Lipsa autocontrolului în adolescenţă există şi la animale. Asumarea de riscuri „prosteşti“, esenţială pentru dezvoltarea creierului

Lipsa autocontrolului în adolescenţă există şi la animale. Asumarea de riscuri „prosteşti“, esenţială pentru dezvoltarea creierului

Căutarea senzaţiilor tari din adolescenţă ţine de dezvoltarea creierului. FOTO: Reuters

Impulsivitatea pe care o au oamenii în perioada adolescenţei nu este doar o fază, ci ţine de biologie. În ciuda tuturor factorilor sociali care definesc anii adolescenţei, creierul uman şi creierul altor primate trec prin schimbări foarte asemănătoare, în special în domeniile care afectează autocontrolul.

Impulsivitatea în adolescenţă nu este doar o fază, ci ţine de biologie. În ciuda tuturor factorilor sociali care definesc anii noştri de adolescenţă, creierul uman şi creierul altor primate trec prin schimbări foarte asemănătoare, în special în domeniile care afectează autocontrolul. Doi cercetători americani au analizat creierul adolescenţilor pe specii într-un studiu apărut în revista „Trends in Neurosciences”, citată de Science Daily.

„După cum se ştie, adolescenţa este o perioadă a impulsivităţii crescute şi a căutării senzaţiilor tari, ceea ce duce la alegeri discutabile. Cu toate acestea, această tendinţă comportamentală se bazează pe un proces neurobiologic adaptiv care este crucial pentru modelarea creierului prin acumularea de noi experienţe”, spune Beatriz Luna de la Universitatea din Pittsburgh, co-autor al studiului alături de Christos Constantinidis de la Şcoala de Medicină Wake Forest.

Comparaţiile structurale, funcţionale şi neurofiziologice dintre noi şi macaci arată că această dificultate în oprirea răspunsurilor reactive specifică adolescenţei este similară la maimuţe - care în perioada pubertăţii, arată, de asemenea, limitări la testele în care trebuie să oprească un răspuns reactiv. „Maimuţa este modelul de animal care se apropie cel mai mult de condiţia umana", spune Constantinidis. „Au un cortex prefrontal dezvoltat şi urmează o traiectorie similară cu aceleaşi modele de maturizare între adolescenţă şi vârsta adultă”.
 

Asumarea de riscuri „prosteşti”, mecanism care a supravieţuit evoluţiei

 
A-ţi asuma riscuri şi a avea aventuri palpitante în această perioadă nu este neapărat un lucru rău. „Nu avem un sistem de control inhibitor perfect în adolescenţă, dar acest lucru se întâmplă dintr-un motiv. Acest mecanism a supravieţuit evoluţiei, deoarece ne permite trăirea unor experienţe noi care furnizează informaţii esenţiale despre mediu, necesare pentru o specializare optimă a creierului”, spune Luna.

„Înţelegerea mecanismelor neuronale care stau la baza acestei perioade de tranziţie la maimuţe este esenţială pentru a afla cum funcţionează această perioadă de maturizare a creierului la oameni”.
Dezvoltarea neurologică umană în această perioadă se caracterizează prin modificări ale anatomiei structurale - există o tăiere activă a conexiunilor neuronale redundante şi neutilizate şi o întărire a traseelor din materia albă în întregul creier, care va determina modul în care va funcţiona creierul adult. Până la adolescenţă, toate aspectele fundamentale ale organizării creierului sunt formate şi, în acest timp, suferă rafinarea care va permite creierului să aleagă modul optim de a face faţă cerinţelor mediului.

În special, dezvoltarea tiparelor de activitate neuronală care să permită pregătirea unui răspuns/a unei reacţii la diferiţi stimuli pare să fie un element cheie al acestei faze de dezvoltare - şi este esenţial pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor de autocontrol.
 

Diferenţa dintre creierul de adult şi cel de adolescent

 
Toate acestea sugerează că autocontrolul nu înseamnă doar capacitatea de a inhiba un comportament într-un anumit moment. „Funcţia executivă a creierului implică nu numai răspunsuri reflexe, ci şi reacţii pregătite dinainte pentru a crea un plan adecvat. Aceasta este diferenţa dintre creierul de adolescent şi creierul de adult şi este clară atât în datele obţinute de la oameni, cât şi cele obţinute de la animale”, spune Constantinidis.

În cele din urmă, autorii consideră că această fază de dezvoltare este esenţială pentru conturarea creierului adult. „Este important să existe o perioadă în care animalul sau omul să fie încurajaţi activ să exploreze, deoarece dobândirea acestor noi experienţe va ajuta la modelarea traiectoriilor pe care o vor apuca adulţii”, spune Luna. „Este important să avem această conversaţie şi comparaţie între modelele umane şi animale, astfel încât să putem înţelege mecanismele neuronale care stau la baza vulnerabilităţii în această perioadă, pentru a şti cum să corectăm traiectoriile greşite”, concluzionează cercetătoarea. 
 
Citeşte şi
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: