O mamă din Cluj a ajuns studiu de caz pentru medicii din SUA, după ce nu a urmat sfaturile specialiştilor care i-au recomandat să înceteze alăptarea

Prezentarea cazului Andrei Spânu, o tânără mămică din Cluj, a fost acceptată la Congresul Mondial de sân din SUA. Clujeanca s-a vindecat de afecţiune foarte des întâlnită la femeile care alăptează printr-o modalitate neconvenţională de tratament. Când mastita Andrei s-a agravat, majoritatea medicilor au sfătuit-o să se opereze şi să oprească alăptarea.

Mastita este afecţiunea de care se teme fiecare femeie care vrea să alăpteze. Netratată la timp, problema se poate agrava şi se ajunge la necesitatea operaţiei. Aceasta înseamnă întreruperea alăptării, care potrivit medicilor este foarte importantă cel puţin în primele luni de viaţă ale nou-născuţilor. UNICEF recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni şi continuarea alăptării în paralel cu alte alimente, până la 2 ani.

Cazul clujencei Andra Spânu (32 de ani), de profesie arhitect, a ajuns studiu de caz la Congresul mondial de sân din SUA. “Cazul Andrei, cu acordul ei, am vrut să-l prezentăm la Congresul Mondial de sân, unde a şi fost acceptat, dar noi cu doamna Dr. Chiorean nu ne-am putut deplasa în SUA la Congres. O sa fie prezentat acum la Congresul Asociatiei Europene de alaptare (ELACTA) din 13 - 14 Mai, de la Atena. Probabil când o să avem timp o sa scriem si un articol. Vrem sa se stie ca se poate şi asa, sigur sub control strict ecografic şi depinde de determinarea  mamei”, a susţinut Marta Mureşan, medic primar pediatru la Clinica Dominic Stanca şi formatorul consultanţilor în lactaţie din România, cea care a urmărit cazul Andrei. De ce este atât de interesant cazul ei? Determinarea Andrei de a alăpta, în ciuda sfaturilor majorităţii medicilor pe care i-a consultat când mastita s-a transformat în abces mamar, a făcut-o să apeleze la un tratament neconveţional. Situaţiile de femei care reuşesc să alăpteze în ciuda abcesului mamar sunt foarte rare.  

Cazul Andrei 

Medicul Marta Mureşan a prezentat pentru “Adevărul” cazul Andrei din perspectivă medicală: “Andra a prezentat un abces in san destul de mare.Abcesul este o cavitate (deobicei inchistata, cu perete propriu) umpluta cu puroi care se evacueaza daca este mic prin aspirare ecoghidata sau daca e mai mare printr-un cateter sau prin operatie. Inainte de Andra am mai avut un caz dar cu un abces mult mai mic si superficial. Mama respectiva a refuzat interventia chirurgicala iar dna Dr. Angela Chiorean ( Medic primar radiologie-imagistica medicala, Sef de lucrari UMF „I. Hatieganu” Cluj-Napoca) care a pus diagnosticul de abces ecografic a avut curajul sa amane interventia. Avem o colaborare exceptionala cu dnsa, asa ca mamica respectiva cu antibioterapia agresiva indicata de mine si sub control ecografic s-a vindecat complet dupa 21 de zile. Acest caz ne-a dat curaj. Andra insa avea un abces mare si refuza interventia chirurgicala.Sustinuta de mama ei, medic si ea, Andra a ales poate un drum mai greu ca celalalte mamici. In cazul unui abces este important ca acesta sa fie evacuat pentru ca antibioticele nu intotdeauna pot patrunde in abces, circulatia sanguina in jurul acesului fiind mai redus.Cand am vazut ca la mulsul sanului se elimina puroi mi-am amintit un articol scris de Helene Bertrand Cantile (in 1988), in care se descrie tratarea adenitei puerperale (mastita intre canalele galactofore, cand si laptele este infectat) prin stoarcerea puroiului din san (descria ca si foarte dureros) si suptul copilului la san (mai multi autori recomanda suptul la sanul bolnav, puroiul de fapt fiind constituit din celule moarte iar copilul e aparat de infectie de anticorpii din laptele mamei si antibioticul din lapte (ii drept asta trece mai putin in lapte).Suptul dilata vasele sanguine mamare astfel inbunatatind circulatia sangelui (antibioticului) in jurul abcesului si mentine si un flux bun al laptelui care spala canalele de puroi si microbi. M-am gandit ca din moment ce se elimina puroi, abcesul s-a rupt in canale si putem incerca metoda sub antibioterapie si controlul ecografic propus de colega mea, Dr. Angela Chiorean. Andra mulgea prima data puroiul apoi punea copilul la san si lua antibioticele (ea spune ca numai 11 zile, eu retin cel putin 3 saptamani, ultima ecografie fiind la 22 de zile). Dupa ce ecografic abcesul s-a vindecat (22 de zile) Andra se plangea la sanul respectiv de episoade cand laptele era mai inchegat (unele femei au o compozitie mai particulara a grasimii care face ca laptele sa fie mai gros si sa poate astupa canalele). A urmat un tratament cu Lecitina (dizolva grasimile din lapte) si a alaptat pana la 2 ani, fiind chiar gravida cu al doilea copil. Pe al doilea l-a alaptat fara probleme. Eu nu indic acest tratament numai daca mama nu vrea interventie chirurgicala sau refuza aspiratia ecoghidata (Dr. Angela Chiorean face si drenaj ecoghidat la abcesele mici). Au fost mame care pana la urma au ales operatia pentru ca le era frica sa urmeze acest tratament, au gasit un chirurg care srijinea alaptarea si au continuat sa alapteze (unele cu tub de dren). Este alegerea mai usoara, uneori se vindeca mai repede in functie de marimea abcesului sau in caz de tub de dren, mai greu, dar trebuie gasit chirurgul care stie sa nu taie canalele galactofore si sa incurajeze alaptarea.”

Adevărul a vorbit cu Andra Spânu despre experienţa ei. 

Cum s-a manifestat această afecţiune la dumneavoastră?
 

Când avea baieţelul meu cel mare o lună, am făcut mastită, care de la început a fost o formă mai ciudată, în sensul că era localizată în spate, înspre stern. Ştiam ce trebuie să fac în caz de mastită, însă din păcate după patru zile (fără tratament) a fost cam târziu şi s-a ajuns la abces. Am revenit la spitalul unde născusem, la clinica Dominic Stanca din Cluj-Napoca, unde mi s-a dat un antibiotic compatibil cu alăptarea, tratamentul clasic pentru această afecţiune. Problema a fost că respectivul abces nu scădea, iar medicul care mi-a făcut ecografie la sân mi-a spus că trebuie să mă operez. Eu am refuzat operaţia, fiindcă îmi doream să îmi alăptez copilul foarte tare şi atunci, împreună cu mama mea, care este medic, şi cu doamna doctor Marta Mureşan, am decis să luăm această afecţiune pas cu pas, zi de zi, şi să vedem ce putem face altceva.

Bănuiesc că aţi cerut părerea mai multor medici. Care au fost recomandările acestora, câţi v-au spus să vă operaţi?

Operaţia a fost indicaţia medicului care a facut ecografia, specializat pe partea de imagistică a sânilor, probabil cel mai bun din ţară, respectiv a chirurgului consultat, şi practic multe alte opinii secundare solicitate recomandau operaţia, care ar fi însemnat sfârşitul alăptării. La mine norocul a fost că, după aproximativ o săptămână şi jumătate, când trecuse deja termenul recomandat pentru operaţie, a început să îmi iasă un lichid verde din sân şi mi-am dat seama că pot singură să îl drenez. Oricum aveam o moaşă care venea la mine să mă mulgă şi mergeam eu la clinica Stanca la o altă moaşă pentru muls.

Cum aţi aflat despre această metodă?

De la alte mămici. În caz de mastită, mulsul cu mâna ajută şi ai nevoie de o mână foarte experimentată, de cineva care să nu te dea de toţi pereţii de durere. Oricum, mulsul efectuat de către o altă persoană doare, însă e şi o chestiune de intensitate a durerii.
 

De ce credeţi că această opţiune nu este recomandată de medici? De ce crezi că nu ţi se oferă alternativă la operaţie?

Deoarece teoretic operaţia în sine durează puţin, apoi prin intermediul unui cateter lichidul se drenează până la o lună de la locul operaţiei. Mama, care e medic, mi-a explicat ce presupune operaţia şi nu am vrut deloc, pe lângă faptul că eu îmi doream să alăptez.
 

Din punctul tău de vedere, acesta este principalul dezavantaj?

Da, operaţia ar fi presupus oprirea lactaţiei, iar copilul meu avea doar o lună de zile.

Şi medicii ce ţi-au spus când le-ai împărtăşit dorinţa ta puternică de a alăpta?

Mi-au sugerat să aleg răul cel mai mic. Pentru lumea medicală operaţia reprezintă calea cea mai sigură. În unele cazuri operate se mai poate alăpta şi după, însă niciun medic nu mi-a garantat că voi mai putea alăpta dupa incizare şi de aceea nu am vrut să recurg la operaţie.
 

Dar nu ţi s-ar fi administrat medicamente pentru oprirea chimică a lactaţiei înainte de operaţie?

Nu mai reţin exact acest aspect, însă ştiu că operaţiile în caz de mastită pot fi de două feluri: varianta simplă a puncţiei sau varianta de secţionare a canalelor galactofore, care întrerupe lactaţia. Cazul meu era mult prea grav pentru puncţie, ar fi presupus secţionarea canalelor galactofore, implicit oprirea lactaţiei şi de aceea am refuzat total alternativa operaţiei.
 

Când ai luat decizia, ştiai că există şi alte metode?

Eu ştiam de mulsul manual că ajută în caz de mastită, şi teoretic ar trebui să li se prezinte mamelor şi această opţiune. Ştiam desigur şi de masajul sânilor, iar mulsul manual ar putea fi considerat tratament pentru mastită atât timp cât este făcut de cineva care ştie ce să facă. O astfel de persoană simte unde este localizat nodulul, face masaj la sân. Moaşele au anumite tehnici de muls manual.
 

Cum aţi întâlnit aceste cadre medicale care v-au ajutat?

Doamna doctor Mureşan Marta pregateşte toţi consultanţii în lactaţie din ţară. O cunoşteam însă dânsa este o persoană foarte disponibilă şi ajută pe oricine are probleme cu alăptarea. În plus, moaşa a reuşit, după un muls manual aplicat într-o seară, să îmi înjumătăţească cantitatea de puroi din sân. Ecografic s-a apreciat iniţial o cantitate de aproximativ 120 ml de puroi iar moaşa a reusit să dreneze, prin muls manual, aproximativ jumătate. Însă totuşi sunt mame la care puroiul nu poate fi drenat prin intermediul canalelor galactofore, prin mamelon. Ştiu şi cazuri de mame care au recurs la puncţie. Puncţia nu afectează alăptatul deoarece prin intermediul ei se scoate doar puroiul de unde este localizat, mama putând continua alăptarea. Eu mi-am dat seama singură că îmi pot drena puroiul prin a mă mulge, îmi simţeam gâlma din sân, de consistenţa unui bolovan, dar apelam şi la mulsul aplicat de către moaşe o dată la două zile.
 

Tu luai antibiotice în tot acest timp?

Da, 17 zile am luat antibiotic, plus Nurofen. 
 

Şi ai continuat să alăptezi?

Da, cel mai important lucru este să continui să alăptezi dacă copilul doreşte. Copilul meu vroia să fie alăptat până începea să îi vină puroi, atunci se oprea. Întreaga perioadă de la determinarea afecţiunii şi până la vindecarea completă s-a întins pe aproximativ o lună de zile. Pe parcursul acestei luni am făcut febră până la 40 de grade, frisoane puternice cu toate că afară temperatura trecea de 33 de grade în luna iulie, iar eu stăteam acoperită sub trei pături. A fost o perioadă destul de grea. Mi-am dorit foarte mult să îmi alăptez copilul şi, văzând că mă îndreptam înspre mai bine, am avut curajul să continui.
 

Care au fost primele semne ale mastitei?

Există anumite manifestări ale mastitei, cum ar fi durerea şi inflamarea sânului afectat, căldura şi roşeaţa într-o anumită zonă, febra.
 

Şi când ai început să îţi dai seama că această tehnică funcţionează?

Am început să nu mai fac febră iar puroiul se drena datorita mulsului manual pe care mi-l aplicam atât eu cât şi moaşele. Apoi a început încet să se vindece, să simt ameliorări ale simptomelor. Practic masajul şi mulsul m-au ajutat. Mergeam periodic la ecografii pentru estimări curente ale abcesului, pentru a supraveghea scăderea pungii de puroi.
 

Care este incidenţa mastitei în rândul mamelor?

Nu aş şti să îţi dau un răspuns exact, însă dintre cunoştinţele mele, rude, prieteni şi clienţi de-ai mei, aproximativ trei din cinci femei se confruntă cu astfel de probleme pe parcursul alăptării copiiilor. Înfundarea canalelor galactofore presupune o blocare a unei cantităţi de lapte a cărei vâscozitate creşte şi de acolo se poate ajunge la infecţie, apoi la abces.
 

Am înţeles că afecţiunea dumneavoastră a ajuns studiu de caz ştiinţific.

Da, doamna doctor Mureşan Marta l-a prezentat la o conferinţă ştiinţifică în Statele Unite ale Americii şi a scris despre cazul meu. Mai ştiu un singur caz în ţară care a avut o cantitate de 300 mililitri de puroi şi a scăpat prin aceeaşi metodă. Persoana respectivă tot posta pe un group de Facebook cu alăptarea etape din parcursul procesului de drenare prin mulgere manuală până la vindecare completă. Cu toate că la prima ecografie am primit trimitere direct la Chirurgie, eu nu am urmat această indicaţie şi la fiecare ecografie medicul era tot mai surprins de involuţia pungii de puroi şi în final de faptul că am scăpat fără operaţie. Operaţia este tratamentul clasic şi universal aplicat. O matuşă de-a mea ce a avut al doilea copil la vârsta de 39 de ani a făcut mastită şi s-a operat direct. Şi chiar îmi vin în minte foarte multe cazuri de abcesuri mamare incizate chirurgical, operaţia se recomandă mereu în astfel de situaţii. Dar creşte numărul mamelor care nu urmează direct această recomandare ci încearcă şi alternativa. 
 

Ai citit pe vreun forum ca acest tip de tratament să fi fost aplicat cu succes?

Nu. Eu am fost abordată ulterior vindecării, la peste un an de zile, de către persoana care avea cei 300 mililitri de puroi, tocmai pentru că auzise despre cazul meu şi am încurajat-o. Când am avut eu mastita, nu auzisem de vreo situaţie similară, iar pe mine m-au susţinut şi încurajat soţul şi mama mea. Eu am fost încăpăţânată, am zis că pur şi simplu nu vreau operaţie.
 

Legat de acest studiu de caz, sunt rare aceste situaţii în România?

Nu aş şti să îţi răspund exact cât sunt de rare sau nu aceste situaţii. Mama, chiar după terminarea studiilor, a lucrat ca şi pediatru şi îmi spunea că nu exista o asemenea frecvenţă la mastite. Din 100 de lăuze aflate sub urmărire, nu se prea întâmpla să apară astfel de probleme. Nu ştiu care este explicaţia din punct de vedere medical. Sunt multiple cauze care duc la apariţia mastitelor. Am o prietenă care a făcut mastită la al doilea copil, când se presupune că ştii cam tot ce trebuie să ştii despre alăptare. S-a întâmplat ca ea să doarmă pe un sân chiar la începutul perioadei de alăptare, când secreţia lactată nu este reglată, şi s-a trezit cu canalele înfundate. Deci e foarte uşor să dobândeşti o astfel de afecţiune. Din câte am înţeles de la doamna doctor Mureşan, sunt anumite mame care sunt predispuse la mastite. După ce m-am vindecat, eu am luat timp de aproximativ o lună lecitină, care înmoaie laptele şi astfel iese mai uşor. Am înţeles că sunt mame care fac până la şase mastite, pentru că aceasta este consistenţa laptelui lor. Mai este o indicaţie în caz de mastită: ultrasunetele, care sparg aglomerările de lapte. Masajul trebuie aplicat încă de la primele semne, pentru a nu ajunge la complicaţii grave.
 

Dar care sunt semnele care ar trebui să alarmeze mămicile?

Se întăreşte foarte tare sânul, sunt zone roşii şi călduroase şi o durere incredibil de puternică. Dacă sânul este întărit şi mamelonul este întărit, copilul refuză să sugă pentru că nu mai poate să îl prindă. Un alt simptom este febra, iar când se ajunge la febră, deja situaţia este complicată, se pune problema de antibiotic.

Cum ţi-ai schimbat tu perspectiva asupra creşterii copilului după toată experienţa aceasta?

Nu cred că mi-am schimbat-o pe cea pe care o aveam înainte.

Tu de ce ai pus un accent atât de mare pe faptul că tu trebuie să alăptezi?

Pentru că alăptatul mi se părea cel mai natural lucru pe care puteam să îl fac, cel mai simplu şi cel mai ieftin. De exemplu baieţelul meu cel mare s-a autoînţărcat la un an şi jumătate şi apoi nu a mai acceptat decât lapte praf. Laptele praf se recomandă ca tip de lapte până pe la vreo doi ani, însă ne-am resimţit financiar pentru că el consuma foarte mult lapte, lapte praf de data aceasta. Ar fi fost o cheltuială enormă să fi consumat lapte praf încă de la început. Dar practic alăptatul este ceea ce trebuie să facă o mamă, mamele alaptează. Este cel mai sanatos şi pentru copilaş şi pentru mamă.

Dar tu ai riscat nemergând pe varianta tratamentului clasic, nu-i aşa?

Da, am riscat. Dar am câştigat. Mă pregatisem foarte mult pentru alăptare şi nu vroiam să renunţ, la cât timp am investit.

Dar cum poţi să te pregăteşti pentru alăptare?

Eu m-am documentat foarte mult pe această temă, îi citeam şi soţului seara înainte de culcare, pentru că ştiam că trebuie să fie alături de mine şi să nu sară repede cu biberonul. Noi nu am avut lapte praf sau sticluţe deloc în casă. M-am pregătit foarte mult psihologic pentru alăptat şi nu vroiam să renunţ aşa uşor.

Experienţa aceasta în care ai simţit că există informaţie insuficientă despre lucrurile importante privind creşterea copiilor te-a făcut să te gândeşti la deschiderea unui magazin cu articole pentru copii, în care toate produsele sunt încercate de către tine şi asociata ta înainte de a fi puse în vânzare? 

Noi am început să folosim scutece textile. Când eram bolnavă nu le-am folosit deşi le aveam, pentru că nu mai eram în stare să spăl scutece. Dar foloseam scutece textile şi de aici a pornit ideea. La vremea respectivă nu erau foarte multe astfel de variante în România. Am început cu scutecele textile şi apoi diverse alte produse pe care eu le foloseam pentru copil şi apoi pentru copii, produse gen marsupiu în care i-am pus de la o lună, apoi alte sisteme de purtare ergonomice. Şi încet încet a crescut la alte produse naturale pentru copii, gen produse pentru suport în alăptare, hainuţe, etc.

Practic cum ţi-a venit ideea să deschizi un magazin?

Ideea a pornit de la scutecele textile şi faptul că nu aveam destule opţiuni pe piaţa românească. Primele mele scutece textile le-am comandat din Anglia. Eu am dorit să am cât mai multe mărci disponibile, pentru ca mămicile să poată să aleagă ce li se potriveşte.

Şi cum ai început magazinul?

Am început cu magazin online, în 2013. Site-ul Bebepufulete.ro încet încet a crescut.

Ce profesie ai? Ai renunţat la ea?

Eu sunt de profesie arhitect. Nu, nu am renunţat. Lucrez alături de soţul meu, care este şi el arhitect.

Când ai decis că vrei să aloci mai mult timp pentru magazin?

Atunci când afacerea a început să crească, şi atunci mi s-a alaturat şi Andreea, care este partenera mea la magazin. Şi Andreea are un baieţel şi chiar după ce a nascut m-a chemat la ea să îi arăt scutecele textile. I-a plăcut foarte mult conceptul magazinului, şi-atunci s-a hotărât să investească alături de mine. Ideea de bază este că majoritatea produselor pe care le avem în stoc le-am folosit la un punct ori eu ori ea, la copiii noştri sau pentru noi. Dau exemplul absorbantelor textile pentru sâni, pe care la al doilea copil le-am folosit, renunţând la cele de unică folosinţă. Apoi, marca de jucării pe care o avem, am folosit-o întâi la copiii mei, am văzut că sunt educative, le stimulează creativitatea şi imaginaţia, şi-atunci am preferat să mergem pe linia aceasta, mai naturală.

Hai să le luăm pe rând. Care ar fi sfatul tău pentru mamele care nu ştiu ce sistem de purtare a bebeluşului să aleagă?

În primul rând mamele trebuie să aleagă un sistem de purtare ergonomic, un sistem în care copilul stă în poziţia fiziologică. Atunci cand iei în braţe un nou-născut, acesta ţi se pune în poziţia de broscuţă, şi acea poziţie cu picioruşele în formă de M este poziţia fiziologică. Chiar la naştere nu îşi desfac ei picioarele, însă după o vreme şi le desfac.

Dar nu toate sistemele de purtare asigură această poziţie. Producătorii nu s-au gândit la acest aspect?

Nu prea se pare. Nu toate sistemele de purtare de pe piaţă sunt ergonomice. În plus coloana unui nou-născut este curbată, nu trebuie să oblige nimeni nou-născutul să îşi ţină coloana dreaptă. Coloana se va îndrepta când începe să se ţină pe picioare, de la 7-8 luni în sus, depinde de copil. Materialul din care este confecţionat sistemul de purtare în partea din spatele bebelusului ar trebui să nu fie rigid, să nu îl oblige să îşi ţină coloana dreaptă. Şi nu în ultimul rând, în sistemele neergonomice, bebeluşii stau atârnaţi.

Şi aceste sisteme sunt culmea şi scumpe!

Da, toate sistemele de purtare ajung să coste destul de mult, undeva în jurul valorii de 400 lei, însă în această sumă recomand achiziţionarea unui sistem de purtare ergonomic, care asigură poziţia de broscuţă a bebeluşului, acea poziţie de M, similară statului în fund, însă fără a fi sprijinit. Iarăşi nu este bine ca bebeluşul să fie purtat cu faţa spre lume, pentru că obligă spatele bebeluşului să ia forma corpului părintelui. În plus, sistemele neergonomice pun presiune pe zona genitală. Exista materiale editate de Institutul American pentru Displazia de Şold, unde sunt descries clar şi comparativ  forţele care acţionează asupra picioarelor, şoldurilor şi coloanei unui bebeluş în cazul unui sistem ergonomic versus cel al unui sistem neergonomic.

Deci riscurile asupra sănătăţii copilului sunt destul de mari…

Da. Cel de-al doilea copil al meu a avut un retard sever la un şold, iar faptul că am folosit scutece textile şi a fost tot timpul purtat cu partea de jos a corpului în formă de M au ajutat. La şase săptămâni după ecografia iniţială, totul era în ordine.  Acei chiloţei speciali de plastic care se dau de către medicii ortopezi fac acelaşi lucru ca şi sistemul de purtare şi personal mi se pare că sistemul nu este atât de chinuitor precum chiloţeii de plastic. Unii medici recomandă purtarea cu doua scutece obişnuite, însă scutecele textile sunt mai late între picioruşe şi de aceea ţin copilul mai crăcănat puţin.

Scutecele textile irită mai puţin? Sau de ce ai decis să îi daţi copilului scutece textile?

Este discutabil aspectul cu iritaţia pentru că există un procent foarte mic de copii care se irită indiferent de tipul scutecului folosit. Pentru mine această decizie a fost una ecologică, de sănătate.

Crezi că este necesar ca micuţii să poarte ochelari de soare?

Nu aş vrea să intru în chestiuni medicale, însă ştiu că la vârste aşa fragede ochiul nu este suficient de dezvoltat. Copilul meu cel mic de exemplu nu suporta reflexia de la zăpadă, îmi amintesc că închidea ochii şi nu îi putea ţine deschişi când bătea soarele. Şi mie mi se pare dificil să privesc zăpada în bătaia soarelui.

Ce alte chestiuni crezi că ar trebui să ştie mămicile iar medicii insistă prea puţin asupra lor?

Cred că mămicile ar trebui să îşi urmeze instinctele. Mai ar fi aspect controversate legate de utilizarea tetinelor şi a suzetelor. Însă sunt copii care nu acceptă biberonul defel. Al doilea al meu copil nu a acceptat biberonul însă primul copil a renunţat la biberon destul de târziu, undeva pe la vârsta de 3 ani. Cu toate că în maternitate se cam administrează şi lapte praf din biberon, depinde foarte mult şi de copil. Situaţia utilizării suzetei este iarăşi discutabilă, exista păreri şi pro şi contra. Există studii care atestă faptul că folosirea suzetei la culcare previne riscul morţii subite a sugarului (sudden infant death syndrome), deci există şi unele beneficii.

Cum avem grijă ca bebeluşul să nu se înece cu mâncare?

În primul rând bebeluşul trebuie să doarmă pe o parte. Sunt copii care dorm pe burta, însă nu e recomandată această poziţie. Bebeluşul trebuie să eructeze după fiecare masă, chiar dacă durează mai mult timp. 

Ce probleme mai au părinţii cu nou-născuţii?

Pentru mamele de nou-născuţi alăptarea este chestiunea problematică. Se recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni iar apoi depinde foarte mult şi de mamă. Până la vârsta de 1 an de zile, laptele de mamă reprezintă baza alimentaţiei, chiar dacă de la 6 luni se începe diversificarea alimentaţiei. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea minim doi ani. Copilul meu cel mic are un an şi nouă luni şi încă este alaptat şi voi continua mult şi bine. Vreau să renunţe el la alăptare când va dori. Ştiu copii şi în vârstă de peste trei ani care încă sunt alăptaţi. Rata alăptării în România este foarte scăzută, undeva pe la 12% alăptare exclusivă, însă în ultima vreme a început să crească, datorită faptului că alăptarea este tot mai promovată pe reţele de socializare şi alte canale de distribuire a informaţiei. Alăptarea are foarte multe beneficii pentru copil, şi la vârste mai mari, gen peste doi ani. Ideea este să fie armonie în tandemul mamă-copil, să fie şi mama dispusă să alăpteze şi să poată alăpta. Şi în caz de boală, alăptarea este baza şi sursa de conectare cu mama.

Ajută şi sistemul imunitar?

Da, ajută sistemul imunitar şi creierul, este şi hrană emoţională până la urmă.

Jucariile de la ce vârstă se recomandă şi cum ar trebui să fie acestea?

Cea mai importantă jucărie este părintele şi după aceea vin alte jucării. Noi am început cu câteva jucării senzoriale când erau mici, însă oricum ei sunt foarte interesaţi de tot ce e în jur. Am încercat să evităm jucăriile de plastic şi cu tot felul de sunete puternice, lumini, etc. Acum copii au crecut şi ne concentrăm pe jucării de lemn, hârtie şi materiale non-toxice.

Cum ar trebui să fie o jucărie?

O jucărie ar trebui să le stimuleze imaginaţia. Acest principiu se aplică la vârste mai mari, de la 8-9 luni în sus. Ai mei se jucau şi cu oale şi cu sticle de plastic, de pe la 6-7 luni când încep să stea în fund, le place tot ce pot să atingă şi să facă să sune cumva, să îi stimuleze într-un fel.

Legat de alimentaţie, ce sfaturi ai?

Sugerez mămicilor să aleagă o sursă de informare credibilă, să urmeze un curs de diversificare a alimentaţiei ţinut de către un medic avizat, şi să urmeze principiul cât mai natural posibil. La astfel de cursuri vor afla toate informaţiile de care au nevoie: fără sare până la un an de zile, fără zahăr cât de mult, fără prăjeli. Copii mei acum doar mai gustă câteodată alimente cu zahăr, foarte rar. Sunt anumite alimente care până la vârsta de un an de zile nu sunt premise gen albuş de ou, mierea nu este permisă până la un an având risc de botulism, etc. 

Nu ajunge documentarea online?

Câteodată ajunge, însă mie mi-a folosit foarte mult acest curs. Informaţii pe care le citisem anterior pe internet mi le-am pus cap la cap şi aşa a fost cel mai bine pentru copiii mei.

Ce părere ai de situaţiile în care consulţi trei medici pentru aceeaşi problemă şi obţii trei păreri diferite? Cum alegi între acestea?

Mămicile trebuie să îşi aleagă surse credibile. Şi la diversificare lucrurile sunt destul de clare. Să zicem că pot să apară nuanţe, dar principiile de bază sunt stabile.

Citeşte şi 

Obiceiurile alimentare ale angajaţilor români. Câţi bani şi cât timp alocă un român pentru masa de prânz la birou şi ce alimente alege

Regimul alimentar, principalul vinovat pentru apariţia obezităţii