Moralitatea la sat, explicată de psihologi: de la perversiunile frecvente în bordeiele ţărăneşti de acum un secol la violul din Vaslui
0Imaginea ţăranului român a oscilat în secolul XIX între „sălbaticul care trebuie civilizat” şi autohtonul muncitor, înţelept şi cinstit. În secolul XX, „bătălia” a fost câştigată de imaginea cosmetizată a ţăranului idealizat. Totuşi, în anumite zone ale ţării, mentalitatea nu s-a schimbat foarte mult faţă de perioada în care „alcoolismul urmărea fiecare pas al ţăranului” şi în care violurile prin incest erau un fapt normal.
Violul din Văleni care a îngrozit o ţară întreagă este privit de consătenii celor şapte infractori cu o toleranţă greu de înţeles. Cele mai dure poziţii împotriva faptei sunt adoptate de oameni din mediul urban. Specialiştii au constatat că există o diferenţă în ceea ce priveşte modul în care se raportează la viol orăşenii, faţă de locuitorii mediului rural. „Lumea rurală a avut şi are convingeri destul de puternice care resping asemenea comportament, deşi la fel de valabil este faptul că există şi a existat o anume promiscuitate în lumea rurală şi mă refer aici la relaţii sexuale dezordonate, care transcend şi regulile de bun simţ şi norma morală.”, susţine profesorul Toader Nicoară, care predă “Istoria mentalităţilor”, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. El crede că lumea rurală este privită din două perspective: „unii spun că lumea satului a fost pe vremuri un model de moralitate foarte frustă, alţii – dimpotrivă – spun că n-am prea avut nişte valori morale şi educaţie morală foarte strânse şi de aici relaţiile sexuale cam dezordonate , copiii din flori şi un comportament destul de dezordonat între sexe”.
„Lumea rurală a avut şi are convingeri destul de puternice care resping asemenea comportament, deşi la fel de valabil este faptul că există şi a existat o anume promiscuitate în lumea rurală şi mă refer aici la relaţii sexuale dezordonate, care transcend şi regulile de bun simţ şi norma morală.”
Toader Nicoară, istoric al mentalităţilor
Paradigma lumii rurale idealizate
Sociologului clujean Constantin Bărbulescu susţine că în secolul al XIX-lea au existat două viziuni asupra ţăranului: „paradigma sălbaticului şi paradigma autohtonului. În cea de-a doua ipostază văd ţăranul autori precum Vasile Alecsandri conform căruia cultura ţărănească e o nestemată şi <<Mioriţa>> o bijuterie de spiritualitate. Conform acestei paradigme, ţăranul este autohtonul, este ţăranul identitar, ţăranul e românul prin excelenţă, ţăranul suntem noi. Şi de aici, de pildă, încetul cu încetul, a pornit, spre exemplu, ideea adoptării la Curtea regală şi apoi de către doamnele din marea sociatate, a costumului ţărănesc. Medicii însă văd ţăranul din paradigma sălbaticului care trebuie civilizat”. Sociologul observă că în secolul al XX-lea, paradigma autohtonă a câştigat bătălia, asta însă nu înseamnă că imaginea idealizată a ţăranului este cea reală. „Fiecare parte decupează din realitate doar elementele care îi convin. Adevărul este undeva la mijloc”, spunea Bărbulescu într-un interviu pentru Adevărul.
„Imaginaţiunea lor este de timpuriu puternic lovită de aceste teribile spectacole; copiii, de la vârsta cea mai fragedă şi chiar când devin adulţi, dorm pe cuptor, unul lângă altul; astfel sunt frecvente cazurile de violuri produse prin incensturi”
CI Istrati, medic
Moralitatea ţăranului român
Teoria despre imaginea idealizată a ţăranului român este contrazisă de mărturiile medicilor români din secolul al XIX-lea citate în cartea sociologului clujean Constantin Bărbulescu - „România medicilor. Medici, ţărani şi igienă rurală în România de la 1860 la 1910”. În vomul sunt analizate, printre altele, şi două aspecte care au avut un impact teribil asupra moralităţii ţăranilor din secolul XIX: condiţiile de locuire şi alcoolul.
În 1912, în 76,5% dintre locuinţele rurale din Vechiul Regat familiile locuiesc într-o singură cameră. Astfel, medicul CI Istrati susţinea: „În această singură cameră comună muma, după suferinţi convulsive, naşte pruncul; iar copilul strivit de boale se luptă în agonia morţii, fraţii săi mai mici au mai mari sunt spectatorii înmărmuriţi şi înfricoşaţi ai acestora mari crize. Imaginaţiunea lor este de timpuriu puternic lovită de aceste teribile spectacole; copiii, de la vârsta cea mai fragedă şi chiar când devin adulţi, dorm pe cuptor, unul lângă altul; astfel sunt frecvente cazurile de violuri produse prin incensturi. În acea odaie conjugală, copiii devin maturi de înclinări care le surescitează curiozitatea şi-i tentează, îndeplinind asemenea acte căpătate prin spectacole de la părinţi”.
„Se botează cu alcool; mumele dau copiilor basamac şi adesea, vai, şi copiilor mici, în vârsta cea mai fragedă; munceşte cu alcool; îndeplineşte actul reproducţiei când e infiltrat de alcool”
Iosef Weissberg, medic secolul XIX
„Poporaţiunea rurală decade moraliceşte şi fiziceşte”
Doctorul Gheorghe Crăiniceanu foloseşte rapoartele sanitare publicate în Monitorul Oficial de unde află: „În judeţul Argeş <<de băuturile ce le au, ţăranii fac abuz înspăimântător>> (...) Iar în judeţul Râmnicu Sărat <<ţuica se consumă în mod excesiv prin ceea ce poporaţiunea rurală decade moraliceşte şi fiziceşte>>. Rachiul mai trece în faţa ţăranului de o panacee aproape contra tuturor boalelor; fiecare oră de rapaos se petrece în beţie şi alcoolul se oferă în cantităţi enorme până şi copiilor puraţi pe braţe”.
„Casa ţăranului beţiv e o mizerie, casa murdară nespoită, geamurile sparte, uşa pleznită, niciun pom, curtea pustie: Nu-i vită, nu-i pasere, nu-i nimic; Copiii goi, neîmbrăcaţi, căci tot ce a avut le-a dat la cârciumă pe băutură şi a mai rămas încă dator ca să plătească cu munca. Şi mai la toţi e aşa căci ţăranul e foarte des alcoolic”, scrie medicul Poenaru Căplescu în 1904.
Medicul de plasă Iosef Weissberg încearcă să explice, în 1889, amploarea alcoolismului în mediul ţărănesc: „Alcoolismul urmăreşte fiecare pas al ţăranului, de la naştere până la moarte. Se naşte înconjurat de alcool care se bea în sănătatea lui; se botează cu alcool; mumele dau copiilor basamac şi adesea, vai, şi copiilor mici, în vârsta cea mai fragedă; munceşte cu alcool; îndeplineşte actul reproducţiei când e infiltrat de alcool; vinde fructul muncei lui făcând adălmaş cu alcool şi în fine moare din alcool şi înconjurat alcool ce se bea la pomană pentru sufletul lui”.
„Valorile morale din toată societatea românească nu sunt la foarte mare modă; corupţia, hoţia, faptele negative nu au fost în ultime vreme foarte condamnate de societate, parcă acum se trezeşte spritul civic”
Toader Nicoară, istoric al mentalităţilor
„Valorile morale din toată societatea nu sunt la foarte mare modă”
Pe de altă parte, istoricul Toader Nicoară arată: „Valorile morale din toată societatea românească nu sunt la foarte mare modă; corupţia, hoţia, faptele negative nu au fost în ultime vreme foarte condamnate de societate, parcă acum se trezeşte spritul civic. Pe de altă parte şi satul nostru a suportat fenomenul dizolvării valorilor morale”. În ceea ce priveşte solidarizarea sătenilor în jurul violatorilor, Nicoară crede că: „Lumea rurală este mai solidară chiar şi în greşeli, chiar şi în prostii. Acolo vorbim despre şapte băieţi cu familiile lor, cu rudele, cu prietenii, care datorită şi statutului pe care-l au pot crea un curent de opinie într-un sens sau altul cu privire la respectiva faptă”. El a mai menţionat diferenţa de statut dintre fată, care era dintr-o familie marginală, şi băieţi, care erau din familii de „gospodari” – cum s-au exprimat consătenii, în plus, câţiva dintre ei jucau în echipa de fotbal a comunei, fiind „vedete” locale.
„În satul tradiţional românesc, pornind de la această structură, ca să fie protejat individul un rol fudamental îl aveau valorile creştine, care nu-i lăsau pe cei puternici să facă ce vor cu cei slabi. În acest moment, aceste valori au slăbit foarte mult. Gregarismul bate individul”
Daniel David, psiholog
Viziunea psihologului: “valorile au slăbit foarte mult”
Psihologul clujean Daniel David, autorul volumului “Psihologia poporului român”, a declarat pentru “Adevărul”: “La sat există un profil mai colectivist, mai gregar. În această colectivitate grupul e mai important decât individul. Ori de câte ori se pune problema supravieţuirii colectivului sau a individului, se alege colectivitatea. Profilul gregar este organizat ierarhic, iar puterea e concetrată în mâinile câtorva. În satul tradiţional românesc, pornind de la această structură, ca să fie protejat individul un rol fudamental îl aveau valorile creştine, care nu-i lăsau pe cei puternici să facă ce vor cu cei slabi. În acest moment, aceste valori au slăbit foarte mult. Gregarismul bate individul”.
Citeşte şi
Instituţiile statului, medicul şi preotul trebuie să condamne violul
Magistraţii care i-au pus în libertate pe violatorii din Vaslui, cercetaţi disciplinar
Elevă din Vaslui, sechestrată şi violată de şapte indivizi la întoarcerea de la şcoală
Se încarcă comentariile...
