Frumuseţile Ardealului, într-un calendar care promovează faţa turistică neştiută a ţării noastre. „M-am săturat să văd partea urâtă a României!“
0După ce a colindat locuri din Ardeal de a cărui frumuseţe s-a minunat şi el, clujeanul Călin Precup s-a gândit să le-o arate şi altora sub forma unor calendare, care să-l ajute să-şi susţină proiectul început astă-vară, „Proiect 365 România“. Prin această iniţiativă vrea să ajungă, în primul rând, la elevi, să le pună în faţă, prin albume foto, România, acea Românie puţin cunoscută şi promovată.
Sătul să tot audă afirmaţii precum „avem o ţară de rahat”, Călin Precup, un sociolog din Cluj-Napoca, s-a gândit să o colinde în lung şi-n lat şi să arate frumuseţile care nu se văd la televizor. A iniţiat în vară proiectul numit „Proiect 365 România“ şi de atunci a fost prin mai multe locuri din Transilvania. Maramureşul i-a intrat la suflet.
„Avem o ţară foarte frumoasă şi ar fi tare bine să nu mai confundăm ţara cu administraţia, cu o mână de politruci sau cu o parte mai puţin civilizată a populaţiei ei. Şi ar mai fi bine să şi facem ceva astfel încât să nu ne trezim peste 10-15 ani că munţii noştri nu mai ştiu ce e aceea pădure, că apa pe care o bem nu mai e apă şi e doar un amestec de chimicale pe care le-au injectat în sol unii dornici de îmbogăţire rapidă“, spune clujeanul.
Cele 365 de locuri de care vorbeşte în proiect sunt din toată România, nu doar din Transilvania. Călin Precup a făcut, în această lună, un prim pas pentru susţinerea iniţiativei sale: calendare cu peisaje, flori şi necuvântătoare domestice şi sălbatice. La anul are de gând să scoată albume foto cu Maramureşul şi Clujul, sperând cu aceste exemple să-i convingă pe oamenii de bine şi cu bani să investească în proiectul său.
Călin Precup a vorbit, pentru „Adevărul“, despre ce înseamnă acest proiect şi locurile minunate pe care le-a descoperit în drumurile sale prin Ardeal.
Ce înseamnă pentru tine acest proiect?
Greu de spus în câteva cuvinte ce înseamnă 365 România pentru mine. Proiectul ăsta nu vreau să îl duc la capăt pentru mine, ca să apară şi numele meu undeva, să mă fac cunoscut ori să mă bucur de recunoaştere. Nu. Proiectul ăsta vreau să îl fac pentru alţii, vreau să ajungă în primul rând la elevi, în faţa lor, să le pună în faţă România, acea Românie frumoasă, prea puţin cunoscută şi chiar şi mai puţin promovată.
Ştiu, nu ţi-am răspuns la întrebare, aşa că încerc să o fac acum. Pentru mine proiectul ăsta e un fel de test la care mă voi supune. Pentru că este un proiect de o anvergură foarte mare, care necesită fonduri substanţiale, pentru care va trebui să mă “bat”cu potenţiali sponsori, va necesita promovare destul de serioasă. Şi pentru că tot a venit vorba de promovare, am făcut şi un mic pas în direcţia asta, adică pe lângă site, care există deja de ceva vreme, 365 România a scos şi nişte calendare. Poate ceva mai scumpe decât cele din librării, dar asta şi pentru că tipografiile îţi oferă un anumit preţ la 10 exemplare, şi un cu totul alt preţ, mult mai mic, la 1000 de exemplare. Sunt conştient că nu se vor strânge nu ştiu ce sume din vânzarea acestor calendare, dar, oricât ar fi, pot ajuta la demararea proiectului, care proiect a suferit deja o modificare a structurii lui, asta însemnând că va fi mai fragmentat, cel puţin în prima lui etapă, mă voi opri în 2015 la unul sau două judeţe (care e foarte probabil să fie Maramureşul şi Clujul). Se va întâmpla asta şi pentru că atunci când mergi în faţa unui potenţial sponsor trebuie să îi arăţi acelui om ceva, el vrea să vadă ce ştii să faci. Iar în momentul în care totuşi ai ceva să îi arăţi, şi disponibilitatea lui să te sprijine poate fi ceva mai mare.
Turla Bisericii din Deal (Ieud, Maramureş), văzută printr-o cruce de lemn FOTO: Călin Precup
Motivul care te-a determinat să faci acest proiect este...
Sunt mai multe motive, iar principalul motiv cred că este că m-am săturat să tot aud afirmaţii de genul: “avem o ţară de rahat”. Pentru că lucrurile nu stau deloc aşa, pentru că avem o ţară foarte frumoasă şi ar fi tare bine să nu mai confundăm ţara cu administraţia, cu o mână de politruci sau cu o parte mai puţin civilizată a populaţiei ei. Şi ar mai fi bine să şi facem ceva astfel încât să nu ne trezim peste 10-15 ani că munţii noştri nu mai ştiu ce e aceea pădure, că apa pe care o bem nu mai e apă şi e doar un amestec de chimicale pe care le-au injectat în sol unii dornici de îmbogăţire rapidă.
Ar mai fi apoi dorinţa de a le arăta copiilor frumuseţile acestor locuri, de a duce România în sălile de clasă, de a le-o aşeza în faţă. Copiii sunt ca un fel de bureţi, care absorb orice; nu e nevoie decât de un foarte mic impuls pentru a le stârni curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere. Şi spun asta din proprie experienţă, pentru că am şi lucrat cu copiii, pentru puţin timp ce-i drept, pentru că doar un an am fost profesor. Şi ar mai fi şi dorinţa de a-i rupe chiar şi numai pe câţiva dintre aceşti copii de minunile tehnologiei, din faţa calculatoarelor şi a le insufla pasiunea pentru călătorii, dorinţa de a cunoaşte, de a vedea cu ochii lor ceea ce merită văzut.
Răsărit la Poienile Izei, Maramureş FOTO: Călin Precup
Cât din Romania frumoasă crezi că se vede la televizor?
Îţi spun drept că nu am habar, pentru că nu mă prea uit la televizor. Asta şi pentru că m-am săturat să văd partea urâtă a României scoasă în evidenţă la orice oră şi de toţi marii jurnalişti. Dacă am ceva timp liber prefer să ascult o muzică bună sau să iau aparatul foto şi să facem o plimbare prin oraş (sau pe mai departe, dacă ne-o îngăduie timpul şi bugetul).
Poartă maramureşeană din Ieud FOTO: Călin Precup
Povesteşte-ne despre locurile pe care le-ai vizitat în cadrul proiectului şi ţi-au rămas în suflet.
Asta e o întrebare foarte dificilă pentru că fiecare din locurile prin care am fost mi-a rămas întipărit în memorie prin ceva anume. De exemplu am fost în Alba cu un prieten, să vedem monstruozitatea de bazin de decantare la Valea Şesii şi ne-am cazat la Popasul Iancului, în Lupşa.
Dimineaţa, proprietarul pensiunii (nu vreun recepţioner sau chelner) ne aştepta cu cafeaua făcută şi ne-a povestit cum cobora el câte 8 kilometri din munte ca să vină la şcoală în fiecare zi.
Şi recunosc, Maramureşul e judeţul care de departe mi-e cel mai drag, şi asta nu numai datorită peisajelor deosebite şi frumoaselor biserici din lemn, cât în primul rând datorită oamenilor. Oameni care, chiar dacă te văd pentru prima oară, te tratează ca pe unul de-al lor, oameni de-a dreptul...normali. O normalitate pe care noi, ceilalţi, am cam uitat-o şi ar fi tare bine să o regăsim.
Peisaj din rezervaţia Scăriţa-Belioara (judeţul Alba) FOTO: Călin Precup
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
