Urmăriţi clipul de 3 minute de mai jos pentru a vedea cum se face un interviu adevărat (interviu realizat de jurnalistul britanic Jon Snow, de la Channel 4, în 2015, cu premierul britanic de atunci, David Cameron), apoi comparaţi-l cu interviul luat de Cristoiu lui Ghiţă zilele trecute. 
 
Nu sunt de acord cu cei care-l critică invocând motive de genul „de ce să faci un interviu cu un penal urmărit internaţional?”. De prinderea şi aducerea lui în ţară trebuie să aibă grijă Statul Român (aflat în adormire în acest caz), nu jurnalistul Ion Cristoiu. Pentru un jurnalist, atâta timp cât îşi practică meseria onest, Ghiţă e un subiect de presă. 
 
 
Cristoiu a avut o atitudine servilă (îşi începe interviul complimentându-l pe Ghiţă că arată bine, a slăbit, criticând instituţiile media care au difuzat poza cu el cu barbă după ce a fugit din ţară?!?!) şi a transformat un act jurnalistic într-un moment de PR (o spălare de cadavre cum se mai spune în presă), evitând, intenţionat sau neintenţionat (oricare ar fi varianta este la fel de grav), să-i pună întrebări importante, deşi incomode pentru Ghiţă, şi să insiste pentru obţinerea unor răspunsuri. 
 

După ce mi-a băut vinul, îmi face dosar penal 

 
Dacă ar fi să concentrăm întregul interviu într-o singură întrebare, aceasta ar suna astfel: „Aşa este că sunteţi un om de afaceri cinstit, oprimat de Binom (Kovesi trebuie demisă), de Laura Codruţa Kovesi (care ar trebui  demisă), de Florian Coldea (Kovesi trebuie demisă pentru că veneau împreună la petrecerile SRI), de SRI (Kovesi are legături cu SRI, deci trebuie demisă), de procurori abuzivi (Kovesi trebuie demisă)? Răspunsul lui Ghiţă vă las să-l ghiciţi.
 
Marea dezvăluire a interviului este poza (de fapt un stop-cadru dintr-o filmare) cu Kovesi în crama lui Ghiţă. Lăsăm la o parte informaţiile apărute în presă legate de faptul că în momentul în care Ghiţă spune că s-a făcut poza, Kovesi nu era în România. Să zicem că într-adevăr Laura Corduţa Kovesi este în poza respectivă.  
 

De ce trebuia să demisioneze Kovesi

 
Sunt de acord că nu e normal ca un procuror-şef (fie că era pe atunci la Parchetul General, fie că era la DNA) să o ardă în beciul unui milionar-din-afaceri-cu-statul ajuns parlamentar. 
 
Sunt însă într-un total dezacord cu următorul raţionament al campaniei de PR a lui Ghiţă: „Eu eram prieten cu Codruţa, ne trăgeam de şireturi la mine în cramă şi, ea, ca o prietenă nerecunoscătoare ce e, îmi face dosar penal?!? Păi, se poate? Uitaţi, am şi o poză cu ea. După ce mi-a băut vinul, îmi face dosar penal?!? Şi mai şi minte că nu mă cunoaşte! Trebuie să demisioneze!”
 
Normalitatea într-o societate democratică este exact pe dos: demisia Laurei Codruţa Kovesi trebuia cerută dacă l-ar fi scăpat pe Ghiţă de dosare penale, având în vedere că au împărţit sticlele de vin în crama acestuia de la Budureasca. 
 

De ce a fugit Ghiţă

 
Aflăm din interviul lui Cristoiu motivul pentru care Ghiţă a fugit din România? Fostul parlamentar a răspuns, fugitiv, că îi era frică pentru viaţa lui, că s-ar fi aranjat să fie plasat în arest preventiv într-o celulă unde urma să fie luat în primire de nişte bătăuşi.
 
Dacă e să acceptăm acest scenariu propus de Ghiţă (care este extrem de grav dacă lucrurile stau astfel) următoarea întrebare care trebuia lămurită este „De ce îi este atât de frică „Binomului” de Sebastian Ghiţă?” Un răspuns logic ar fi „omul avea informaţii atât de importante încât ar zgudui sistemul” (nu ordoni omorârea/bătaia unui politician milionar posesor de televiziune pentru că nu-ţi place de el).
 
Răspunsul la această întrebare merita deplasarea lui Cristoiu la Belgrad. Din interviul-maraton luat de Ion Cristoiu lui Sebastian Ghiţă am aflat doar că viaţa lui Ghiţă era, chipurile, pusă în pericol de o fotografie pe care o are cu Codruţa Kovesi în crama sa. 
 

Viaţa lui Ghiţă, pusă în pericol de o poză

 
În condiţiile în care eşti unul dintre jurnaliştii care au reinventat, practic, presa în România post-decembristă, eşti omul care a înfiinţat primul ziar privat din România (Expres Magazin), în condiţiile în care în 1992 pui bazele ziarului Evenimentul Zilei (care timp de mulţi ani a fost un etalon al presei din România), în condiţiile în care conduci timp de aproape un an Realitatea TV şi scrii mii de articole de presă, tu, Ion Cristoiu, te mulţumeşti cu atât?
 
Viaţa lui Sebastian Ghiţă era pusă în pericol de o poză plus can-can-uri de genul „Cine aducea lăutarii la chermezele SRI”.
 
În rest, nicio întrebare despre dosarele lui Ghiţă. Nimic concret legat de abuzurile la care ar fi fost supus. Nimic despre sistemul corupt din care acesta făcea parte.
 
Vă rog să revedeţi interviul jurnalistului Jon Snow cu premierul James Cameron. Omul a „intrat cu buldozerul” în premierul Marii Britanii atunci când acesta a  refuzat să răspundă la întrebări perfect legitime. A insistat până a obţinut răspunsurile. Vorbea cu premierul Marii Britanii.
 
În schimb, Ion Cristoiu a făcut reverenţe în faţa lui Sebastian Ghiţă, complimentându-l că a slăbit şi ridicându-i la fileu întrebări de genul „Aşa este că?”. O astfel de abordare nu este, din păcate, singulară în presa de la noi. „Ridicarea de statui” şi „spălarea de cadavre” se practică la scară largă. 
 

Ieşirea din mlaştină

 
Imaginea idilică (pentru o anumită elită a ţării) invocată de Ghiţă şi după care-i pare foarte rău, în care şefii Parchetelor şi ai Serviciilor stăteau „la o măslină” sau „la o proteină” cu diverşi politicieni şi cu tot felul personaje şi astfel se asigura o „linişte” după care mulţi tânjesc acum nu mai este posibilă în România în 2018.
 
Această complicitate a autorităţilor statului cu marii corupţi a făcut din România ceea ce este ea acum (4 milioane de români au emigrat – doar Siria ne depăşeşte,  spitale în care mori cu zile, infrastructură mai proastă decât în ţările africane etc). 
 
Când un personaj ca Sebastian Ghiţă plânge după acea mlaştină, din care încă nu am ieşit cu totul, eu cred că un jurnalist nu trebuie să-i ofere batista lui, aşa cum a făcut Cristoiu, ci să-şi respecte profesia.