Generozitatea este contagioasă. Rezultatul a şase ani de studiu al unei populaţii care trăieşte la fel ca acum câteva milioane de ani

Generozitatea este contagioasă. Rezultatul a şase ani de studiu al unei populaţii care trăieşte la fel ca acum câteva milioane de ani

Supravieţuirea populaţiei Hadza depinde de cooperarea între membrii grupului. FOTO: Andreas Lederer

Populaţia Hadza din Tanzania, care îşi procură mâncarea vânând cu arcuri din lemn sau culegând diferite legume, fructe sau miere, a fost studiată timp de 6 ani de cercetătorii americani. Rezultatele cercetării aduc o perspectivă surprinzătoare asupra motivelor pentru care oamenii împart ceea ce au cu grupul.

Ştiri pe aceeaşi temă

În lumea modernă, oamenii cooperează tot timpul cu alte persoane, inclusiv străini. Donăm sânge, furnizăm servicii de diverse tipuri şi ne implicăm în acţiuni de caritate în ciuda faptului că, aparent, nu obţinem nimic din asta.  În revista „Current Biology”, publicată la 20 septembrie şi citată de Science Daily, apare un studiu realizat pe oamenii din Hadza, Tanzania, pe o perioada de 6 ani, care vine cu o perspectiva noua şi surprinzătoare asupra motivului pentru care oamenii lucrează împreună.
 
Dovezile lor noi arată că oamenii din populaţia Hadza sunt, în general, dispuşi să împartă cu ceilalţi ceea ce au, dar asta nu înseamnă că o fac întotdeauna. De fapt, măsura în care o anumită persoană va împărţi cu ceilalţi ceea ce are depinde mai puţin de individ şi mai mult de grupul în care trăieşte în acel moment.

„Am descoperit an de an că dorinţa de a împărti cu alţii s-a manifestat în cadrul grupurilor de reşedinţă sau ceea ce noi numim tabere”, spune autorul principal Coren Apicella de la Universitatea din Pennsylvania. „Oamenii trăiau alături de alţi oameni care erau asemănători cu ei în ceea ce priveşte nivelurile de generozitate”, precizează acesta.
 
„Am descoperit, de asemenea, dorinţa individuală de a împărţi suferă schimbări de la an la an pentru a se potrivi cu cea a vecinilor de tabără şi nu am găsit dovezi că oamenii preferau să trăiască cu oameni mai cooperativi”, adaugă Kristopher Smith, un alt autor al studiului. Foarte important este că aceste tendinţe au persistat chiar atunci când oamenii din Hadza şi-au schimbat colegii de tabără la fiecare două luni.
 
 

Un stil de viaţă ancestral

 
 
Constatările arată că oamenii îşi adaptează propriile tendinţe de împărţire, astfel încât să se potrivească cu cele ale grupului în care trăiesc în prezent. Cu alte cuvinte, împărţirea este determinată de normele şi comportamentul grupului local.
 
Cercetătorii au fost deosebit de interesaţi să exploreze cooperarea la populaţia Hadza, deoarece aceasta obţine o majoritate a hranei prin vânătoare şi cules, un stil de viaţă de subzistenţă care se apropie cel mai mult de începuturile evoluţiei umane.

 „Hadza este una dintre ultimele populaţii rămase pe planetă care trăiesc un stil de viaţă similar cu modul în care strămoşii noştri au trăit acum milioane de ani. Acestea oferă o perspectivă asupra modului în care a evoluat cooperarea”, spune cercetătorul.  
 
„Alimentele nu pot fi procurate cu regularitate, iar oamenii îşi fac griji că nu sunt destule alimente pentru a se hrăni pe ei înşişi şi pe familiile lor”, spune Apicella. „Pentru a contracara acest lucru, Hadza împart mâncarea cu vecinii lor. Nivelurile ridicate de cooperare contribuie la asigurarea supravieţuirii în acest cadru imprevizibil”, explică cercetătorul. 
 
 

Generozitatea este contagioasă

 
Pentru a afla ce determină comportamentul cooperativ al populaţiei Hadza, cercetătorii au vizitat 56 de tabere în Tanzania, timp de şase ani. În timpul acestor vizite, aproape 400 de adulţi Hadza de toate vârstele au fost rugaţi să joace un joc: cercetătorii i-au rugat să analizeze în ce măsură ar împărţi bucăţi de miere, alimentul lor preferat, cu grupul. Fiecare persoană a început cu patru bucăţi, pe care le puteau pune la comun sau nu.

Datele au arătat că indivizii Hadza care trăiau în anumite tabere erau în mod regulat mai generoşi decât alţii. Mai mult, indivizii s-au comportat diferit în timp, modificându-şi comportamentul pentru a se potrivi cu normele taberei în care trăiau în prezent.
 
„Sunt nişte tabere în care toată lumea contribuie şi unele unde oamenii contribuie foarte puţin”, spune Smith. „Într-o populaţie aleatorie, te-ai aştepta ca toate taberele să contribuie cu cantităţi similare. Am fost surprinşi să aflăm că oamenii nu au o tendinţă stabilă de a coopera şi sunt în schimb influenţaţi de cei din jurul lor”, spune Apicella. „Rezultatele noastre arată că nu există băieţi buni şi băieţi răi” ,concluzionează el.

Constatările subliniază natura flexibila a cooperării umane, spun cercetătorii. În general, ele arată că generozitatea poate fi contagioasă. „Dacă eşti înconjurat de oameni egoişti, nu trebuie să-ţi găseşti neapărat un grup nou, dar dacă eşti generos, poţi să-i faci pe alţii să fie la rândul lor generoşi”, spune Smith.
 
Citeşte şi 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările