Istoria edictului emis la Turda cu două secole înaintea Revoluţiei franceze: prima lege din lume care a garantat explicit libertatea religioasă

Istoria edictului emis la Turda cu două secole înaintea Revoluţiei franceze: prima lege din lume care a garantat explicit libertatea religioasă

Teologul Francisc David, artizanul Edictului la Dieta de la Turda din 1568, portretizat în tabloul din 1898 a lui Aladár Körösföi-Kriesch, de la Muzeul de Istorie din Turda

Într-o mică localitate din principatul Transilvaniei, Turda, a fost emisă în 1568 o lege care prevedea ca „nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni” şi permitea predicatorilor să propovăduiască „după credinţa lor” fără ca acest lucru să-i pună în vreun pericol. Acest lucru se întâmpla cu 221 de ani înainte de Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din Franţa (1789) şi cu 223 de ani înainte de Constituţia SUA (1791).

Ştiri pe aceeaşi temă

„Predicatorii să propovăduiască Evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige (…). Nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente”, spune Edictul de la Turda (o localitate de lângă Cluj-Napoca) în 1568, lege emisă de Dieta Transilvaniei.

Aceaste fraze sunt considerate banale astăzi, dar în secolul al XVI-lea a fost primul act din Europa care garanta libertatea totală de a predica şi de a venera, în privat şi în public.

Acest lucru se întâmpla cu 221 de ani înainte de Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din Franţa (1789) şi cu 223 de ani înainte de Constituţia SUA (1791). Istoricul clujean Lukács József precizează:
„În Europa au existat mai multe hotărâri similare în perioada aceea, însă Edictul de la Turda a rămas ca primul de acest gen din istorie pentru că a avut formularea cea mai cuprinzătoare. Se statua clar că era interzis ca un predicator sau un credincios să păţească ceva din cauza religiei.”
Lukács József, istoric
 

Prima lege din Europa care garanta libertatea de conştiinţă

 
Lukács József susţine că în primul rând Edictul de la Turda garanta libertatea de conştiinţă, dar în ceea ce priveşte libertatea religioasă lucrurile sunt discutabile. „Aş spune că răspunsul la întrebarea «A fost Edictul de la Turda primul din Europa care să garanteze libertarea religioasă?» este şi da şi nu. «Da», pentru că s-a proclamat libertatea de conştiinţă, această lege şi cele care au urmat au împiedicat izbucnirea unor războiaie civile care să aibă ca fundal disensiuni confesionale. «Nu» pentru că în Transilvania nu erau încă formate confesiunile protestante nici ca dogmă, nici ca instituţii. Legiuitorii au dorit să distrugă orice obstacol în calea propovăduirii credinţei”, a susţinut istoricul.

El a precizat că în această perioadă romano-catolicismul era într-o perioadă de dezintegrare în Transilvania. „Dacă am învia, printr-un miracol, un sibian care trăia în 1570 şi i-am spune că este evanghelic s-ar minuna. Ei se considerau creştini. În perioada aceea, oamenii nu erau conştienţi că s-au rupt de marea biserică catolică. Ideile reformei circulau în Transilvania, dar oamenii nu aveau în cap să se rupă de biserică. Acest fenomen s-a produs în timp. Reforma a pornit de la faptul că oamenii au considerat că ei nu doresc decât să îndepte greşelile bisericii romano-catolice”, povesteşte istoricul.
 
„Edictul de la Turda a proclamat libertatea de conştiinţă, această lege şi cele care au urmat au împiedicat izbucnirea în Transilvania a unor războiaie civile care să aibă ca fundal disensiuni confesionale”
Lukács József, istoric
 

Meseriaşii din Cluj avea în bilbioteci cărţi în latină şi greacă

 
În acea perioadă, principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat cvasi-independent, sub suzeranitate otomană. „Nimic nu se făcea fără acotdul turcilor atunci. Principele Transilvaniei era omul turcilor”, explică istoricul. 

În acel moment, Biserica Romano Catolică era într-o perioadă de dezintegrare în Transilvania, teologii romano-catolici nu erau destul de bine pregătiţi pentru a face faţă ideilor Reformei. „Când au venit predicatorii şcoliţi în centre din Germania şi din Europa centrală, absolvenţi ai unor şcoli de teologie prestigioase, puteau să ţină cuvântări mult mai argumentate, mult mai bune”, precizează Lukács József. El spune că în acea vreme în Transilvania era o atmosferă unică în istoria ultimilor decenii. „Orăşenii au început să studieze lilmba latină, greaca, ebraica. E fascinant să vedem ce aveau în biblioteci tot felul de meseriaşi”, a mai spus istoricul.

În Transilvania erau propovăduite mai multe învăţături de către diferiţi predicatori care nu aparţineau de structuri bisericeşti. Unele dintre acestea nefiind pe placul unor comunităţi,  predicatorii au fost alungaţi. „Având în vedere aceste realităţi, edictul a stabilit că niciunui predicator nu trebuia să i se facă vreun rău din cauza credinţelor pe care le propovăduia. Edictul nu a declarant că bisericile protestante vor devein libere, deoarece acestea nu existau nici din punctul de vedere al dogmei şi nici ca instituţii”, susţine Lukács József.
 
„Nimeni dintre superintendenţi sau dintre ceilalţi să nu abuzeze predicatorii, nimeni să nu insulte pe altcineva pentru religie, conform statutelor anterioare, şi nu este permis nimănui sa ameninţe cu închisoarea sau izgonirea de la post pentru învăţătura sa, căci credinţa este darul lui Dumnezeu şi vine din auzire, şi auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.”
Edictul de la Turda
 

Edictul de la Turda asupra libertăţii religioase

 
Vă prezentăm mai jos cele mai importante prevederi ale Edictului de la Turda:

„Majestatea sa domnul nostru, indiferent de cum a legislat pana acum în domeniul religiei impregna cu alte diete ale tarii, la fel acum, la această dietă, confirmă că în orice loc predicatorii să predice şi explice Evanghelia fiecare după înţelegerea sa, şi dacă comunitatea doreşte să accepte, bine, însă dacă nu, nimeni să nu îi oblige cu forţa, ca sufletele lor să nu fie satisfăcute, ci să îşi ţină un predicator ale cărui învăţăminte le agreează. De aceea nimeni dintre superintendenţi sau dintre ceilalţi să nu abuzeze predicatorii, nimeni să nu insulte pe altcineva pentru religie, conform statutelor anterioare, şi nu este permis nimănui sa ameninţe cu închisoarea sau izgonirea de la post pentru învăţătura sa, căci credinţa este darul lui Dumnezeu şi vine din auzire, şi auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu”.
 
Mai puteţi citi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: