Mesajul medicilor din secolul XIX despre degenerarea „rasei române“: „Viitorul este incert. Bucureştiul furnică de streini. Iaşiul va deveni o Palestină“

În 50 de ani în Iaşi nu va mai fi niciun creştin, avertiza un medic în secolul XIX,

Obţinerea independenţei, proclamarea Regatului şi Unirea din 1918 fac din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea o perioadă de aur din Istoria României. În discursul public al vremii şi-a făcut loc viziunea apocaliptică ce prevestea degenerarea rasei, scădera populaţiei autohtone şi înlocuirea cu străini. Medicii vremii atrăgeau atenţia asupra pericolului evreilor într-un discurs antisemit surprinzător de violent.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea apare în cărţile de Istorie drept una de mari realizări: obţinerea independenţei (1877), proclamarea Regatului (1881) şi Marea Unire (1918). Contemporanii acelor vremuri au avut însă şi o viziune catastrofică, apocaliptică asupra realităţii în care trăiau, susţine istoricul şi etnograful clujean Constantin Bărbulescu în cartea “România Medicilor. Medici, ţărani şi igienă rurală în România de la 1860 la 1910”, apărută la Editura Humanitas. Cartea cuprinde mărturiile unor medici despre mai multe aspecte ale vieţii ţăranilor: iginenă, locuinţă, nutriţie, alcool. 

În 1880, doctorul Codreanu, medic în Tutova, spunea despre anul 1859 că este „începutul sfârşitului”: „Anul 1859!...Acesta este anul când cei mai mulţi, de la noi, încep a numera era anilor de regenerare a României, de <<reorganizare>>, şi tot în acest an 1859, este anul de la care începe mortalitatea mare a românilor, pieirea lor de pe faţa pământului, descreşterea şi degradarea lor fizică”! Cu 10 ani înainte doctorul G. Obedenarul schiţează un portret sumbru al ţăranulu român: „Femeile, copiii şi o bună parte din oamenii au o figură de culoare gălbuiă particulară şi caracteristică. Au puţină forţă musculară (putere puţină). Sunt leneşi de e ceva rar, însă e o lene pentru care nu este nimeni în drept să facă imputări, pentru că lenea este rezultatul unei adevărae otrăviri, deoarece miasmele, care din aer au pătruns în corp, sunt o adevărată otravă”. 

„Dacă natalitatea înregistrată la recensământul din 2011 rămâne constantă – adică 1,3 copii la o femeie- în 2050 România va avea 15 milioane de persoane, iar în 2100 se va ajunge la 8 milioane de români”

Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice

„Scăderea populaţiei” – câţi români vor fi în 2100

Problematica degenerării rasei are două componente: prima este demografică, şi îmbracă mai multe forme în funcţie de contextul social şi politic al momentului, iar a doua este asociată cu „chestia rurală” şi se referă la condiţiile de viaţă ale ţărănilor. 

Scăderea numărului de locuitori a fost o fantasmă care a bântuit discursul public din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi care este încă prezentă – în 2015. Întrucât nici până în 1905, în Regat nu exista un recensământ care să stabilească exact populaţia ţării, informaţii erau manipulate după bunul plac al celui care le folosea. În 1859, şeful oficiului statistic I. Petrescu, stabilea populaţia României la 4,4 milioane de locuitori sporind cu 33-40% cifrele obţinute de predecesorul său în 1860, fără a da vreo explicaţie acestui calcul. În 1873, medicul Gr Romniceanu arăta: „lăsaţi astfel cum îi vedem astăzi, ţăranii români vor pieri pe fiecare zi, într-un număr incomparabil decât naşterile, şi această descreştere a populaţiunii rurale va fi vătămătoare statului român”.  

Temerile sale şi ale multor medici s-au dovedit a fi false: anul 1878 este ultimul până la Primul Război Mondial când există un spor natural negativ. Începând cu 1880, sporul natural este constant pozitiv, având valori tot mai mare. Acest lucru însă nu îi împiedică pe medici să adopte discursul catastrofal. Această fantasmă s-a păstrat şi astăzi. Într-un interviu, Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice din cadrul Academiei Române face o predicţie sumbră: dacă natalitatea înregistrată la recensământul din 2011 rămâne constantă – adică 1,3 copii la o femeie- în 2050 România va avea 15 milioane de persoane, iar în 2100 se va ajunge la 8 milioane de români.  

„În 50 de ani în oraşul Iaşi nu va mai fi niciun creştin şi toată populaţia va fi alcătuită numai din istrailiţi”

G. Flaişen, medic în secolul XIX

Problema evreiască. „Iaşiul va deveni un fel de Palestină”

Problema scăderii populaţiei româneşti a fost asociată cu creşterea populaţiei evreieşti. „Atât în comunele rurale, cât şi în cele urbane, în toate anotimpurile, ca şi în toate constituiunile medicale, populaţiunea română descreşte, pe când cea insraelită sporeşte”, susţinea în 1876 doctorul V.I. Agappi. Într-o analiză publicată în ziarul „Românul”, jurnalistul I.G. Bibicescu citând din statisticile demografice pentru Bucureşti trăgea un semnal de alarmă: „trecem printr-o criză teribile, prin una din acele crize din care popoarele rareori ies triumfătoare”.

El constata că toate comunităţile religioase, cu excepţia israeliţilor, au o rată a mortalităţii mai mare decât cea a natalităţii. Medicul primar al Iaşiului, G. Flaişen, susţinea în 1875: „În 50 de ani în oraşul Iaşi nu va mai fi niciun creştin şi toată populaţia va fi alcătuită numai din istrailiţi”. Agappi susţinea cu un an mai târziu: „elementul român, dacă nu va dispărea totalmente din Iaşi, cel puţin se va micşora în atât, încât Iaşiul să se poată considera ca o nouă Palestină, prin creştearea progresivă a elementului israelit.” 

„Această descreştere constantă a populaţiunii ţării noastre este cu atât mai importantă pentru noi, românii, căci dacă pământul nostru părintesc pare că se transformă într-un mormânt pentru neamul nostru, el din contra este o râzătoare grădină în care străinii şi cu deosebire israeliţii se înmulţesc într-un mod prodigios”

CI Istrati, medic secolul XIX

„Bulgari, greci, ovrei”

Medicii, cu puţine excepţii precum cea a medicului Iacob Felix, cred că depopularea este însoţită de o creştere a elementului străin. „Existenţa noastră e tot atât de nesigură, şi ziua de mâine este tot atât de înspăimântătoare prin faptul că mâine putem dispărea (...) în ţara noastră elementul român dispare în raport cu înmulţirea elementului străin”, spunea în 1880, medicul CI Istrati. Elementul evreu era văzut ca cel mai periculos, dar erau luaţi în vizor şi bulgarii şi grecii. „Această descreştere constantă a populaţiunii ţării noastre este cu atât mai importantă pentru noi, românii, căci dacă pământul nostru părintesc pare că se transformă într-un mormânt pentru neamul nostru, el din contră este o râzătoare grădină în care străinii şi cu deosebire israeliţii se înmulţesc într-un mod prodigios (...) Acum câţiva ani s-a zis că Iaşiul va deveni un oraş ovreiesc. Faptul e îndeplinit. Acelaşi lucru se poate zice acum de Bucureşti, care furmică nu numai de tot soiul de streini, dar în special de ovrei (...) capul şi inima ţării fiind înstreinate, corpul va urma natural această tendinţă. Jumătate din acest corp este putred prin gangrena ovreiască. Restul furmică de bulgari, greci ovrei”, afirma acelaşi doctor. 

„Ceea ce face în termen mediu 1 străin la 4 români! Să nu râdem deloc, să mi se probeze contrariul. Să nu se obiecteze copilăreşte că ungurii, bulgarii, armenii stabiliţi de mult la noi, că ovreii (ceea ce e chiar ridicul) şi alte rase sunt în parte desnaţionalizaţi”

  CI Istrati, medic 

Un străin la patru români

Medicul CI Istrati şi jurnalistul IG Bibicescu scot avansează, fără a se baza pe nimic, şi o cifră a numărului de israeliţi din România anului 1880 – 600.000 de persoane. La această cifră, adaugă 400.000 – numărul persoanelor de alte naţionalităţi şi ajunge la o concluzie „catastrofală”: din cei 5 milioane de locutori, un milion sunt străini. „Ceea ce face în termen mediu 1 străin la 4 români! Să nu râdem deloc, să mi se probeze contrariul. Să nu se obiecteze copilăreşte că ungurii, bulgarii, armenii stabiliţi de mult la noi, că ovreii (ceea ce e chiar ridicul) şi alte rase sunt în parte desnaţionalizaţi. Când elemente străine vor fi numeroase în ţară, mă tem mult că din fiecare sat de ungureni va ieşi un apărător al Coroanei Sfântului Ştefan; din fiecare ovrei va ieşi un bancheraş german, lucru ce există deja; Din fieşcecare bulgar va ieşi un deputat în camera de la Sofia”, a susţinut Istrati.

Datele statistice arată că medicul este departe de adevăr. La recensământul din 1899 se dovedeşte că în România erau peste 266.000 de evrei, deci 4,5% din populaţia ţării. Într-adevăr, rata de creştere a populaţiei israelite este mult mai mare în perioada 1859-1899: 98,7%, faţă de 49,8% - cât era rata de creştere a populaţiei creştine. 

„Dacă ei ar rămâne toţi în ţară, după legea înmulţirei progresive ar înlocui foarte curând rasa română”

Victor Babeş

Antisemitismul demografic al lui Victor Babeş

La fel ca mulţi medici ai vremii, celebru Victor Babeş vorbeşte în 1901 despre „invazia ovreiască, bulgărească şi ungurească”. El constantă că bătălia demografică pentru oraşele României este pierdută de elementul autohton, iar pericolul este maxim: „dacă ei ar rămâne toţi în ţară, după legea înmulţirei progresive ar înlocui foarte curând rasa română”.  Recensământul din 1899 arată că israeliţii constituiau 19% din populaţia urbană a României şi 38% din populaţia urbană a Moldovei. 

Cum se explică antisemitismul medicilor

Istoricul Constantin Bărbulescu susţine că problema evreiască în discursul public al medicilor din secolul al XIX-lea are legătură cu articolul 7 din Constituţia din 1866 în sensul certu de Congresul de la Berlin, care impunea emanciparea evreilor din România. Această situaţia a fost în centrul dezbaterilor publice, din care medicii nu puteau lipsi. „Sunt convins că în lipsa dezbaterilor asupra articolului 7 din Constituţie, tema degenerării rasei nu ar fi căpătat atât de repede o atât de mare importanţă”, concluzionează Bărbulescu. 

Citeşte şi:

Ţăranul român din secolul al XIX-lea, văzut de medicii vremii: „Nu face baie niciodată. Un strat gros de murdărie stă întodeauna pe piele. Miroase greu“  

Ţăranii români din secolul al XIX-lea: violul şi incestul erau foarte dese, iar casele erau doar nişte găuri în pământ, unde familia stătea înghesuită