Gheorghe Covaciu: „Ar fi extraordinar să participăm în Liga Campionilor”

Gheorghe Covaciu: „Ar fi extraordinar să participăm în Liga Campionilor”

Ghoerghe Covaciu îşi poate conduce echipa spre Liga Campionilor

Este unul dintre cei mai mari handbalişti pe care i-a avut vreodată România. După o carieră imresionantă ca jucător, a ales să antreneze, iar în prezent se află foarte aproape de o mare performanţă: calificarea în Liga Campionilor cu „U“ Jolidon.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gheorghe Covaciu este un nume foarte cunoscut în lumea handbalului. De el se leagă mari performanţe ale echipei naţionale, dar şi realizări ca şi antrenor. Gică, aşa cum îi spun prietenii şi apropiaţii, a început handbalul încă de pe vremea când era mic copil, la numai 11 ani, în oraşul natal, Buzău.

După ce a făcut cunoştinţă la şcoala sportivă cu regulile sportului care peste ani avea să-i fie recunoscător, a început handbalul în cadru organizat. În 1976 a semnat cu Dinamo, club pentru care a evoluat timp de doi ani, iar apoi a ales Ştiinţa Bacău, echipă la care a jucat tot două sezoane.

Aproape un deceniu la Minaur

Apoi, pentru Covaciu a urmat o perioadă de vis, nouă ani petrecuţi la Minaur Baia-Mare, una dintre cele mai bune echipe ale Europei în acea perioadă. A cucerit Cupa EHF în 1988, echipa maramureşeană fiind unica reprezentantă a României în competiţiile europene.

„La Baia Mare a fost mai mult decât un joc de handbal: a fost o pagină de viaţă, trăită cu ardoare şi patetism, înainte şi dincolo de „era de sport” a amiezii de duminică. A fost, cu alte cuvinte, una din acele emoţionante situaţii în care un eveniment sportiv devine fapt social, în care sportul este doar pretextul desfăşurării unei imense energii sufleteşti, distilată în retortele delicate ale pasiunii, sincerităţii şi dorinţei de victorie“, caracteriza jurnalistul Octavian Ştireanu echipa din nordul ţării, într-un material publicat în revista „Flacăra“ imediat după terminarea competiţiei.

Ca şi component al echipei naţionale, Covaciu a cucerit bronzul olimpic în 1984 la Los Angeles, iar apoi Supercupa Mondială.

„Mi-aş dori să câştig mereu“

În anul revoluţiei, Covaciu a ales Portugalia şi a semnat cu Benfica Lisabona. Apoi, a plecat la Sporting, ca după doar un an să îl transfere Ciudad Real, formidabila echipă din zilele noastre. Şi-a încheiat cariera în 1995 în Germania şi a devenit antrenor: „Eu îmi doresc mereu să obţin aceleaşi rezultate cum le-am avut şi ca jucător. Visul meu a fost întotdeauna să câştig, indiferent unde am antrenat. Dacă munceşti, cu siguranţă vine şi performanţa. Pe vremea mea, handbalul era bazat pe forţă, dar nu era atât de dinamic ca acum, jucătorii erau mai tehnici” spune tehnicianul.
În 2005, a semnat cu „U“ Jolidon şi de atunci se află pe banca tehnică a „alb-negrelor“. Ţ

A condus echipa până spre finala Challenge Cup în urmă cu trei ani, pierdută în faţa celor de la Naişa Nis. Anul acesta, echipa se află extrem de aproape de o mare performanţă, calificarea în Liga Campionilor.

Fetele antrenate de Covaciu se află pe locul doi, calificant în cea mai importantă competiţie europeană, dar acesta nu vrea să se hazardeze în promisiuni: „Mai avem nouă meciuri şi se pot întâmpla foarte multe. Meciurile pe care le avem de disputat sunt grele. În ultimele cinci etape vom şti mai multe, dacă este realizabilă o calificare în ligă”, declară antrenorul.

PROFIL
Născut: 8 iulie 1957, Buzău
Performanţe: medalie olimpică de bronz cu echipa naţională, dublu câştigător al Cupei EHF
Familie: Căsătorit, are o fată


ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

-Ce ar însemna pentru dumneavoastră ca anternoro participare în Liga Campionilor?
-Vă daţi seama că orice antrenor îşi doreşte astfel de lucruri, să participe în cea mai valoroasă competiţie, cel puţin la nivel de grupe. Nu ştiu exact ce ar însemna asta pentru un oraş ca şi Clujul, dar cred că toată lumea trebuie să fie mândră că ne apropiem. Felicit Oltchimul că a ajuns în semifinale şi mi-aş dori foarte mult să câştige competiţia.

-Ce vă vedeţi făcând peste cinci ani?
-Ooo, e mult prea departe să mă gândesc. În primul rând vreau să terminăm cu bine acest campionat şi să fiu sănătos. Apoi, vom vedea ce urmează.

CE-I PLACE
„Pe lângă pasiunea care sunt la ordinea zilei, cum ar fi cititul sau filmele, foarte mult îmi place tenisul de masă. Dacă aş putea, aş juca toată ziua”

CE NU-I PLACE
„Nu-mi place imcompetenţa şi lenea. Eu tot ceea ce fac este din pasiune şi mi-aş dori ca toţi să facă la fel”

citeste totul despre: