Mircea Dragoş, profesorul anului la Cluj

Mircea Dragoş

Predă chimie la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă" şi coordonează Centrului de Excelenţă din Cluj-Napoca. A primit recent titlul de „Profesorul Anului“.

„Anul acesta e unul aniversar. Se împlinesc 35 de ani de când predau, 10 ani de când coordonez Centrul de Excelenţă din Cluj şi alţi 10 de când sunt inspector şcolar de chimie. Sunt trei în unu ca şi cafeaua, cum zice în glumă soţia mea", spune Mircea Dragoş.

Acesta a primit zilele trecute titlul de „Profesorul Anului" acordat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, iar ca premiu, un laptop. De numele său se leagă performanţa multor elevi din Cluj. Unul dintre ei, care a obţinut, anul trecut, premiul I la olimpiada internaţională de chimie, studiază acum în anul I la Cambridge.

Profesor la şcoala unde a făcut practică

Face parte din generaţia anilor '70, când mulţi erau pasionaţi de ştiinţe. Pentru Mircea Dragoş, chimia nu e doar pasiunea din timpul şcolii, ci şi „ştiinţa sacră", cum îi ziceau anticii, care, predată cum trebuie, fascinează de la cel mai mic şcolar până la cel mai în vârstă adult. A studiat-o fără să se gândească la o carieră de dascăl. „Se ajungea mai greu la universitate. Nu mulţi făceau o facultate pe vremuri, dar studiau temeinic. În plus, atunci se şi făcea practică pedagogică cum trebuie. Chimia e o disciplină frumoasă şi e cea mai dinamică dintre toate ştiinţele. Tot ce se întâmplă se şi aplică în practică. Chimia e foarte legată de viaţă care nu este decât un proces biochimic", crede profesorul.

El povesteşte că a făcut practică la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă" din Cluj-Napoca, unde mai târziu a ajuns să lucreze. „Şi atunci Colegiul Emil Racoviţă era o şcoală foarte bună, cu elevi pregătiţi şi aveam emoţii legat de modul în care va fi receptată lecţia mea. Însă o profesoară de la acolo, doamna Cecilia Marian, mi-a spus că am reuşit să fac nişte ore frumoase, ceea ce, vă daţi seama, că însemna enorm pentru mine", mărturiseşte Mircea Dragoş care e cunoscut, respectiv apreciat şi azi pentru faptul că îşi face orele altfel.

Nu intră într-o clasă fără să zâmbească. Spune că elevii te simt foarte bine când eşti plictisit sau le predai lecţia cu plăcere. „Profesorul trebuie să intre la oră optimist, vesel şi să transmită asta copiilor. În plus, dincolo de cunoştinţe trebuie să stabilească o legătură cu elevii", afirmă dascălul.

„Ca să faceţi carte cu băietul meu"

Primul său an de învăţământ l-a petrecut la o şcoală din Sighetu Marmaţiei, unde, în 1976, fuseseră repartizaţi 15 profesori tineri. Îşi aduce aminte că locuia cu un coleg de matematică într-o garsonieră mică şi, într-o zi, a venit la ei mama unui elev, o femeie simplă şi în vârstă de la ţară. „Ne-a adus o găină, de care nu aveam nevoie. Câştigam bine. Salariul unui dascăl ajunge la 1.700 de lei. Ce m-a impresionat e că acea femeie ne-a zis că a adus găina ca să facem carte cu băietul ei. Mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Se aduceau găini ca să treacă unii elevi clasa", spune Mircea Dragoş.

Şcoala reprezintă un potenţial extraordinar. A văzut asta şi în urma schimburilor de experienţă la şcolile din Franţa, Germania şi Anglia. Dragoş spune că şcoala trebuie să-i formeze elevului idei, principii şi să-l înveţe deprinderile de a reuşi în viaţă. „La liceele din Vest, elevii au uniforme pe care le poartă cu mândrie. La competiţiile sportive au echipamente cu simbolul unităţii. E rolul nostru al profesorilor să-i învăţăm pe copii că modul în care se îmbracă îi reprezintă. Tot în Vest lipsa de respect faţă de profesor e considerată cea mai mare abatere, iar comunitatea se implică mult în educaţia copiilor, nu lasă totul pe seama şcolii", afirmă dascălul.

Îşi doreşte ca peste 20 de ani şcoala românească să fie privită ca o instituţie, aşa cum e acum în Germania. Şi crede că asta se poate pentru că elevii din Vest nu sunt cu nimic mai buni sau mai inteligenţi decât cei români, diferenţa o face felul în care gândesc şi ambiţia de a învăţa.

ÎNTREBĂRI şi RĂSPUNSURI

Cum ar trebui predată chimia?

M.D.: În şcoli ar trebui să se insiste mai mult pe partea experimentală fiindcă asta atrage şi fascinează, nu formulele. Nu poţi să-i spui elevului că disciplina chimie e o ştiinţă, dacă nu i-ai arătat asta într-un experiment. Nu are farmec. Prin anii 2006 - 2007 am făcut parte dintr-un grup de profesori din Cluj care a vrut să schimbe modul în care se predă această materie în şcoli. Nu s-a reuşit. Nu ştiu de ce. Plecasem de la ideea de experiment. În general, nu doar în chimie trebuie să experimentezi, apoi să verifici, şi doar apoi să tragi concluzii.

Se face sport cât trebuie în şcoli?

M.D.: Din păcate, nu. Şi ar trebui să se facă 4 - 5 ore de sport la clasele primare, când organismul e în creştere. Sportul dezvoltă aptitudini precum dorinţa de a câştiga, ambiţia şi spiritul de echipă, aptitudini pe care nicio altă materie nu le dezvoltă. Oamenii care fac sport sunt mai volubili, mai comunicativi.

PROFIL

Născut: 11 decembrie 1953, localitatea Seini, judeţul Maramureş
Studii: Master în managementul educaţiei
Familie: Căsătorit, are doi copii

Ce-i place

Mişcarea! Ori de câte ori are timp joacă tenis cu colegii profesori. „Mişcarea e cel mai bun mijloc de refacere", este de părere profesorul. Face drumeţii pe munte şi iubeşte oamenii. Crede că orice întâlnire cu oamenii e o provocare.

Ce nu-i place

Regretă că unii oameni nu au atitudine şi nu-şi spun punctul de vedere. „Oamenii ar trebui să aibă o mentalitate de învingător. Francezii şi englezii nu au cu nimic mai prejos decât noi, românii, doar mentalitatea face diferenţa", spune Mircea Dragoş.