„Nasty”, documentarul dedicat marelui tenisman Ilie Năstase: „Am făcut ce-am vrut eu”. De ce nu a acceptat oferta de a juca pentru SUA VIDEO
0
Cunoscutul tenismen Ilie Năstase, prezent la TIFF, cu ocazia prezentării primelor 20 de minute din documentarul „Nasty”, a anunţat că va fi înfiinţat un muzeu dedicat carierei sale. El a povestit mai multe amintiri, inclusiv de ce a refuzat oferta de a juca pentru echipa SUA, în schimbul a câtorva milioane de dolari.
Preşedintele Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), Tudor Giurgiu, a prezentat, duminică seara, primele 20 de minute din documentarul „Nasty”, dedicat vieţii cunoscutului tenisman Ilie Năstase. Pelicula îl prezintă pe îndrăgitul sportiv român ca pe un fenomen al tenisului: a fost cel care a adus spectacolul în arenele sportului alb, spărgând cu glumele şi giumbuşlucurile sale atmosfera de seriozitate scorţoasă care predomina în sportul alb. Tocmai stilul lui nonconformist a făcut din Năstase o vedetă internaţională care umplea de fiecare dată tribunele. Spectatorii ştiau că întotdeauna se întâmpla ceva când Năstase era în teren. „El se antrenează la fel de greu precum colegii săi, doar că mai găseşte timp să se şi amuze”, se arată ca un fel de concluzie, la finalul, celor 20 de minute de peliculă, formată din materiale de arhivă şi declaraţii ale unor legende ale tenisului precum Ion Ţiriac, John McEnroe sau Björn Borg.
„Cum este să vezi aceste imagini, care sunt convins că le-ai uitat?”, l-a întrebat Tudor Giurgiu pe Năstase. „Nu, nu, nu. Nu le-am uitat. Îmi aduc aminte şi anumite puncte, ce să mai vorbim de game-uri sau seturi. E ca şi cum mă întorc în trecut. E frumos să vezi ce ai făcut de-a lungul anilor. M-am distrat, am făcut ce-am vrut eu. Nu ştiu dacă cunoaşteţi melodia lui Sinatra – „I did it may way”. Am făcut ce-am vrut eu. Mi-a plăcut ce-am făcut. Am iubit sportul de la 4 ani”, a spus Năstase, vizibil emoţionat.
El şi-a adus aminte că primul turneu la care a participat s-a desfăşurat când avea 12 ani, la Cluj-Napoca. „Stăteam la căminele studenţilor şi erau nişte terenuri pe Someş. Într-o dimineaţă domnul Schmid, care a venit cu copiii din toată ţara, a întrebat: „Măi, cine vrea să rămână mâine la finala dintre Ţiriac şi Viziru, să dea mingile. Am fost primul care am ridicat mâna. Nici astăzi nu crede Ţiriac că i-am fost băiat de mingi”
Ilie Năstase, Tudor Giurgiu (preşedintele TIFF) şi Horia Ciorcilă (preşedintele Băncii Transilvania) la intrarea în cinematograful Victoria, unde au fost proiectat un montaj de 20 de minute din viitorul documentar „Nasty” urmat de proiecţia documentarului „Ashe”. FOTO: Remus Florescu
„Domnu’ Ţiriac le dădea haina la băieţi, eu la fete”
„Ce m-a impresionat pe mine foarte mult a fost sentimentul ăsta fantastic de camaraderie şi de grup. Nu eraţi foarte mulţi tenismani şi petreceaţi foarte mult timp împreună compartiv cu situaţia de azi, când fiecare are staff-ul lui. Se mai poate aduce ceva din tenisul acela azi?”, l-a întrebat Giurgiu. „Nu putem compara şi eu nu vreau să compar campionii din trecut cu campionii de astăzi. Eu poate ştiu, pot să-mi dau cu părerea, că i-am văzut cam pe toţi. Fiecare perioadă are un campion, doi-trei, cum există şi astăzi Djokovic şi Nadal şi cine mai e acolo, că-s mulţi, nu-i ştiu pe toţi. Trebuie să respectăm campionii din fiecare perioadă, trebuie să respectăm şi trecutul”, a răspuns Năstase.
Giurgiu s-a referit la una dintre declaraţiile lui John McEnroe, care spunea despre Năstase că era foarte sufletist: „Chiar le dădeai haina de pe tine, aşa cum spune McEnroe?” „Domnu’ Ţiriac le dădea haina la băieţi, eu la fete”, a răspuns tenismanul provocând hohote de râs în sală. „Bahrami (Mansour Bahrami - tenisman iranian care s-a mutat în Franţa – n. red.) mi-a povestit că l-ai ajutat când a venit la Paris şi n-avea unde să locuiască”, a susţinut Giurgiu. „Da, l-am ajutat să stea la mine un an la Paris, dar era un băiat respectuos, juca tenis foarte bine, mi-a plăcut de el”, a răspuns Nasty.
/h2>
„Nu aveam staff. Atunci ne reparam singuri rachetele”
Giurgiu a adus în discuţie acuzaţiile de rasism care-i sunt aduse astăzi lui Năstase, însă a precizat că, de fapt, Năstase era bun prieten cu Arthur Ashe, primul campion de culoare la tenis. Năstase îi spunea lui Ashe „Negroni”, iar acesta, în replică, îi zicea „commi” (presscurtarea de la comunism”. „Erau alte vremuri, mai relaxate”, a spus tenismenul. Năstase a jucat la dublu cu Ashe circa doi ani. El şi-a amintit că, înainte de una dintre partide, şi-a pus pe faţă cremă neagră de pantofi ca să semene cu el. Ashe s-a amuzat teribil, iar cei doi au fost atât de distraţi încât au pierdut cu 6-0, 6-0.
„Atunci nu aveam staff, cu nutriţionist. Noi ne făceam rezervările la avion, când aveam nevoie de viză noi făceam aplicaţia, dacă ni se dădea, mergeam şi jucam, dacă nu, nu jucam. Ne reparam rachetele singuri. Asta era. Era frumos în perioada aia, e frumos şi acum şi sunt sigur că o să fie frumos şi în viitor”, a răspuns Năstase.
De ce nu a plecat în străinătate
Năstase a făcut un anunţ, în premieră: „Îmi fac şi muzeu. Datorită domnului Horia Ciorcilă, de la Banca Transilvania (preşedintele Băncii Transilvania-nr), care îmi oferă ajutor să realizez acest muzeu. Am foarte multe trofee. Singurul lucru care mă deranjează acum e că în fiecare zi în care mă trezesc sau mă duc să mă culc trec prin faţa acestor trofee şi mă simt puţin ca un prizonier în trecut. Vreau să împărtăşesc aceste trofee cu fanii mei, mai ales cu cei tineri”.
Despre lucrul la documentar, Tudor Giurgiu a spus: „Pe el trebuie doar să-l întrebi: „cum a fost în toamna lui 1962” şi începe. E o enciclopedie incredibilă. Declanşezi un buton şi afli tot. Ştie game-ul, setul, tot. Mi-a spus o grămadă de lucruri pe care nu le ştiam, cum a fost perioada aţi fost în India”. Năstate şi Ţiriac au stat doi ani în India pentru a se familiariza cu tenisul pe iarbă.
Întrebat depre curajul lui de a fi nonconformist în ciuda regulilor stricte ale regimului comunist, Năstase a răspuns: „Aşa m-am născut eu. În ‘69, când am jucat la Cupa Davis, la Cleveland, erau foarte mulţi români, şi m-a întrebat cineva de ce nu plec din România, că e comunism, nu e bine. A venit preşedintele federaţiei să-mi ofere nişte bani să rămân să joc pentru Statele Unite. Eram copil, aveam 22-23 de ani. M-a apucat tremuratul, era vorba despre câteva milioane. M-am gândit la familia mea şi m-am gândit că nu pot aparţine unui altui popor decât poporului român şi am renunţat”.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Se încarcă comentariile...
