Istoria vinului: ce gust avea gemul de vin al grecilor antici. Motivul ciudat pentru care romanii îl beau cald

Istoria vinului: ce gust avea gemul de vin al grecilor antici. Motivul ciudat pentru care romanii îl beau cald

Cameră care reconstutie un decor roman la Muzeul Unirii. FOTO: Muzeul Unirii din Alba

Vinul a apărut pentru prima dată în zonele Caucaz, Mesopotamia, şi apoi Egipt, însă grecii l-au transformat într-un produs de larg cosum, fiind principala marfă de export a acestora. Băutorii romani aveau o particularitate, îl beau cald indiferent de temperatura de afară. Un cunoscut arheolog a avut ocazia să bea un vin din antichitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

“Viţa de vie este cultivată de omul preistoric şi este selctată în urma cultivării reptate până devine vitis vinifera,  care s-a dezvoltat în trei grupe, noi le spunem prolesuri: unele apar apar în zona orientală şi Marea Caspică, altele în regiunea Pontică şi mai avem proles occidentalis, adică viţa de vie din Europa Occidentală”, susţine Casian Popa, istoric de profesie şi pasionat de „cultura băuturilor”. Clujeanul a înfiinţat siteul intitulat „Snoblesse.ro”, al cărui scop este să împărtăşească şi altora din cunoştinţele sale despre vin, bere, whisky şi, în general, despre toate licorile bahice care se consumă pe la noi.

„Studiile şi experienţele profesionale m-au purtat prin Europa şi prin Orient, unde m-am familiarizat cu cultura şi civilizaţia vinului, a brandy-ului, a whisky-ului sau a berii”, spune Casian. Viţa de vie s-a răspândit din zona Caspică spre Mesopotamia, Egipt, Nordul Mării Negre şi apoi în zona în Balcani şi în Occident.

 
“Prima dată viţa de vie a fost atestată în Egipt, Mesopotamia şi, după aceea, în Grecia antică. În Orient, vinul a intrat în viaţa cotidiană mai ales prin prisma semnificaţiei cultuale, religioase, şi ulterior ca produs de cosum. Nu ştim care a fost prima băutură, berea sau vinul. Probababil că au apărut în acelaşi timp, dar cert e că vinul a avut mai multă trecere”, spune Popa.
 
Valorizarea fundamentală a vinului s-a făcut în Grecia antică, iar din comunităţile greceşti a fost răspândit în tot bazinul mediteranean. Grecii au şi un zeu al vinului, Dionysos, care la romani este Bachus. 
 

Ce gust avea vinul din antichitate

 
Astăzi cunoaştem ce gust avea vinul antic datorită descoperirilor  arheologice ale lui Jacques-Yves Cousteau. “El a degstat vinuri antice găsite în navele scufundate în Marea Mediterană. A găsit aproape intacte amfore, vase speciale din ceramică folosite la transportarea vinului, aflate pe fundul acestor nave. Vinurile erau depozitate în aceste vase cu picior ascuţit, din ceramică, special gândite pentru a fi transportate în carena vasului, unde erau înfipte într-un pat de nisip. Cand erau îmbuteliate, erau căpăcite sau închise cu smoală. Din cauza temperaturii ridicate şi a porozităţii se pierdea apa şi vinul  ajungea un fel de gem”, explică Popa.

El susţine că cercetătorul francez a găsit un astfel de gem, despre care a spus că era delicios. Specialistul arată că în lucrările lui Platon apar câteva noţiuni despre banchet, simposion, la care exista un simposiarh, adică şeful banchetului,  gazda, care decidea proporţia din care un polonic de astfel de gem era amestecat cu apă. Cu cât era mai concentrat cu atât era mai tare. “Vasul în care se punea acest gem împreună cu apa se numea hydria. Pe lângă apă se mai adăuga miere, pentru că vinul era acru. Vinul avea un rol dublu, pe de o parte un rol digestiv, întrucât alimentaţia grecilor se baza foarte mult pe uleiul de măsline, care fiind destul de gras şi greţos, trebuia <<spălat>> cu vinul acesta mai acru”, spune Casian. 
 
Folosirea vinului în ceremonii de cult se prelungea sub forma unor banchete dedicate divinităţii Dioniysos. “Consumul licorii le releva adevăruri ascunse şi aveau nişte trăiri teribile. Vinul le stimula creativitatea,ca dovadă că Dionysos a fost şi zeul răspunzător de apariţia teatrului”, spune specialistul. 
Deşi a apărut pentru prima dată în zonele Caucaz, Mesopotamia, şi apoi Egipt, grecii l-au transformat într-un produs de cosum, fiind principala marfă de export a acestora. 
 

Cum beau romanii vinul

 
Romanii au preluat vinul de la greci, dar îl consumau diferit de aceştia. „La Pompei s-a descoperit că romanii nu consumau vinul rece sau la temperatura camerei, ci cald. În echivalentul puburilor şi barurilor de azi existau instalaţii care ţineau vinul cald, chiar atunci când temperatura de afară era foarte mare. Ei considerau că ce  eliminăm din corp cald trebuie să intre tot cald în corp. În aceste taberne, pe lângă  vin se mai găsea şi o gustare, model care s-a păstrat şi în localurile din ziua de astăzi”, explică Popa.
 
Vinul era un ingredient important în Roma în perioada bacanalelor – dedicate lui Bachus, când se organizau adevărate orgii.
 

Vinul, element cultic

 
Efectul vinului asupra băutorului a determinat folosirea lui cultică, fiind adoptat de toate cultele din antichitate, chiar şi de creştinism.
 
“Creştinismul îşi are originile într-o sectă iudaică, de unde preia elemente comune din lumea mediteraneană şi orientală. Evreii foloseau vinul, un vin greu şi corpolent, în ritualurile sacre. Creştinii l-au preluat de la evrei, dar au avut un merit major şi anume că l-au transformat, la nivel simbolic, în carnea şi sângele Domnului”, spune Popa. Călugării creştini au avut un rol important în răspândirea şi rafinarea vinului. 
 

Dacii şi vinul

 
Istoricul spune că există puţine date despre calitatea vinului consumat de daci: “Avem serioase motive să credem că vinul dacilor era o poşircă. Poetul Ovidiu se plângea de calitatea vinului din zonă. Cât despre reforma lui Deceneu, care ar fi distrus culturile de viţă de vie, cred că vorbim aici mai mult de literatură. Grecii care au ajuns în Dacia îi considerau pe daci un model de virtute considerând că au fost atât de austeri încât şi-au tăiat viţa de vie, dorind să arate  cât de grea e viaţa lor. Cred că e un topos literar” .
 
Citeşte şi
 

Care este diferenţa esenţială între ţuică şi palincă. De ce este incorect să spui ţuică de prune: „E ca şi cum ai spune ţuică de prune de prune“

 

Slănina cu ceapă şi palincă – mitul alimentaţiei de la ţară, spulberat de un nutriţionist: „Este extrem de nocivă pentru organism”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: