Mecanismul subtil care-i determină pe oameni să creadă în teoriile conspiraţiei. Cum ajung reacţiile celor din jur să ne sporească sentimentul de certitudine

De ce rămân fermi în convingerile lor dacopaţii, cei care cred în teoriile conspiraţiei sau cei care neagă Holocaustul în ciuda dovezilor copleşitoare care infirmă credinţele lor? Credinţele oamenilor sunt mai susceptibile de a fi întărite de reacţiile pozitive sau negative pe care le primesc de la ceilalţi, decât prin logică, raţionament şi date ştiinţifice, arată cercetătorii de la Universitatea din California, Berkeley.

Noile descoperiri ale cercetătorilor de la Universitatea din California, Berkeley, sugerează că reacţiile din partea celorlalţi, mai degrabă decât dovezile dure, sporesc sentimentul de certitudine al oamenilor atunci când învaţă lucruri noi sau încearcă să discearnă binele de rău, adevărul de minciună.

Credinţele oamenilor sunt mai susceptibile de a fi întărite de reacţiile pozitive sau negative pe care le primesc ca răspuns la o opinie, o sarcină pe care o au de îndeplinit sau o interacţiune decât prin logică, raţionament şi date ştiinţifice, au descoperit psihologii de dezvoltare.

Nu vrem să ştim că nu ştim 

Constatările lor, publicate revista Open Mind, citată de Science Daily, au aruncat o lumină nouă asupra modului în care oamenii gestionează informaţia care determină viziunea lor asupra lumii şi modul în care anumite obiceiuri de învăţare pot să le limiteze orizonturile intelectuale.

„Dacă credeţi că ştiţi multe despre ceva, chiar dacă nu este adevărat, este mai puţin probabil să fiţi destul de curios de a explora mai departe acest subiect şi nu veţi reuşi să vă daţi seama cât de puţin ştiţi”, a spus autorul principal al studiului, Louis Marti, un doctorand în psihologie la UC Berkeley.

Această dinamică cognitivă poate influenţa toate aspectele vieţii reale şi virtuale, inclusiv prin intermediul reţelelor sociale şi a „camerelor de ecou” formate în jurul unor grupuri online, şi poate explica de ce unii oameni pot fi uşor înşelaţi de şarlatani.

„Dacă utilizaţi o teorie nebună pe baza căreia faceţi o predicţie corectă de câteva ori, puteţi rămâne blocaţi în acea credinţă şi nu veţi fi la fel de interesaţi în strângerea de informaţii suplimentare”, a spus autorul principal al studiului, Celeste Kidd, profesor asistent de psihologie la UC Berkeley.

Rezultatul studiului

În mod specific, studiul a examinat ce influenţează certitudinea oamenilor în timp ce învaţă lucruri noi. Acesta a constatat că încrederea participanţilor la studiu se baza pe cele mai recente performanţe decât pe cele acumulate pe termen lung. Experimentele au fost efectuate la Universitatea din Rochester.

Pentru studiu, mai mult de 500 de adulţi, recrutaţi online prin intermediul platformei de crowdsourcing „Amazon's Mechanical Turk”, au analizat diferite combinaţii de forme colorate pe ecranele lor de calculator. Ei au fost rugaţi să identifice care forme colorate se califică drept „Daxxy”, un obiect  inventat de cercetători în scopul experimentului.

Fără a avea indicii cu privire la caracteristicile definitorii ale unui „Daxxy”, participanţii la studiu au trebuit să ghicească orbeşte ce articole constituiau un „Daxxy” pe măsură ce au văzut 24 de forme diferite şi au primit reacţii în care li se comunica dacă au ghicit bine sau nu. După fiecare presupunere, au raportat dacă au fost sau nu siguri de răspunsul lor.

Rezultatele finale au arătat că participanţii şi-au bazat în mod consecvent siguranţa privind identificarea corectă a unui Daxxy pe baza ultimelor patru sau cinci presupuneri, în loc să ia în considerare toate informaţiile pe care le-au adunat de-a lungul timpului.

Certitudinea s-a bazat pe ultimele reacţii

„Ceea ce am considerat interesant este că voluntarii chiar dacă au putea primi reacţii care să le indice că au greşit la primele 19 presupuneri, dacă în ultimele cinci presupuneri li s-a indicat că au  dreptate, s-au simţit foarte încrezători”, a spus Marti. „Nu este vorba despre faptul că ei nu au fost atenţi, au învăţat ce este un Daxxy, dar nu au folosit cea mai mare parte a informaţiilor primite pentru a-şi forma certitudinea cu privire la predicţii", a mai spus cercetătorul. 

Certitudinea unui student ideal ar fi bazată pe observaţiile acumulate în timp, precum şi pe feedback, a spus Marti. „Dacă scopul tău este să ajungi la adevăr, strategia de a folosi cel mai recent feedback mai degrabă decât toate datele pe care le-ai acumulat, nu este o tactică extraordinară", a spus el.

Citeşte şi

Cele mai cunoscute şi ciudate teorii ale conspiraţiei despre preşedinţii SUA

De ce sunt predispuşi oamenii care au suferit traume în copilărie să creadă în teoriile consipiraţiei. Studiul legat de presupusa asasinare a Prinţesei Diana