Am zis că dacă e român sigur mă primesc“, povesteşte ea. Şi aşa a început aventura.

„Aveam nevoie de ajutor, de-aia m-am dus către ei când i-am descoperit“, zice ea. Nu a terminat nici liceu, nici facultate în IT, lucrase la Bucureşti în domeniul PR-ului şi al Marketingului, iar la Paris absolvise Comunicare şi Relaţii Publice, Teatru Multimedia şi Industrii Creative. La Paris avea vreo 15 colegi la cursu­ri. Noroc cu bursa oferită de organizatori deoarece altfel unii ar fi abandonat.

„Am învăţat să programez alături de oamenii ăştia şi am văzut cum aveau patru joburi şi au trebuit să renunţe la toate ca să poată să vină la şcoala asta. De ce aveau nevoie de banii ăia? Pentru că ei din patru joburi de controlor tickete de autobuz, de livrare pizza, babysitting şi nu mai ştiu ce reuşeau să-şi facă un salariu. Altfel, pentru că erau văzuţi atât de rău nu le dădea nimeni un full time (n. r. – slujbă de opt ore)“, povesteşte Roxana.

Bursa îi ajuta să supravieţuiască. Voinţa lor de a-şi schimba viaţa nu era destul, unii încă se întrebau unde dorm la noapte. „Veneau din familii cu probleme care generau conflicte şi nu mai aveau unde să doarmă. Unii colegi dormeau pe canapea“, mărturiseşte tânăra.

Ideea din spatele acestei şcoli din Franţa vine din SUA, dintr-un program de învăţare intensivă în IT. „Au preluat modelul şi au zis: «în State îl fac pentru 30.000 de dolari». Atâta costă un program pentru persoanele care vor să se specializeze în domeniul ăsta. Noi vrem să facem asta pentru toţi ăia care nu au job pentru că sunt negri, sunt arabi, sunt români etc. Sunt defavorizaţi. «Şi nu numai că vrem să-i învăţăm şi să le dăm o meserie, dar vrem să le dăm bani ca să înveţe şi să nu se ducă să vândă pizza în timp ce noi ne chinuim să-i învăţăm ceva nou». Asta a fost o idee foarte disrupted (n.r. – idee şocantă) cum se numeşte în domeniul inovaţiei care, pe lângă faptul că aducea modelul în zona defavorizată, a claselor sociale marginalizate, adăuga elemenul bani on the top (n.r. – în vârf) care era foarte şocant pentru firme şi oameni care ziceau: «cum adică să-l plătesc să înveţe, nu e de ajuns că-l învăţ?»“, povesteşte Roxana. I-a plăcut atât de mult modelul încât l-a luat acasă.

image

Cu cei mai mici împătimiţi ai lumii digitale  FOTO Nicolas Friess

CUM FUNCŢIONEAZĂ PROGRAMUL

Programul Simplon Franţa are un model de învăţare total diferit de cele din sistemul de învăţământ românesc.

„Noi suntem formataţi de şcoli care nu ne învaţă direct competenţe. Şcolile ne învaţă teorie. Trebuie să-i învăţăm pe oameni nişte competenţe, iar ca să iasă din domeniul teoriei şi ca să facă practic trebuie să le reformatezi creierul. Sunt multe tehnici care se aplică şi fac parte din designul programului. (...) Şi prin sesiuni de lucru cu psihologi, cu traineri ajuţi ca acel om în şase luni să obţină rezultatele pe care şi le doreşte, pe care şi tu le doreşti pentru programul tău“, explică iniţiatoarea Simplon România.

O altă noutate e legată de muncă: fiecare îşi alege proiectul şi îşi asumă responsabilităţi pe care le declară colegilor şi se ţine de ele. Al treilea model e cel economic: când Roxana a revenit în România nu existau întreprinderi sociale şi ca să pună practică modelul francez a făcut un SRL şi un ONG. „ONG-ul are activităţi strict non-profit, adună bani din donaţii şi sponsorizări pe care-i investeşte în programe. SRL-ul oferă servicii specializate de consultanţă în educaţie pentru a strânge bani ca să-i investească în programe educaţionale. La sfârşitul anului nimeni nu retrage profit, conturile sunt date tuturor angajaţilor şi colaboratorilor. Ei văd bugetele propuse clienţilor, ştiu absolut tot“, explică Roxana.

„Profitul“ lor: oamenii pe care-i formează şi le schimbă viaţa.

„Eu văd toată afacerea asta ca o afacere socială. Îmi doresc să cresc ca să am mai mult impact. Ăsta e scopul meu. Da, vreau bani ca să cresc şi să am mai mult impact. Şi pentru că ăsta e scopul meu e ok că oamenii cresc şi că aduc contacte noi şi că se lărgeşte reţeaua prin ei. E un altfel de mod de a te dezvolta“, consideră ea.

PESTE 90% DIN ABSOLVENŢI SUNT ANGAJAŢI ÎN INDUSTRIA IT

Activitatea Simplon România a atras atenţia marilor companii IT, iar acest lucru este evident dacă ne uităm la datele publice de pe site-ul şcolii: 40 de evenimente organizate din 2014, circa 500 de cursanţi adulţi şi copii, 94% dintre absolvenţii lor sunt angajaţi în companii de IT. Fundaţia poloneză Res Publica, Google, Fundaţia Visegrad şi publicaţia „Financial Times“ au alcătuit un top „New Europa 100“/„Noua Europă 100“ cu 100 de oameni care şi-au lăsat amprenta în centrul şi estul Europei. Pe listă apare şi Roxana.

Am întrebat-o de ce crede că au nominalizat-o în acel clasament: „Nu caută să fii atins un anumit punct de excelenţă în activitate, ci mai degrabă potenţialul pe care-l ai în a dezvolta pe termen lung. Probabil asta i-a convins pentru că eu, când am venit în România să fac asta, nu era nici timpul potrivit pentru ideile pe care le aveam, nici locul potrivit - pentru că nu erau resurse şi faptul că eu am continuat să fac asta şi tot investesc şi am investit banii mei şi timpul meu şi tot ce am avut ca să arăt că se poate probabil că pentru ei a însemnat că există potenţial şi că odată ce se unesc şi celelalte condiţii o să poată să genereze o schimbare mare“. Se consideră un lider în inovaţie pentru că tinerii vin la ea pentru sfaturi. „Atunci tu începi să simţi că ai o responsabilitate faţă de ei şi că eşti modelul lor şi că trebuie să creşti, cum ai zis, şi să investeşti ca să fii un model bun“, adaugă ea.

PRIN GAURA CHEII, PRIVIRE SPRE VIITOR

Singura ei temere e legată de cum ne vom educa urmaşii să fie pregătiţi la ceea ce le rezervă viitorul şi tehnologia. „Am o temere mare pentru cum ne educăm copiii pentru acele momente pe care noi nu putem să ni le imaginăm“, consideră Roxana.

image

Zâmbet  FOTO Nicolas Friess

Despre aceasta am discutat cu psihologul Daniela Dumulescu (foto mai jos, credit foto - arhivă personală), consultant UNICEF România, cu preocupări pe partea de educaţie a tinerilor. Ne spune că în viitor se va schimba fundamental modul în care ne vom raporta la şcoală.

„În orice situaţie de schimbare majoră, cei care reuşesc cel mai bine sunt cei care care sunt flexibili şi se orientează spre a găsi soluţii să facă faţă provocărilor, cei care ştiu să gestioneze stresul, emoţiile prin care trec şi relaţionează sănătos cu cei din jurul lor. Cu alte cuvinte, cei care au competenţe personale bune şi care nu se sperie de schimbări, şi care evoluează împreună cu ele. E nevoie să-i învăţăm pe copii să se descurce singuri, să le formăm aceste competenţe ca părinţi, profesori etc. Trebuie să înţelegem că e fundamental să le transmitem responsabilitatea pentru propria educaţie şi dezvoltare, să-i învăţăm să nu se sperie în faţa schimbărilor“, afirmă psihologul.

Tot ea subliniază un aspect despre care consideră că va fi esenţial şi pe viitor: relaţia părinte-copil.

„Părintele e bine să înţeleagă că pentru aceşti copii, lumea digitală este acasă pentru că acolo pot să fie creativi, să îşi particularizeze conţinuturile cum doresc, să interacţioneze rapid cu prietenii etc. Este realitatea în care trăiesc. Pentru a avea o relaţie părinte-copil sănătoasă, părintele ar trebui să înţeleagă faptul că o parte dintre nevoile copilului sunt să-şi dezvolte competenţele digitale, dar să nu neglijeze relaţia cu acesta. Copilul are nevoie de părinte pentru a învăţa să fie responsabil, pentru a învăţa să-şi gestioneze emoţiile, să se motiveze etc. Competenţele digitale şi cele personale nu se exclud. (...) Soluţia cea mai potrivită ar fi să nu privim realitatea noastră şi cea a copiilor ca fiind în conflict, ci să identificăm punctele de legătură şi să ne adaptăm“, este sfatul psihologului. 

ABSOLVENŢI CARE AU DEZVOLTAT AFACERI

Cu ce ajută aceste cursuri? Despre latura lor practică am vorbit cu doi absolvenţi ai Simplon România. Unul este din Deva şi a terminat Compoziţie în cadrul Acade­miei de Muzică de la Cluj, iar al doilea a venit din Iaşi.

image
image

Cel din Deva se numeşte Mariusz Siklodi (foto sus stânga, credit foto - arhivă personală), are 26 de ani şi face aplicaţii pe web. Discuta cu o colegă de facultate ce să facă pe viitor, se gândea chiar să se înscrie la informatică, dar prietenul colegei i-a sugerat cursurile Simplon România. „Mi-am dat seama că, într-adevăr, îmi place şi că sunt bun“, afirmă tânărul referindu-se la şcoala Roxanei. Acolo a studiat nu doar programare, ci şi cum să dezvolte un produs folosindu-se de industria de IT, cum să creeze un plan de afaceri, cum să măsoare performanţa acestui plan de afaceri, cum se validează anumite idei înainte să le transpună în realitate. Iar la finalul cursurilor trebuiau să aibă deja un produs propriu ca să reiasă clar că stăpânesc cunoştinţele dobândite. Cu Alexandra Crişan Raica, Mariusz a creat wedbox.ro, o platformă care adună într-un singur loc firmele ce oferă servicii pentru organizarea de nunţi.

Un alt absolvent e Victor Chirilă (foto sus dreapta, credit foto: Facebook Victor Chirilă). A aflat de cursuri citind un articol din „Adevărul“ şi s-a mutat pentru jumătate de an la Cluj. Vroia să afle formula succesului ca antreprenor. După mai multe afaceri eşuate s-a gândit: fie pleacă în străinătate la muncă, fie îşi dă o ultimă şansă ca antreprenor. Articolul din ziar i s-a părut interesant şi un motiv suficient să se mute la Cluj, să facă cursuri.

„Când vrei să faci programare, cel mai uşor este să foloseşti Linux (n.r. – un sistem de operare)“, ne explică el, la doi ani după cursuri când are deja o mică afacere în care face puşti, cuţite şi alte lucruri cu ajutorul unei imprimante 3D. Afacerea se numeşte idei3D şi a plecat de la experienţa din Cluj. „Într-un final, ceva funcţionează“, spune el. 

Mai puteţi citi:

Copiii digitali şi aventurile lor în lumea lui 1 şi 0. Cum îi ajută calculatorul pe cei mici să-şi formeze o gândire critică

De mai bine de un an, Asociaţia Etic organizează la Cluj cursuri de IT pentru prichindei transformând programarea într-o joacă de copii. Una nu doar plăcută, ci şi utilă, care îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte armonios gândirea.

Cum îşi doreşte un puşti de clasa a III-a să salveze lumea: „Propun să construim maşini 100% eco. De ce n-am fabrica şi eco-trenuri?”

Trei elevi de la Şcoala Gimnazială „Elf” din Cluj s-au clasat printre primii la un concurs internaţional de eseuri şcolare şi dezbatere, organizat anual de Trustul pentru Viaţă Sustenabilă din Marea Britanie cu scopul de a-i face pe cei mai mici locuitori ai planetei să se gândească la viitorul lumii şi să-şi facă cunoscut punctul de vedere.

Cum a reuşit o copilă de 7 ani, din Cluj, să cucerească lumea cu un pian moştenit de la bunica-artistă: „Când eram mică, numai Bach ştiam să zic“  

La doar 7 ani, Ana Luminiţa Cipriana Pop are un palmares impresionant: 9 premii la concursuri naţionale, aproape toate de I. Fetiţa a câştigat, recent, primul premiu I la o competiţie internaţională, găzduită în casa memorială a marelui Verdi de la Milano.

Alexandru cel Mare al chitarei, puştiul talentat care cucereşte premiu după premiu: „Vreau să fiu vultur, nu găină“

Mare, cum îi zic prietenii, e un băiat de 11 ani care pe lângă Matematică, Română şi alte materii învaţă cum să fie cel mai bun la chitară clasică. Şi e deja un nume printre cei care studiază acest instrument în România.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite