Interviu: adevărata problemă a României nu o reprezintă liceenii care mimează sexul oral, ci faptul că ocupăm locul I în UE la mame minore
0Pozele în care elevi de clasa a IX-a mimau sexul oral la un bal al bobocilor au provocat un val de comentarii negative inclusiv din partea unor lideri de opinie. Adevărata problemă legată de tineri, şi care a atras mult mai puţină atenţie, este faptul că suntem pe locul I în UE în ceea ce priveşte numărul de mame minore, susţine Adina Manea, directoarea Asociaţiei Tineri pentru Tineri. Soluţia propusă ar putea nemulţimi pe mulţi.
Un val de comentarii negative la adresa generaţiei tinere a provocat publicarea pe internet a fotografiilor de la Balul Bobocilor de la Colegiul Tehnic „Augustin Maior” din Cluj-Napoca. Şi-au dat cu părerea şi lideri de opinie, vedete şi chiar preoţi. Proba în care elevii de clasa a IX-a erau puşi să mimeze sexul oral este însă un simptom mai puţin grav al lipsei de educaţie sexuală, a susţinut, pentru „Adevărul”, Adina Manea, directoarea Asociaţiei Tineri pentru Tineri, ONG care a militat pentru introducerea în programa şcolară Educaţiei pentru Sănătate (care cuprinde de la informaţii privind spălatul pe mâini până la informaţii despre contracepţie, sănătate sexuală şi reproductivă). „Cea mai gravă problemă a lipsei de educaţie sexuală este faptul că suntem pe primul loc în UE în ceea ce priveşte naşterile în rândul minorelo, dar şi în ceea ce priveşte procentul de întrerupere de sarcină la cerere în rândul minorelor”, arată Adina Manea. Această problemă se poate diminua prin introducerea ca materie obligatorie a Educaţiei pentru Sănătate, spune Adina.
România înregistrează cel mai mare număr de naşteri cu mame între 10 şi 17 ani (9.282 de naşteri) din Uniunea Europeană,
Eurostat 2015
Pe primul loc în UE la mame minore
Datele Eurostat pe 2015 arată că, în Uniunea Europeană, România înregistrează cel mai mare număr de naşteri cu mame între 10 şi 17 ani (9.282 de naşteri, adică 4,7% din totalul naşterilor din 2015, din care 676 erau minore între 10 şi 14 ani).
Organizaţia „Salvaţi Copiii” arăta într-un comunicat: „este un semnal de alarmă faptul că România se confruntă cu un număr mai mare de naşteri în adolescenţă decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tabago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3), Mauritius (28,3)".
Anul trecut, în România peste 17.600 de fete cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani au devenit mame, iar 600 de bebeluşi au fost aduşi pe lume de adolescente mai mici de 15 ani, conform unei statistici citate de Pro TV . Cat despre taţii acestor copii, 2.500 dintre ei au avut varste cuprinse intre 15 si 19 ani, in timp ce 200 nu au împlinit nici 15 ani.
6% din elevii români fac Educaţie pentru Sănătate
Adina Manea, directoare Asociaţiei Tineri pentru Tineri, susţine că incidentul de la liceul clujean nu ar fi existat dacă acei elevi ar fi beneficiat de educaţie sexuală. Scandalul de după este cauzat e pudibonderia din societatea românească, spune Adina. Educaţia pentru sănătate este acum o materie opţională de care beneficiază doar 6% dintre elevii din România, un număr foarte mic având în vedere că suntem pe primul loc în UE în ceea ce priveşte naşterile şi avorturile la fetele minore.
Adevărul: Cum vedeţi incidentul de la Cluj din perspectiva faptului că sunteţi directoarea Asociaţiei Tineri pentru Tineri care a militat pentru introducerea în programa şcolară a Educaţiei pentru Sănătate, care să cuprindă şi educaţia sexuală?
Adina Manea: Noi susţinem programul de Educaţie pentru Sănătate, care este al Ministerului Educaţiei, de dinainte să se înfiinţeze, adică ne-am dorit foarte tare să existe o materie în care toţi copiii şi toţi adolescenţii să aibă acces la informaţii la tot ceea ce înseamnă viaţa lor: de la igienă până la sănătatea reproducerii şi a sexualităţii. Scandalul acesta este un scandal ciudat care porneşte de la aducerea în spaţiul public a intimităţii, ca să zic aşa.
Cum vi se par reacţiile venite din partea societăţii la adresa tinerilor care au participat la concurs?
Trebuie să recunoaştem că în societatea românească există foarte multă pudibonderie şi preferăm să băgăm sub preş problemele pe care le avem pentru că nu ne place să discutăm despre ele sau, de fapt, nu ştim cum să discutăm despre ele. Asta este o chestiune care se învaţă şi acasă, cât şi la şcoală sau în educaţia non-formală. Trebuie să recunoaştem că părinţii adolescenţilor de astăzi sunt foşti tineri din comunism care nu au apucat să vorbească cu adevărat cu părinţii lor despre ceea ce înseamnă sănătatea reproducerii şi a sexualităţii. Astfel că ei nu au abilităţi de comunicare foarte dezvoltate din acest punct de vedere, dovada este că România în momentul în care am ieşit în anii 90 de sub decret (Decretul 770 care interzicea prin lege avortul-nr) am avut 50.000 de întreruperi de sarcini la cerere. Această cifră a tot scăzut de-a lungul timpului, dar în acelaşi timp suntem ţara care are cel mai mare număr de adolescente însărcinate care nasc, dar care şi fac întrerupere de sarcină.
Trebuie să recunoaştem că părinţii adolescenţilor de astăzi sunt foşti tineri din comunism care nu au apucat să vorbească cu adevărat cu părinţii lor despre ceea ce înseamnă sănătatea reproducerii şi a sexualităţii.
Dumneavoastră cum vi se pare proba respectivă?
Trebuie să recunoaştem că adolescenţii sunt în general confuzi şi fac şi ei ce văd că se întâmplă la adulţi. Funcţionează şi pe bază de imitaţie şi pe bază de teribilism. Nu sunt de condamnat, mai degrabă de sprijinit şi vorbit cu ei, şi făcut să înţeleagă că viaţa intimă este viaţă intimă, ce se întâmplă în privat acolo trebuie să rămână şi ceea ce se aduce în spaţiul public îi poate afecta. Vedem din ce în ce mai multe cazuri peste tot, în România sunt mai puţin mediatizate, că tot ceea ce înseamnă reţele sociale a crescut nivelul de hărţuire şi de bullying între copii şi adolescenţi fix pe zona de sexualitate.
Când ar fi o vârstă potrivită pentru tineri să înceapă educaţia privind sănătatea reproducerii şi sexualitate?
Educaţia în sănătatea reproducerii şi sexualitate se face de când copiii sunt mici, dar în funcţie de nivelul lor de înţelegere. În momentul în care apare un frate, o soră în familie şi copilul are câţiva ani, normal că trebuie să înţeleagă ce se întâmplă cu burtica mamei pe care o vede cum creşte. Trebuie să se explice copiilor de când sunt mici anumite lucruri, dar nu vorbim doar despre sex aici, educaţia pentru sănătatea reproducerii şi sexualitate nu înseamnă că vor învăţa despre poziţii, ci că se consolidează partea de autocunoaştere şi comunicare, că sunt învăţaţi adolescenţii să ştie, să identifice ce le face bine, ce le face rău, ce înseamnă o relaţie benefică, ce înseamnă o relaţia dăunătoare şi da, cum le funcţionează corpul, anatomie şi fiziologie care teoretic se învaţă în clasa a VII-a. Pentru că nu se face cum trebuie anatomia privind sistemul de reproducere, e important să fie reluată atunci când adolescenţii au mai multă nevoie, să ştie măcar cum să prevină o sarcină, care poate duce la complicaţii foarte serioase atât pentru făt cât şi pentru mamă.
E un tip de educaţie care se axează pe creşterea responsabilităţii individuale în toate deciziile pe care le iau, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea sexuală. Să ştie cum ne expunem în viaţa publică din punct de vedere relaţional. Ceea ce s-a întâmplat este pur şi simplu o aducere nepotrivită a unui comportament privat în public şi care s-a întâmplat să fie şi fotografiat, înregistrat, viralizat.
Câţi elevi din România beneficiază de Educaţia pentru Sănătate, care are şi această componentă de Educaţie pentru Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii?
În programa şcolară există tematica de Educaţie pentru Viaţă de Familie şi Sănătatea Reproducerii care se regăseşte în opţionalul de Educaţie pentru Sănătate care se predă de la clasa I , a II-a, până la clasa a XII-a şi care presupune de la diferenţe între fete şi băieţi şi rolurile de gen gen, până la prevenirea sarcinii şi a infecţiei prin transmitere sexuală. Problema este cum anume facem ca acest opţional care are în momentul de faţă 6% acoperire la nivel naţional. Asta înseamnă că doar 6% dintre elevii din România fac acest opţional. Informaţii mai sunt transmise şi de către Asociaţia noastră prin voluntari la 10 – 15.000 de elevi de liceu pe an şcolar, noi având acoperire în Bucureşti şi în alte 14 judeţe printre care Clujul nu se află.
De ce este procentul atât de mic – doar 6% dintre elevi?
Este vorba despre materie opţională a cărei curriculă a fost aprobată de Ministerul Educaţiei şi se predă în regim de materie opţională din 2004-2005. Opţionalul e făcut de personalul din învăţământ. Practic, oferirea acestui opţional depinde de decizia şcolii.
Tematicile dedicate zonei de sexualitate şi reproducere care se fac în zona gimnaziu-liceu – nu sunt atât de agreate către cadrele didactice pentru că nu se simt confortabil să vorbească despre astfel de subiecte. În plus, este nevoie de materiale şcolare suplimentare şi de formare, pentru că sunt subiecte despre care ei înşişi ca indivizi nu se simt confortabil să vorbească.
Toată zăpăceala asta cu balul bobocilor porneşte de la faptul că nu ştim să vorbim serios şi concret, şi ştiinţific despre ce înseamnă sexualitate şi activitate sexuală.
Dacă un elev vrea să opteze acum pentru acest opţional cum poate să o facă?
El are la dispoziţie aceleaşi pârghii privind orice opţional din curricullum-ul la decizia şcolii. Demersul trebuie să pornească de la comunitatea de elevi, iar decizia aparţine şcolii care se consultă cu elevii şi cu părinţii. Şcoala trebuie, de asemenea, să aibă resurse pentru a susţine un asemenea opţional, în condiţiile în care opţionalele se fac, de multe ori, pentru a întregi norme ale unor cadre didactice care nu mai au cui şi ce să predea.
Credeţi că ar exista interes din partea elevilor şi a părinţilor pentru acest opţional?
Cu siguranţă că există şi văd asta pentru că noi primim, în permanenţă, solicitări de a sprijini cu voluntari unităţile şcolare, inclusiv cele private, în legătură cu teme legate de sănătate, inclusiv sănătatea reproducerii şi sexualitate.
Interes există mai ales în zona urbană, unde sunt părinţi educaţi, care-şi dau seama de importanţa acestor informaţii. În mediul rural, în care vorbim şi despre sărăcie –există o adevărat problemă de sănătate publică, iar multe chestiuni ar putea fi rezolvate printr-o astfel de materie.
Credeţi că scandalul de la liceul clujean nu ar fi existat dacă elevii învăţau la şcoală despre Educaţia pentru Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii?
Da, cu siguranţă că da. Situaţia ar fi fost probabil diferită, pentru că la această materie elevii învaţă cum să se protejeze atât fizic , cât şi emoţional, afectiv, ce însemnă intimitate, cum aducem intimitatea în spaţiul public, cum ne afişăm ca fiinţe sexuale. Cred că elevii ar fi ştiut ce înseamnă să te expui ca fiinţă sexuală şi cu siguranţă nu ar fi fost de acord cu o astfel de probă.
Ce soluţii vedeţi pentru a stopa fenomenul mamelor minore din România? Este Educaţia pentru Sănătate o soluţie?
Cred că această materie ar trebuie să fie predată în fiecare şcoală, iar cel puţin o dată pe ciclul de învăţământ elevii să poată beneficia de aceste informaţii timp de un an de zile: un an de zile în intervalul clasa I- IV, un an în ciclul V-VIII şi un an în IX-XII. Nu e nevoie de 12 ani în continuare, ci de un an la fiecare ciclu, în care elevii să treacă prin materia Educaţiei pentru Sănătate, inclusiv prin Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii. Cred că ar fi bine ca această materie să fie cumva obligatorie. De asemenea, materia trebuie însoţit de materiale potrivite şi inclusiv de formarea cadrelor didactice. E o materie care formează atitudini şi valori, comportamente responsabile începând de la spălatul pe mâini şi până la expunerea publică a intimităţii.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
