Insula grecească Ammouliani, paradis pentru familie, aproape de România
0
În apropierea Muntelui Athos se află Ammouliani, o insulă pitorească, unde toate afacerile sunt concepute să funcţioneze ca o familie. Este destinaţia perfectă pentru toţi aceia care caută o oază de linişte, cu nisip fin şi înconjurată de apă limpede.
„Românometrul“ a devenit unul dintre criteriile după care, mai nou, ne alegem destinaţia de vacanţă. Pe lângă elemente precum costurile, calitatea hotelurilor, restaurantele, plajele, turiştii din România care vor să petreacă o săptămână departe de grijile cotidiene mai vor să ştie un lucru despre destinaţia de vacanţă: „Sunt mulţi români?“.
La final de iunie, pe insula Drenia, o bucăţică de pământ aflată la circa o oră cu vaporaşul de Muntele Athos, te lasă cu gura căscată: marea de smarald extrem de curată, insuliţe fie acoperite de copaci, fie sterpe şi golaşe, la care puteai ajunge înot.
În afară de măgari, pe insulă nu mai trăia nimeni, motiv pentru care a fost botezată „Insula măgarilor“. Acum nici măgari nu mai sunt, dar au apărut turiştii care stau relaxaţi pe singura plajă cu bar de pe insulă unde poţi bea ceva rece.
Puţină lume, linişte, frumos, iar când începi să te simţi ca Leonardo diCaprio în filmul „Plaja“ auzi dinspre un şezlong care găzduieşte o femeie ce străluceşte de ulei de plajă: „Nici aici nu am scăpat de români...“
Am putea spune acelaşi lucru cu referire la doamna uleioasă, dar cât de ridicol sună ca un român să spună asta. Până la urmă, cine de cine nu a scăpat? Nici nu contează asta aşa mult – ideea este că am găsit o insulă în Grecia în care nu am auzit români care să se plângă de compatrioţii lor. Este la circa o jumătate de oră cu vaporaşul de Insula măgarilor, se numeşte Ammouliani şi se află în golful Muntelui Athos.
Insula Ammouliani - port FOTO: Remus Florescu
Anexa unei mănăstiri de pe Muntele Athos
În urmă cu circa 40 de ani, un jurnalist grec, George Logothetis, care a trăit jumătate din viaţă în Suedia şi a devenit unul dintre biografii, dar şi cei mai buni prieteni, ai lui Mikis Theodorakis – creatorul coloanei sonore din celebrul film „Zorba Grecul“ –, se îmbarca pe unul dintre cele două feriboturi care deserveau insula. Unul avea capacitatea de două maşini, iar celălalt de trei-patru. Nu exista niciun fel de turism pe insula de pescari. I-a spus căpitanului: „Peste câţiva ani, veţi avea nevoie de un feribot pentru 50 de maşini“. Marinarul a început să râdă cu poftă de imaginaţia jurnalistului.
„Acum există două feriboturi de 70 de maşini şi nu sunt de ajuns“, râde la urmă fostul jurnalist cu care stăm de vorbă pe terasa tihnită, străjuită de doi palmieri înalţi, a vilei sale din Ammouliani – „Chara“ (n.r. –„fericire“, în greacă).
George şi soţia lui au început în urmă cu 40 de ani să pună cărămidă peste cărămidă pentru a ridica vila care a devenit una dintre pensiunile cu cea mai frumoasă privelişte de pe insulă, deşi e greu de făcut un clasament având în vedere că insula, fiind foarte mică, circa 6 kilometri lungime, aproape oriunde te-ai caza, ai panorama la mare.
Ammouliani este singura insulă locuită din golful Muntelui Athos şi a fost, practic, folosită timp de sute de ani ca o anexă de către călugării Mănăstirii Vatopedu, cunoscuţi pentru tămâia pe care o produc, considerată a fi cea mai bună din lumea ortodoxă.
O insulă ca o familie
Pe mica insulă trăiesc circa 500 de suflete permanent, dar în timpul sezonului estival, care ţine din mai şi până în septembrie, aici ajung să fie cazaţi circa 10.000 de turişti. Dintre aceştia, aproape 20% sunt din România. Cei mai mulţi sunt greci, mai ales din Salonic, care au descoperit primii insula, şi bulgari – care, din Sofia, fac circa patru ore cu maşina. Apoi mai vin francezi, germani şi chiar englezi.
După ce am petrecut la final de iunie un sejur de o săptămână pe insulă, înţelegem de ce nu am auzit niciun român aici care să se plângă de alţi români.
Unul dintre motive are legătură cu faptul că pe insulă se practică un turism pentru cei care merg în concediu cu copiii, astfel că este multă, multă linişte. Nu vei găsi aici cluburi de noapte sau baruri zgomotoase. Sunt mici baruri cu muzică modernă, dar le găseşti la periferia insulei, acolo unde nu deranjează pe nimeni. Aşadar, dacă eşti în căutare de distracţie zgomotoasă şi viaţă de noapte, aici nu e pentru tine. Pe multe dintre cele 23 de plaje ale insulei nici nu vei auzi muzică, ci valurile mării şi pescăruşii, administratorii acestora încercând să le păstreze cât mai sălbatice posibil.
Fiind o staţiune în curs de dezvoltare, ai ocazia să găseşti aici Grecia sălbatică, cu peisaje neatinse de om, cu măslini sălbatici, leandri, cactuşi, smochini. În plus de asta, nu vei găsi aici aglomeraţia însoţită de gălăgia specifică altor staţiuni greceşti precum Thasos, Rhodos sau Creta. Dacă nu te mulţumeşte una dintre cele 23 de plaje – să le zicem oficiale –, poţi oricând să o iei la picior prin insulă şi să-ţi descoperi singur bucata ta de plajă sălbatică. Sau poţi închiria o barcă cu 60-70 de euro pe zi şi să explorezi insuliţele nelocuite din împrejurimi.
Pensiunile şi hotelurile serversc doar micul dejun, pentru ca turiştii să ajungă şi la tavernele de pe insulă şi toate afacerile să fie prospere FOTO: Remus Florescu
Familia este cuvântul de bază în ceea ce-i priveşte pe turiştii care vin aici – dar şi pentru tipul de afaceri turistice. Toate hotelurile, pensiunile, tavernele şi magazinele sunt mici afaceri de familie, astfel că ai şansa ca la un moment dat să-ţi servească masa sau să se ocupe de cazare chiar patronul afacerii, soţia acestuia sau rudele. Asta te face să te simţi un pic ca o parte din familie. Cel mai mare hotel de pe insulă are 64 de camere.
Proprietarii de afaceri din Ammouliani se comportă, la rândul lor, ca o mare familie, astfel că nu vei găsi la niciun hotel sau la vreo pensiune, restaurant care să-ţi ofere mai mult de micul dejun. Pentru celelalte mese ale zilei, turiştii sunt îndrumaţi la tavernele din sat care servesc mâncare excelentă. De ce? Pentru a permite fiecărei afaceri să trăiască şi să se dezvolte.
„Privim toată insula ca pe o singură afacere – pentru a atrage turiştii aici, ei trebuie să beneficieze de toate serviciile la nivelul cel mai ridicat“, îmi spune Nikitas Martigakis, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Ammouliani, care este proprietarul unui hotel şi al unui magazin pe insulă.
Opţiuni pentru toate buzunarele
Pe de altă parte, oamenii de afaceri de pe insulă au ales o strategie interesantă de a-şi selecta clienţii, concretizată prin practicarea unor preţuri un pic mai mari comparativ cu alte destinaţii preferate de români, care însă sunt dublate de servicii mai bune. Astfel, dacă în Thasos poţi să mergi în concediu cu 250-300 de euro de persoană pentru un sejur de şapte zile, aici un sejur ajunge undeva la 500 de euro de persoană. Cazarea cu mic dejun este cam 90 de euro pe noapte camera dublă. Cel mai mare hotel de pe insulă este Sunrise, care are 64 de camere şi doar trei stele. De fapt, nu vei găsi pe insulă hotel cu mai multe stele, dar nici nu vei avea nevoie, pentru că cele trei stele sunt pe deplin meritate.
Camerele sunt curate şi bine dotate, un pic cam mici, dar nu prea ai de ce să stai în cameră când de pe terasa hotelului cu vedere la mare trebuie doar să cobori câteva scări şi să poţi să faci o baie în apa extrem de curată.
Micul dejun, impecabil şi gustos, se serveşte într-o sală în care intri doar cu mască şi mănuşi puse la dispoziţie de administratori, iar după ce ai luat mâncarea, o mănânci pe terasă. Produse de la patiseria de peste drum, măsline de mai multe feluri, roşii, castraveţi şi alte verzituri luate de la fermierii din zonă, mezeluri, ouă, omletă, cremvurşti, cârnăciori, iaurt grecesc, fulgi, nuci, cafea şi, bineînţeles, celebra brânză feta unsă cu un pic de ulei de măsline peste care s-au presărat discret condimente – cam tot ce poţi să-ţi doreşti de la un mic dejun copios.
Un lucru pe care-l au în comun toate hotelurile şi pensiunile de pe insulă este că sunt foarte cochete. Un pas înainte în acest sens l-a făcut proprietara boutique hotelului Thalassa, care a decorat cu propriile creaţii fiecare colţişor al imobilului.
Dacă cineva vrea o cazare mai ieftină, poate să aleagă un apartament dotat cu chicinetă şi să îşi prepare singur mâncarea. Magazinele sunt la câţiva paşi şi piaţa este ambulantă, în fiecare dimineaţă vezi fermieri care-ţi vând fructe şi legume direct din maşinile lor. Cel mai mic preţ de cazare ajunge la 30-35 de euro în extrasezon – un apartament mic, cu chicinetă –, dar care în sezon ajunge la 50 de euro.
Insula este unul dintre cei mai mari furnizori de fructe de mare din nordul Greciei, aceste produse fiind nelipsite din tavernele de pe insulă FOTO: Claudiu Vatău
Mâncarea tradiţională, nelipsită
O masă bună cu fructe de mare, caracatiţă, calamar, peşte, costă în jur de 25 de euro de persoană, zona fiind cunoscută ca al doilea cel mai mare furnizor de astfel de produse din nordul Greciei, după Salonic.
La taverna Anemotrata, care se bucură de o privelişte extraordinară, vei găsi o bucătărie bazată pe peşte şi fructe de mare, dar şi mâncare tradiţională – cum ar fi faimoasa musaca grecească. Aici vei fi întreţinut de proprietar chiar în limba română, deoarece acesta a locuit câţiva ani la Bucureşti. Un meniu un pic mai sofisticat poţi găsi la taverna Megali Amos aflată pe un deal, chiar deasupra plajei cu acelaşi nume, astfel că, după ce ai terminat de mâncat, poţi să intri în apă să te relaxezi.
La taverna Klimataria, meniul ar putea fi mai potrivit pentru un gurmand – cel mai bun peşte e... porcul. Aici vei fi servit cu vin făcut din via care umbreşte terasa restaurantului. La restaurantul Metohi găseşti mâncăruri din peşte, porc, vită şi pui gătite, unele dintre ele, după reţetele călugărilor de la Muntele Athos. Aici vei fi servit chiar de fiul proprietarilor, Stefanos Christodoulou, un tânăr foarte amabil cu care te poţi înţelege binişor în engleză.
Calculul de acasă
Berea grecească Mythos este nelipsită din barurile tavernelor, şi este bunicică pentru a stinge setea, dar şi vinul vărsat al casei, care de obicei este delicios. Uneori, vei găsi şi vin mănăstiresc – nu trebuie ratat. Există şi cafeaua grecească, care seamănă foarte mult cu cea turcească, şi este mai bună decât cafelele la expresor. Deserturile sunt pentru toate gusturile – de la rahat turcesc şi până la prăjitura tradiţională cu miere –, însă cea mai căutată este îngheţata.
Una peste alta, bugetul pentru o familie cu doi copii mici care să includă cazare şi masă ar costa circa 1.300 de euro, plus drumul, al cărui cost se ridică până la aproximativ 200 de euro. Astfel, practicând un turism de familie, cu accentul pus pe relaxare în natură şi preţuri peste cele din staţiunile preferate de români, precum Thasos sau Paralia Katerini – dar şi servicii peste cele menţionate –, antreprenorii de pe Ammouliani ţintesc la o clientelă care apreciază mai mult peisajele sălbatice decât gălăgia cluburilor, care preferă o croazieră la Muntele Athos unei sesiuni de shopping, care mai degrabă ascultă valurile în timp ce citeşte o carte, decât să audă manele în timp ce joacă table.
Cam acestea cred că sunt motivele pentru care aveţi şanse mari să nu întâlniţi în Ammouliani români care nu vă vor face să exclamaţi: „Tot nu scap de români!“.
Nu trebuie să rataţi o croazieră în jurul Muntelui Athos FOTO: Remus Florescu
Ammouliani, între sacru şi profan
În fiecare zi a sejurului se poate alege o plajă dintre cele 23 pe care le are insula. Trei dintre acestea nu ar trebui ratate – Alikes Beach, una dintre cele mai frumoase şi mai întinse plaje ale insulei, este cotată cu „steag albastru“. Este una dintre cele mai populare plaje pentru că aici sunt amenajate mai multe baruri şi găseşti restaurante unde poţi să iei masa fără să te îndepărtezi de apa cristalină. La beach-barul Savana au fost amenajate mese pe o stâncă, astfel că poţi să savurezi o cafeaua având o panoramă superbă.
O plajă mai sălbatică, dar extrem de frumoasă, este Karagatsia. Aici găseşti, ca peste tot pe insulă, apă extrem de curată şi caldă. Fiind mai depărtată de civilizaţie şi străjuită de un relief abrupt, aici poţi vedea frecvent bancuri de peşti şi vegetaţie spectaculoasă. Este plaja cea mai sălbatică – nu există nici măcar toalete. Există însă un bar unde poţi să te hidratezi şi chiar să mănânci bine. O altă plajă interesantă este Megali Ammos Beach, aflată în sud-estul insulei – o zonă inundată de verdeaţă şi cu o panoramă superbă. Toate plajele amintite sunt prietenoase cu copiii, astfel că intrarea în apă este lină şi poţi înainta mult până să crească adâncimea.
O croazieră către istorie
De neratat este croaziera de circa trei ore pe Muntele Athos, care se vede de pe insulă şi continuă să fie important pentru locuitori. Destinul insulei este legat de Mănăstirea Vatopedu, care o folosea ca pe o anexă pentru aprovizionare.
Războaiele cu Turcia au lăsat multe familii de greci pe drumuri, astfel că guvernul Eladei a făcut un contract cu conducerea Muntelui Athos în urma căruia insula Ammouliani a putut să găzduiască o parte dintre refugiaţii alungaţi de turci. Majoritatea au devenit pescari, dar acum nepoţii şi strănepoţii lor se concentrează pe turism. Cele mai autentice suveniruri pe care le poţi cumpăra din Ammouliani provin tot de la călugării de pe Athos – fie că vorbim despre vinuri, ulei de măsline, săpun, toate organice, fie că vorbim de icoane, mir, tămâie sau alte artefacte religioase.
Principala piaţă a insulei, unde se află biserica şi muzeul, a fost construită de călugării de la Athos. De pe vasul de croazieră pot fi văzute, de la aproximativ 500 de metri distanţă de muntele sfânt, 12 mănăstiri spectaculoase, multe înconjurate de ziduri de cetate pentru a se apăra de piraţii care făceau raiduri nimicitoare în zonă.
De asemenea, se poate face o excursie la Mănăstirea Zigu, despre care se spune că e cea mai veche de pe Muntele Athos şi singura care poate să fie vizitată inclusiv de femei. Practic, este un sit arheologic, care mai păstrează câteva ziduri şi un mozaic foarte vechi. Interesant ar fi de văzut şi oraşul unde se presupune că s-a născut Aristotel, Stagira, aflat în nord-estul peninsulei Halkidiki.
Şi neapărat trebuie să-ţi rezervi timp pentru a rătăci pe străzile insulei, să vizitezi biserica şi muzeul sătesc din piaţa centrală, să vezi străduţele care dau spre mare, străjuite de case şi pensiuni cochete cu leandri înfloriţi.
Vă mai recomandăm:
Din lipsă de turişti din Occident, Grecia se reorientează spre estici. Românii, printre cei vizaţi
Se încarcă comentariile...
