Intrigi şi crime înfiorătoare la Kremlin. Cum s-au trădat şi măcelărit între ei apostolii comunismului bolşevic

Intrigi şi crime înfiorătoare la Kremlin. Cum s-au trădat şi măcelărit între ei apostolii comunismului bolşevic

Lenin (stânga) şi Stalin, în 1922, când relaţia lor nu mai era dintre cele mai bune. FOTO: Wikipedia

Masacrarea ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei sale, dar şi uciderea a zeci de mii de boieri şi  oameni de viţă nobilă a fost doar începutul măcelului într-o Rusie care a alunecat inevitabil spre o dictatură bloşevică.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dar bolşevicii, învingători în Revoluţia din 1917, nu s-au mulţumit să-şi extermine doar duşmanii de clasă. În scurt timp, în marea familie bolşevică s-au produs schisme, iar cei care altădată luptaseră pe aceleaşi baricade au ajuns să se înfrunte într-un război de multe ori pe viaţă şi pe moarte, chiar dacă nu la vedere.
 
Pentru toate acestea a fost reformat, sau mai bine zis desfiinţat sistemul de poliţie din perioda ţaristă, iar în locul său a fost introdus un sistem de miliţii populare.
   

NKVD, reţeaua morţii

 
La scurt timp după lovitura de stat bolşevică din octombrie 1917, Ministerul Afacerilor Interne s-a transformat în NKVD. Era vorba despre o nouă instituţie având ca atribuţii menţinerea ordinii publice, dar şi poliţia politică, pentru care abea să devină ulterior celebră în toată lumea.
 
În paralel, Consiliul Comisariatului Poporului a pus şi bazele CHEKA, adică poliţia politică condusă de Felix Dzerzhinsky. Apoi, doar câţiva ani mai târziu, în 1922, CHEKA a fost reorganizată şi transformată în GPU şi pusă în subordinea NKVD, pentru ca în anul următor GPU să se transforme în OGPU aflată în subordinea Sovietului Comisarilor Poporului.
 
Câţiva ani mai târziu, Stalin a desfiinţat NKVD, dar l-a reînfiinţat ulterior. De altfel, sub celebrul dictator NKVD a devenit o instituţie de temut. În acei ani au fost recrutaţi şi pregătiţi special agenţi specializaţi în intimidare, în spionaj, tortură, care au fost folosiţi nu numai împotriva duşmanilor de clasă, ci şi împotriva civililor obişnuiţi şi chiar pentru tranşarea rivalităţilor din sânul partidului.
 
Printre cei care aveau să afle pe propria piele ce înseamnă NKVD s-au numărat şi unii dintre liderii bolşevicilor. Ulterior, acelaşi NKVD avea să se transforme în şi mai celebrul KGB, care a rămas în istorie. 
 

Trădări, otrăvuri şi morţi suspecte

   
Adevăratul simbol al Revoluţiei Bolşevice, Vladimir Ilici Lenin a murit la varsta de 53 de ani, în 1924. Primul şef al unui guvern din fosta Uniune Sovietică, Lenin a fost extrem de apropiat de Leon Troţki, dar şi de Iosif Vissarionovici Stalin. De fapt, mulţi istorici consideră că Stalin a fost, de fapt, creaţia lui Lenin, care l-a susţinut ani de zile şi l-a ajutat să urce în vârful ierarhiei sovietice. Numai că, aşa cum se întâmplă de multe ori în istorie,  fostul premier sovietic avea să regrete apropierea de Stalin, doar că atunci când a realizat aceasta era deja prea târziu. 
 
Lenin în timpul unui discurs în faţa a sute de bolşevici. FOTO: commons.wikimedia.org
 
Lenin a murit în 1924, iar mulţi cred că Stalin a fost responsabil de moartea sa. Acelaşi Stalin care s-a ridicat chiar datorită susţinerii lui Lenin, începând din 1912, urcând rapid în ierarhia bolşevică.
Deşi cauza oficială a morţii lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau un atac cerebral, al patrulea suferit, doar 8 dintre cei 27 de medici care l-au tratatau validat concluziile raportului de autopsie. Însă Stalin a decis: nimeni nu trebuia să afle cauza reală a morţii rivalului său. 
 
Chiar şi la aproape un secol de la moartea sa, aceasta rămâne învăluită în mister. Asta şi pentru că medicii care au făcut cercetări au remarcat că Lenin era în primul rând foarte tânăr pentru a suferi atât de multe atacuri cerebrale şi că nu prezenta, în realitate, niciunul dintre factorii de risc.
 
Printre cei care susţin că Lenin a fost otrăvit la ordinele lui Stalin se numără şi istoricul rus Lev Lurie, scrie The New York Times. 
Invitat la conferinţa de la Universitatea Maryland, Lurie a susţinut că Stalin şi-ar fi otrăvit fostul protector, pe Lenin. Asta pentru că, mai spune medicul rus, Lenin ar fi fost apropiat de Troţki, care între timp devenise un pericol pentru Stalin.
 

Troţki, urmărit de agenţii lui Stalin prin întreaga lume

 
Leon Troţki, pe numele său adevărat Leib Bronştein, s-a născut în 1879, în Ianovka (Ucraina), într-o familie prosperă de fermieri evrei. A rămas în istorie ca adevăratul creator al Armatei Roşii, care avea să câştige războiul civil şi să asigure ascensiunea bolşevicilor la putere, iar ulterior, decenii la rând, să subjuge jumătate de continent.
 
Arestat în 1898, după ce participase la o primă rebeliune, a fost deportat în Siberia, dar în 1902 a reuşit să evadeze. Tot atinci şi-a schimbat numele în Leon Troţki, adică chiar numele temnicerului şef de la Odessa. Ajuns la Londra, l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Lenin, iar la întoarcerea în Rusia a provocat noi mişcări împotriva ţarului. A fost însă prins, arestat şi trimis din nou în Siberia, dar a reuşit iar să evadeze, astfel că următorii ani i-a petrecut în Viena, Zurich, Paris sau New York. 
 
Troşki a fost unul dintre cei mai sângeroşi bolşevici, însă a sfârşit ucis de asasinii fostului său aliat Stalin
 
S-a întors în ţară împreună cu Lenin, iar după victoria bolşevicilor a devenit comisar al poporului pentru Afaceri Externe. Apropiat de Lenin, a fost văzut ca de multă lume ca un posibil succesor al acestuia. De altfel, după moartea lui Lenin puterea a fost preluată de Troţki, Buharin, Kamenev şi Zinoviev. Însă Stalin a beneficiat şi de sprijinul NKVD, astfel că a reuşit treptat să-şi facă loc spre vârf, îndepărtându-şi rivalii. 
 
Aşa se face că după moartea lui Lenin, în 1924, când puterea a fost preluată de Stalin, acesta nu a ezitat să-l trimită pe Troţki în exil la Alma-Ata (actualmente Almaty, în Kazahstan), iar un an mai târziu a l-a expulzat din URSS. Cu asasinii plătiţi pe urmele sale, Troţki a colindat întreaga Europa, iar apoi întreaga lume. Ajuns în Ciudad de Mexico, unde a încercat să se şi stabilească, el a fost asasinat în 21 august 1940 de către Ramon Mercader, un agent stalinist. Troţki a fost găsit mort cu un cuţit pentru spart gheaţa înfipt în ceafă, asasinat la ordinele lui Stalin.
   

Când istoria nu uită şi nu iartă

   
Însă istoria nu uită şi nu iartă: se pare că tot apropiaţii i-au venit de hac lui Iosif Vissarionovici Stalin. 
Stalin a devenit lider absolut al fostei URSS după Marea Epurare din 1936-1938, când în numele „justiţiei revoluţionare“ a reuşit să-i elimine pe toţi opozanţii comuniştilor. De altfel, potrivit estimărilor făcute de istoricul britanic Robert Conquest, Stalin ar fi condamnat la moarte, indirect, peste 20 de milioane de cetăţeni ruşi, pe care îi considera duşmani ai poporului. 
 
Al Doilea Război Mondial l-a găsit pe Stalin în fruntea sovieticilor, iar după victoria aliaţilor a instaurat practic Cortina de Fier peste jumătate din Europa şi a încercat cu mai mult sau mai puţin succes să exporte comunismul în toate colţurile lumii. Destinul tiranului sângeros i-a şocat şi în egală măsură i-a fascinat pe istorici, astfel că de-a lungul timpului i-au fost dedicate nenumărate volume şi documentare de televiziune.
 
Ceci de milioane de oameni au fost ucişi la ordinele lui Stalin. FOTO: commons.wikimedia
 
În ultimii ani de viaţă, dictatorul suferea de artero-scleroză. Atunci când medicul său personal, Vladimir Vinogradov, i-a spus lui Stalin să renunţe la alcool şi la viaţa dezorganizată, acesta nu a ezitat şi l-a arestat. Nu peste mult timp, în martie 1953, Stalin a decedat. Oficial, dictatorul ar fi murit din cauza unei hemoragii cerebrale, însă numeroţi istorici, inclusiv Simon Sebag-Montefiore, susţin că, în realitate Stalin ar fi fost şi el otrăvit.
 
Acest lucru s-ar fi întâmplat pe 1 martie 1953, după un chef de pomină întins pe durata întregii nopţi, alături de ministrul de interne Lavrenti Beria şi viitorii premieri Gheorghi Malenkov, Nicolai Bulganin şi Nikita Hruşciov. Atunci, „ajutat”, Stalin ar fi făcut un atac cerebral care i-a paralizat partea dreapta a corpului, iar patru zile mai târziu pe 5 martie 1953, a murit la vârsta de 73 de ani.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: